15,817 matches
-
dar nu în așa fel încât să existe o determinare directă, ca în cazul circumstanțialului de mod. Determinare directă există între adjectiv și substantiv. Modul cum se săvârșește acțiunea este arătat prin starea celui care o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Modul cum se săvârșește acțiunea este arătat prin starea celui care o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct de vedere logic, prin propoziția Fetița aleargă voioasă se fac două comunicări: fetița aleargă și fetița
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct de vedere logic, prin propoziția Fetița aleargă voioasă se fac două comunicări: fetița aleargă și fetița este voioasă. Adică propoziția fetița aleargă voioasă poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al unei propoziții coordonate copulative. Prin condensarea gândirii, se realizează: fetița aleargă voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit punct de vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit punct de vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de apoziție explicativă, sau de atribut circumstanțial, dacă ne referim la dubla funcțiune a acestui adjectiv, de determinant și al substantivului și al verbului. Adjectivul voioasă ca apoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de apoziție explicativă, sau de atribut circumstanțial, dacă ne referim la dubla funcțiune a acestui adjectiv, de determinant și al substantivului și al verbului. Adjectivul voioasă ca apoziție explicativă (atribut circumstanțial) poate fi echivalat, ca orice apoziție explicativă, cu o construcție gerunzială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială: fetița, fiind (deoarece este, în timp ce este) voioasă, aleargă. În timp ce adjectivul voioasă ca apoziție poate fi echivalat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fi echivalat cu o construcție gerunzială - circumstanțială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială, adjectivul voioasă ca nume predicativ nu poate fi echivalat decât cu o propoziție coordonată copulativă (pentru că el exprimă un element esențial, o stare existentă simultan cu acțiunea verbului: fetița aleargă și e voioasă). Echivalarea nu trebuie să surprindă. Se poate stabili un paralelism între situația adjectivului-nume predicativ (considerat circumstanțial de mod) și cea a circumstanțialului de mod exprimat printr-un gerunziu. „Gerunziul circumstanțial de mod exprimă o acțiune
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanțialului de mod exprimat printr-un gerunziu. „Gerunziul circumstanțial de mod exprimă o acțiune care însoțește acțiunea predicatului, constituind un fel de predicat secundar”. Adjectivul voioasă, într-o propoziție ca fetița aleargă voioasă, exprimă starea unui obiect simultană cu acțiunea verbului, adică o stare care însoțește acțiunea verbului (aleargă și e voioasă), constituind un fel de nume predicativ. Gerunziul circumstanțial de mod poate fi echivalat numai cu o propoziție coordonată copulativă: privea zâmbind = privea și zâmbea. Îndată ce gerunziul mai exprimă și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Gerunziul circumstanțial de mod exprimă o acțiune care însoțește acțiunea predicatului, constituind un fel de predicat secundar”. Adjectivul voioasă, într-o propoziție ca fetița aleargă voioasă, exprimă starea unui obiect simultană cu acțiunea verbului, adică o stare care însoțește acțiunea verbului (aleargă și e voioasă), constituind un fel de nume predicativ. Gerunziul circumstanțial de mod poate fi echivalat numai cu o propoziție coordonată copulativă: privea zâmbind = privea și zâmbea. Îndată ce gerunziul mai exprimă și o altă nuanță circumstanțială (timp, cauză), el
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziție subordonată circumstanțială. La fel adjectivul voioasă numai ca nume predicativ, poate fi echivalat cu o propoziție coordonată copulativă, iar ca apoziție poate fi echivalat numai cu o construcție gerunzială circumstanțială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială. Deși apropiate de verbele copulative sau semicopulative, care admit un nume predicativ, verbele din exemple ca fetița aleargă voioasă își păstrează în mai mare măsură autonomia semantică și caracterul predicativ. Stadiul acesta este primul pe drumul de trecere al unui verb de la capacitatea de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nume predicativ, poate fi echivalat cu o propoziție coordonată copulativă, iar ca apoziție poate fi echivalat numai cu o construcție gerunzială circumstanțială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială. Deși apropiate de verbele copulative sau semicopulative, care admit un nume predicativ, verbele din exemple ca fetița aleargă voioasă își păstrează în mai mare măsură autonomia semantică și caracterul predicativ. Stadiul acesta este primul pe drumul de trecere al unui verb de la capacitatea de a servi ca predicat spre starea de copulă. Este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Deși apropiate de verbele copulative sau semicopulative, care admit un nume predicativ, verbele din exemple ca fetița aleargă voioasă își păstrează în mai mare măsură autonomia semantică și caracterul predicativ. Stadiul acesta este primul pe drumul de trecere al unui verb de la capacitatea de a servi ca predicat spre starea de copulă. Este de ajuns ca verbul, pierzându-și din conținutul concret, să tindă spre abstractizare, și ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fetița aleargă voioasă își păstrează în mai mare măsură autonomia semantică și caracterul predicativ. Stadiul acesta este primul pe drumul de trecere al unui verb de la capacitatea de a servi ca predicat spre starea de copulă. Este de ajuns ca verbul, pierzându-și din conținutul concret, să tindă spre abstractizare, și ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se condenseze numai pe al doilea (cel care arată starea), pentru ca acest verb să devină un semicopulativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Este de ajuns ca verbul, pierzându-și din conținutul concret, să tindă spre abstractizare, și ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se condenseze numai pe al doilea (cel care arată starea), pentru ca acest verb să devină un semicopulativ (un element nu lipsit de sens lexical, dar lipsit de predicativitate), iar adjectivul să devină numele lui predicativ. „Prin stabilirea caracterului predicativ, verbul devine un inducător al adjectivului nume predicativ”. Verbul nu-și pierde conținutul semantic
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]