159,180 matches
-
în Londra în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII, iar personalitatea cea mai importantă în domeniu a fost William Shakespeare. În cursul anilor calmi de domnie ai Elisabetei, unii dintre curteni și dintre cetățenii bogați și-au construit reședințe în afara orașului, în Middlesex, Essex și Surrey. Aceasta a fost o manifestare timpurie a cererii de reședințe care nu erau nici în oraș, nici la o fermă. Când ultimul rege din dinastia Tudor a murit
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Răsăriteană în perioada 1914 - 1922. Acești refugiați și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pictor despre care nu se știe nimic, haideți să privim picturile."” Se naște la Paris pe 29 februarie 1908 într-o familie de origine polona. Familia din partea mamei era originară din Varșovia, iar o parte din strămoșii săi au fost cetățeni prusaci. Tatăl său, Erich Klossowski, a fost pictor și istoric de artă ce provenea din rândurile nobilimii poloneze, având i origini franceze și germane. Încă de mic, Balthus îl uimește pe Matisse și apoi Monet prin talentul său. În 1914
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]
-
apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Adunarea a permis unei biserici locale să utilizeze Casa Statului pentru slujbe și clopotul pentru chemarea credincioșilor în perioada construcției clădirii bisericii. Clopotul a fost utilizat și pentru a chema oamenii la adunările publice, iar în 1772, un grup de cetățeni s-au plâns Adunării că clopotul este tras prea des. În ciuda legendelor care s-au țesut în jurul Clopotului Libertății, el nu a fost tras în ziua de 4 iulie 1776, întrucât Declarația de Independență nu a fost făcută publică în
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
au apărut temeri că clopotul ar fi în pericol din partea sabotorilor sau a bombardamentelor inamice, iar oficialitățile locale s-au gândit să-l mute la Fort Knox, pentru a fi ținut împreună cu rezerva națională de aur. Ideea a provocat protestele cetățenilor din toată țara și a fost abandonat. Oficialii apoi au luat în calcul construirea unui buncăr subteran de oțel deasupra căruia să fie expus și în care să poată fi coborât la nevoie. Proiectul a fost abandonat după ce analiștii au
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
planul de a construi un turn mare de sticlă dedicat clopotului la noul centru pentru vizitatori la intersecția dintre South Third Street și Chestnut Street, la două străzi est de Sala Independenței, o investiție de 5 milioane de dolari, dar cetățenii au protestat din nou. În 1973, Park Service a propus construirea unui pavilion de sticlă mai mic la capătul nordic al Independence Mall, între străzile Arch și Race. Primarul Philadelphiei Frank Rizzo a acceptat ideea, dar a propus ca pavilionul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a schimbat numele în "Taco Liberty Bell" și că va fi mutat pentru câte o jumătate de an la sediul companiei Taco Bell din Irvine, California. Parcul Istoric Național al Independenței a fost asaltat de apeluri telefonice prin care diverși cetățeni își exprimau indignarea, iar oficialii Park Service au negat tranzacția într-o conferință de presă. După câteva ore, Taco Bell a recunoscut că totul fusese o glumă de 1 aprilie. În ciuda protestelor, vânzările de tacos, enchiladas și burritos ale companiei
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Guvernul german nu i-a dat voie lui Ossietzky să călătorească la Oslo pentru a lua în primire premiul. Ministrul Propagandei, Joseph Goebbels, a spus că decernarea premiului lui Ossietzky este o nerușinare, iar Hitler a spus că interzice oricărui cetățean german să mai accepte vreun premiu Nobel vreodată. Ossietzky n-a primit niciodată banii (100 000 Reichsmark), ei fiind delapidați de intermediari. Un ofițer al Wehrmacht-ului, Kurt Wannow, s-a prezentat la sanatoriul unde era spitalizat Ossietzky, s-a
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
identitate culturală și națională distinctă și nu doreau să într-un stat independent. Ei s-au opus de-a lungul timpului integrării lor forțate în Irak, nerenunțând nicio clipă la ideea unui stat independent. Cei mai multi kurzi nu se considerau ca cetățeni ai noului stat irakian. Liderii kurzi au mobilizat diferitele grupuri înarmate,care luptaseră de-a lungul timpului alături de mai multe puteri imperiale, funcție de interesele lor tribale. Cea mai mare parte a kurzilor s-a considerat trădata de britanici, care le
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu renumit este pisoarul expus de dadaistul francez Marcel Duchamp, acesta anunțând că datorită alegerii făcute obiectul este considerat deja operă de artă. Argumentările de acest fel
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
Stapledon, C. S. Lewis și H. G. Wells, un „foarte restrâns grup de scriitori care au folosit SF-ul ca vehicul pentru ideile lor filozofice”. William DuBois (1903-1997) anumit cartea „un tur de forță de prima mână care merită atenția oricărui cetățean inteligent din această eră a anxietății”. Don Guzman de la "Los Angeles Times" a admirat romanul pentru suspans, înțelepciune și frumusețe, comparând rolul de scriitor al lui Clarke cu acela al unui artist, „un maestru al limbii vorbite, un pictor de
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
Generației următoare" „”, în care o comunitate de amerindieni refuză să-și părăsească planeta colonie atunci când aceasta este cedată Cardassiei pentru a onora condițiile unui tratat, gruparea Maquis face subiectul uneia dintre temele mai subre abordate de serial: membrii săi sunt cetățeni ai Federației care își îndreaptă armele împotriva Cardassiei, pentru a-și apăra locuințele, iar unii dintre aceștia — precum Calvin Hudson, un vechi prieten al lui Sisko, sau Michael Eddington, care defectează în timpul serviciului pe stație — sunt chiar ofițeri ai Flotei
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
al horticultorului și comerciantului Venceslav Jan Souček (Wenzel Johann Sotschek/Szotsek), originar din Časlav, Cehia. Tatăl lui Ioan V. Socec, stabilit la Brașov, s-a căsătorit cu o româncă din Satulung (Săcele) și și-a sfârșit viața în 1873, ca cetățean de onoare al Brașovului. După ce a absolvit Școala comercială din Brașov, ca să nu fie încorporat în armata revoluționară maghiară, în anul 1848 Ioan V. Socec s-a refugiat la București, unde a început să lucreze în afacerea unui mare librar
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
premii și distincții : Medalia muncii, 1960 ; Medalia muncii, 1965 ; Ordinul muncii, 1967 ; Gradația de merit ș.a.Prezent la toate expozițiile "U.A.P. Suceava". Numeroase expoziții personale la Suceava ( 1937-1981 ), Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Iași, Bacău, București, Cernăuți, Bistrița, Galați ș.a.Numit cetățean de onoare post-mortem al municipiului Suceava, (2003).
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
că ar reprezenta o utopie anarhică. Birocrația, stagnarea și structurile puterii problematizează revoluția, așa cum ajunge să își dea seama Shevek pe parcursul romanului. Mai mult, Le Guin a realizat o imagine foarte fidelă a constrângerilor naturale și de mediu ale societății. Cetățenii de pe Anarres sunt forțați să se lupte cu o lume relativ săracă. Greutățile cauzate de lipsa resurselor constituie o altă temă principală, reflectată și în titlul romanului. Cetățenii de pe Anarres sunt "deposedați" de posesiuni nu doar prin alegerea politică, ci
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
o imagine foarte fidelă a constrângerilor naturale și de mediu ale societății. Cetățenii de pe Anarres sunt forțați să se lupte cu o lume relativ săracă. Greutățile cauzate de lipsa resurselor constituie o altă temă principală, reflectată și în titlul romanului. Cetățenii de pe Anarres sunt "deposedați" de posesiuni nu doar prin alegerea politică, ci prin însăși lipsa resurselor. Aici, din nou, Le Guin prezintă un contrast cu bogăția prezentă pe Urras și cu comportamentele competitive generate de acest lucru. În cuvântul înainte
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
este a doua fază prin care a trecut armata romană, prima fiind Armata romană timpurie. După ce au abandonat falanga, romanii și-au dovedit capacitățile de adaptare. În Republica Romană dreptul de a servi în armată a fost un privilegiu al cetățenilor "assidui", al proprietarilor. Împreună, acestea formau "classis" sau "populus". Polybius a făcut o descriere detaliată a armatei romane de la mijlocul secolului al II-lea î.H., referitoare la cel de-al doilea război punic. Istoricul grec a crezut (cu temei
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat, probabil, pe propriile observații. În timpul lui Polybius, armata romană era o miliție temporară, iar în "census" erau înregistrați cetățenii suficient de înstăriți pentru a putea fi recrutați. Soldații nu erau obligați să lupte mai mult de 16 campanii, timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani pentru recrutare. Legătura între proprietate și serviciul militar a dispărut complet. Recruții proveneau tot mai mult din rândul săracilor. Războiul social a dus la acordarea cetățeniei aproape tuturor oamenilor de la sud de râul
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
exportă piei de capră și de oaie, lână, mătase brută, cozi și păr de iac, lut, borax, unt, sare, cai, capre și oi. S-au pus restricții și pe persoanele care operează comerțul, permise fiind acordate doar celor care fuseseră cetățeni sikkimezi înainte de unirea cu India în 1975. Se așteaptă ca redeschiderea pasului să stimuleze economia regiunii și să impulsioneze comerțul sino-indian, care în 2004 se cifra la 7 miliarde de dolari. Înainte de redeschiderea trecătorii, aproape tot comerțul dintre India și
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
trecut bunuri în valoare de 186.250 de dolari. De partea chineză, 7.000 de turiști au vizitat districtul Yadong în 2006, aducând venituri în valoare de 1,67 milioane de yuani (216.000 de dolari). De partea indiană, doar cetățenii indieni pot vizita trecătoarea miercurea, joia, sâmbăta și duminica, după ce obțin cu o zi înainte permise de la Gangtok. Pasul devine o cale către vizitarea mănăstirilor din Sikkim, cum ar fi Rumtek, unul din locurile sfinte ale budismului. Pentru hinduși, pasul
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
reproduse aici cu acordul familiei (foto). Traducerea documentelor scanate redactate în limba rusă este următoarea: "Procuratura Federației Ruse, Procuratura Militară, Regiunea Militară Moscova 19 nov 1993/Nr.4/145/91 113.035, Moscova M-35 Dovadă de reabilitare Prezenta înmânată cetățeanului român Gulan Aurelian, născut în 1922 în Oltenița-România, fost locotenent în Armata română, arestat la 10 mai 1948 și judecat la 1 iunie 1948 de Tribunalul militar al trupelor NKVD, regiunea Gorki, pe baza pct. 1 din Decretul Sovietului Suprem
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]