15,959 matches
-
nothing that corresponds to what are called "adjectives" în English: verbs provide the adjectival functionality. The key element în Navajo is the verb. Verbs are composed of an abstract stem to which inflectional and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb în a specified order. Navajo hâș a large number of aspectual, modal, and tense distinctions that are indicated by verb stem alternations (involving vowel and tonal ablaut
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
adjectival functionality. The key element în Navajo is the verb. Verbs are composed of an abstract stem to which inflectional and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb în a specified order. Navajo hâș a large number of aspectual, modal, and tense distinctions that are indicated by verb stem alternations (involving vowel and tonal ablaut and suffixation) often în combination with a range of prefixes. These are divided
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb în a specified order. Navajo hâș a large number of aspectual, modal, and tense distinctions that are indicated by verb stem alternations (involving vowel and tonal ablaut and suffixation) often în combination with a range of prefixes. These are divided into seven "modes" and approximately twelve aspects and ten subaspects. (Although the term "mode" is traditionally used, most of the
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
combination with a range of prefixes. These are divided into seven "modes" and approximately twelve aspects and ten subaspects. (Although the term "mode" is traditionally used, most of the distinctions provided by the modes are în fact aspectual.) Each Navajo verb generally can occur în a number of mode and aspect category combinations. Navajo prezintă următoarele moduri ale verbelor: Posesiunea este exprimată în limba navajo cu prefixe desemnând pronume personale: Navajo uses a decimal (base-10) numeral system. There are unique words
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
subaspects. (Although the term "mode" is traditionally used, most of the distinctions provided by the modes are în fact aspectual.) Each Navajo verb generally can occur în a number of mode and aspect category combinations. Navajo prezintă următoarele moduri ale verbelor: Posesiunea este exprimată în limba navajo cu prefixe desemnând pronume personale: Navajo uses a decimal (base-10) numeral system. There are unique words for the cardinal numbers 1-10. The numerals 11-19 are formed by adding an additive "plus 10" suffix ' to
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
neciteț”), neadevăr", inegalitate") sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ "ne-" (neștiind", nefăcut", "de necrezut"), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii lui "nu" cu aceleași forme verbale: Nu muncind s-a îmbolnăvit
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
În gramatică tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o acțiune concepută că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comercianta”, "passant, passante" „trecător, trecătoare”. Participiul prezent are valoare verbală în limba scrisă. Poate avea același subiect că verbul căruia i se subordonează, și în acest caz există construcții participiale echivalente cu două tipuri de propoziții subordonate: Există și construcții în care participiul prezent are propriul său subiect, fiind atunci echivalent cu gerunziul românesc: "La neige n’arrêtant pas
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(a)”, "romlik" „a se strică” → "romlandó" „perisabil(a)”.
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar folosit ca marcă a infinitivului, cuvântul negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]