16,454 matches
-
cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta de la Terasă și așteptând sau cerându-ți să-i oferi un capuținer și un corn, mâncarea lui În acea zi. Mihail Smolsky nu-i român? Mai român, poate, ca mulți dintre dumneavoastră și ca mine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
faptele de care ele Însele s-au făcut vinovate; În schimb, femeile care au practicat virtutea În tinerețea lor o regretă amarnic Înspre bătrânețe. și unele, și altele, să n-avem nici o grijă, vor intra În Infern cu veșnicul lor zâmbet pe buze - sigure pe ele și că-i vor deprava pe toți diavolii de acolo. După toate astea și Încă altele, s-ar părea că vițiul, luxuria, impudicitatea le aparțin În propriu, constituțional și de când lumea, se confundă cu ființa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea ei albă și rumenă, zâmbetul ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și toate rătăcirile mele extraconjugale Îmi vor fi iertate odată și odată și numai Într-o oarecare măsură, din considerentul, rar la categoria mea de infractori, că nu am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt amabil, cu o privire și un surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale văduviei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
absur dum) În inocența funciară a femeilor, oricât voi fi fost și mai sunt Încă obiectul ironiei unor prieteni ai mei așa zicând avizați și mai cu experiență la femei; și poate că nici femeile nu mă vor scuti de zâmbetele lor mizericordioase, făcând aici o aseme nea - cum să-i spun? - profesie de credință. Am preferat Însă o situație de victimă naivă, deși nu tot deauna și nici definitiv răpusă, În locul uneia de triumfător peste cadavrul sufletului meu ucis din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de observație discretă a fetelor sin gu ratice care coboară din tren și privesc Încoace și Încolo, neștiind Încotro s-o apuce. Sunt la o răscruce a vieții și sufletu lui lor vagabond din fire, pândit de toți diavolii cu zâmbete amabile și promițătoare. și sunt ușor de identificat aceste can didate la prostituție, pentru care sprijinul social nu știu de le poate fi realmente prea util, fiindcă tot În această gară, sau prin jurul ei, stăteau la pândă, mai cu succes
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plăpând, cum și ignoranței și delăsării cu care-și poartă aceste fete cele mai crude betegeli. Fata despre care Începui să vorbesc aci părea mai răsărită decât celelalte, Își purta capul ei cavalin semeț, ca o sfidare, și cu un zâmbet ca de triumf prostesc. Ce fel de triumf? veți zice; și ce fel de sfidare?... Era sfidarea, triumful sau replica ei naivă zvârlită unor rude de aproape (din neamul răpo satului dr. Dru gescu, medicul părinților mei și al școalelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a stat Între noi, toți Îmbrăcați și tăcuți, de-a curmezișul patului ei profesional, fără a-i putea scoate un cuvânt sau un zâmbet. ÎNTÂMPLAREA - CEL MAI BUN DASCĂL AL NOSTRU - M A adus să cunosc ultima Înfățișare a ultimelor bordele bucureștene, până În ziua desființării lor: 3 martie 1950. Ion Căcat și cu nevastă-sa, Pătruța, erau patronii bordelului, vad vechi, din strada Cantemir
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau demimondene din la belle époque a Bucureștiului de acum patruzeci-cincizeci de ani, privindu le, cu precocitatea băiatului de atunci, cum defilau, aceste bata lioane ale Cytherei, În echipaje cu „muscal cu cauciuc“ prin fața meselor de afară de la Capșa, schimbând zâmbete de conivență cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mână, Dan Stoian mi-a explicat zboruri, diverse figuri executate în aer, atacul în picaj, felul cum era înarmat acest avion... Am stat ore întregi de vorbă, și cred că nicio clipă, bătrânul zburător nu și-a pierdut de pe figură zâmbetul, acel zâmbet caracteristic oamenilor care sunt mulțumiți și împăcați cu ceea ce au trăit. Dan Stoian se naște la Iași, la 13 noiembrie 1919, într-o familie de ofițeri de carieră. Urmează Liceul Militar din Iași (de unde păstrează amintiri foarte plăcute
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Stoian mi-a explicat zboruri, diverse figuri executate în aer, atacul în picaj, felul cum era înarmat acest avion... Am stat ore întregi de vorbă, și cred că nicio clipă, bătrânul zburător nu și-a pierdut de pe figură zâmbetul, acel zâmbet caracteristic oamenilor care sunt mulțumiți și împăcați cu ceea ce au trăit. Dan Stoian se naște la Iași, la 13 noiembrie 1919, într-o familie de ofițeri de carieră. Urmează Liceul Militar din Iași (de unde păstrează amintiri foarte plăcute) și se
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
onorabili, simt mirosul urât din îndepărtatul și rafinatul Occident, de acolo de unde își fac doctoratele? Sunt sigur că nu. În momentul în care domnii care conduc trusturi de presă, mari companii, partide politice ori servicii secrete, vor arunca al miilea zâmbet disprețuitor, vor rosti al miilea discurs mincinos, vor încheia al miilea contract gras ori vor mânji pentru a mia oară cuvântul "România" (prin simpla rostire), le recomand să-și amintească cine sunt. Ei, părinții și bunicii lor. Și să observe
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
maestru al cuvântului, cu toate urările de bine și... cât mai multe cuvinte apărute. Din partea autorului, Bacău, noiembrie 1986 (Matei Alexescu - Laboratorul astrofizicianului amator, Editura Albatros, 1986); Domnului Cornel Galben din partea autorului 26 mai 1999 (Mara Paraschiv - Speranțe Într-un zâmbet, Editura Plumb, 1995); Domnului, Cornel Galben Omagiul autorului Bacău (Justin Tambozi - I. L. Caragiale, Editura George Iustinian și Justin Tambozi, 2002); Domnului Cornel Galben, cu mult respect și considerație. 17.08.'98 (Gheorghe Roman - Anotimpurile copilăriei, Editura Plumb, 1998); Lui Cornel
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2 TC "2" \l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu. I-am promis dânsului că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul. Marinela și-a desenat pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceasta îl salva, scăpa de tortúrile cărora sigur nu le-ar fi rezistat, scăpa și se întorcea la scris! -Bă, e bine, primul pas e bine, a mormăit tovarășul Cameniță și parcă pe obraz chiar i s-a înfiripat un zâmbet. Acu, dacă vrei să-ți dăm drumul, mai ai un pas, atât, un pas, unul singur, dar obligatoriu și gata, ești liber ca păsărelele, liber... Vrei să fii liber, nu? Mai încape vorbă, sigur, sigur că voia să fie liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
față de principiile Sale tocmai aceasta este: să le amintim celor care L-au uitat că El există. Le prezint celor doi camarazi ai mei din văzduh punctul meu de vedere. Lazarus tace. Mi se pare că disting o urmă de zâmbet aprobator pe buzele sale. Curând am confirmarea că, deși nu are dreptul s-o recunoască, totuși este de partea mea. Lazarus mă anunță cu voce blândă și egală: -Eu nu aprob o asemenea atitudine și nu am cum să particip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în cartea ciudată. Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus - deși susține că mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus - deși susține că mi-e prieten, că e îngerul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
chiar. Nu binevoiește să-mi dea nici un răspuns, ba are aerul că nici nu m-a auzit. Abia seara, când și ultimul dintre vizitatorii săi a plecat, se întoarce spre mine și-mi zice vorbind cu blândețe și cu același zâmbet de o nemărginită bunătate: -Veniamin, nu te grăbi, sosește o vreme pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o pildă. Pentru alții, cărticica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cizelase, părul îi albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
invizibil și mai peste tot prin țară răsăreau ca niște ciuperci după ploaie manifestele pensionarului, iar tovarășul Cameniță scăpa, scăpa de cei ce voiau să-l prindă, scăpa și se întorcea acasă, în satul lui de lângă Serenite, se întorcea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat. Apoi, a pornit spre București și a trăit și acolo revoluția. Căderea regimului l-a umplut de fericire, acum putea să închidă ochii, ajunsese la capătul drumului. Nu s-a dovedit a fi așa. În anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]