159,175 matches
-
evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
etern” și scriindu-i lui Iacob Negruzzi că își dorește să realizeze „o puternică și sănătoasă notă a pământului nostru românesc”. Romanele sale trebuiau să întărească dragostea de glie a românilor și să fie o frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aspecte considerate de autor ca o datorie patriotică. Duiliu Zamfirescu credea că romancierul nu trebuie să ignore elementele timpului său, ci să le prezinte obiectiv, „în toată goliciunea și cu toate infamiile lor”. Scopul romancierului, îi
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Regale", București, anul II, nr. 11, 1 noiembrie 1935, pp. 299-300.</ref> Criticul l-a încurajat și i-a oferit sfaturi ce au contribuit la găsirea finalului potrivit. Prima parte a romanului a fost trimisă de autor de la Bruxelles la sfârșitul lui decembrie 1892, la solicitarea lui Iacob Negruzzi, directorul revistei "Convorbiri literare".<ref name="Bucuța 10/1935 127">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
iubire din "Viața la țară" sunt un elogiu continuu adus castității. Cuplurile de îndrăgostiți din "Viața la țară" (Sașa și Matei Damian, adolescenții Tincuța și Mihai) se comportă cuminte și politicos potrivit normelor de bună purtare din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
prin negura fanarioților”. Provenit din mica boierime, Duiliu Zamfirescu a zugrăvit cu realism căderea neamurilor boierești și ridicarea unei clase sociale cu o cultură inferioară, dar mai lacomă și mai brutală. Autorul realizează o analiză fină a claselor sociale de la sfârșitul secolului al XIX-lea în stilul lui Émile Zola din ciclul "Les Rougon-Macquart", prezentând decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”. De asemenea, romanul surprinde atmosfera mondenă, conversațiile între îndrăgostiți, contradicțiile sufletești și o euforie lirică produsă de traiul în mijlocul naturii
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
căpătat manuscrisul prin N. V. Gogol, s-a ocupat de publicarea povestirilor. Pușkin îl ruga pe Pletniov într-o scrisoare: "„Să-i șoptești numele meu lui Smirdin, pentru ca el, la rândul lui, să-l șoptească cumpărătorilor”". Povestirile au fost publicate la sfârșitul lui octombrie 1831 și, după mărturia criticului Vissarion Belinski, "„au fost primite cu răceală de public și cu mai multă răceală de reviste”". Aceasta nu l-a turburat pe Pușkin. Povestirile lui Belkin au apărut pentru prima oară cu specificarea
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
istoria olimpică. A încheiat sezonul 2011-2012 pe locul 14 în clasamentul FIE, cel mai bun din carieră. Pentru realizerea sa, a primit Premiul Olimpic „Fearnley”. După Jocurile a urmat o perioadă grea, în care a coborât pe locul 84 la sfârșitul sezonul 2013-2014. Și-a redobândit succesul la Jocurile Europene din 2015, unde a ajuns în sferturile de finală. A fost învins de rusul Serghei Hodos și a rămas cu bronzul. La Campionatul Mondial de la Moscova, a fost eliminat în tabloul
Bartosz Piasecki () [Corola-website/Science/334060_a_335389]
-
est. El a continuat să colaboreze cu alți producători de cinema, odată și cu Universal Pictures la mijlocul anilor 1940. În 1948 Bromberg a jucat in filmul lui Howard Hawks "S-a născut o stea". În anii „vânătorii de vrăjitoare” de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 în S.U.A au atras atenția participarea lui Bromberg, între altele, la trupe cunoscute ca având orientare de stânga precum Group Theatre sau teatrul Michigan din Ann Arbor. Se știa, de asemenea că
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
publicații paleoconservatoare, "„The American Conservative”" ("„Conservatorul american”"). Problematica sa se suprapune pe cea a curentului Vechii Drepte („Old Right”) care s-a opus politicii New Deal în anii '30 și '40, ca și pe cea a conservatorismului social american de la sfârșitul sec. XX, exprimat, de exemplu, prin lucrarea "„Single Issues”" a lui Joseph Sobran. Prefixul "„paleo”" vine de la grecescul "„palaeo-”" care înseamnă „vechi” sau „bătrân”. Este, oarecum, o denumire aleasă special ca să atragă atenția asupra afirmației paleoconservatorilor că ei reprezintă o
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
mai autentică decât cea întâlnită la neoconservatori. Adepții paleoconservatorismului se autodenumesc, adesea, pur și simplu "„paleo-”". Ziaristul Rich Lowry de la "„National Review”" susține că alegerea prefixului dorește să mascheze faptul că acest curent este o creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
păstrat în poloboace. În anul 2011 a început renovarea clădirii care va fi un punct de atracție pentru turiști, istoriei de peste un secol. Aceasta a căpătat denumirea ”Castel Mimi” în cinstea fondatorului său. Finalizarea lucrărilor de renovare sunt planificate pentru sfârșitul anului 2015. În 1870 la o licitație publică desfășurată de Duma orașului Chișinău, negustorul Alexandru Mimi, tatăl lui Constantin Mimi, achiziționează teritoriul de la intersecția străzilor de astăzi București și S. Lazo. Aici construiește o vilă urbană cu 16 camere pentru
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Primăria Municipiului București. La nivelul anului 1904 curentul electric era furnizat în principal de mici uzine electrice izolate. Începând din acest an încep discuții între Primăria Municipiului București și Compania de gaz, în contextul în care concesiunea se apropia de sfârșit. În 1906 Compania câștigă o nouă concesiune pentru iluminarea Bucureștiului cu gaz și electricitate, pe o durată de 40 de ani. În urma acestui act societatea își schimbă numele în "Societatea generală de gaz și electricitate S.A.R. din București", cu un
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
numiți moldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (înafara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origine slavă. În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna: Spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut. Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
de ani la suprafața Pământului, retrăgându-se înspre Ecuator, iar după epuizarea rezervelor de cărbune și petrol și-au săpat locuințe în fundul Pământului, mutându-se în cele din urmă în patru orașe subacvatice, construite din sticlă în jurul Ecuatorului, în așteptarea sfârșitului apropiat: Hawaii (capitala Omenirii, în formă de sferă), Ceylan (Orașul Alimentației, în formă de paralelipiped), Cap-Verde (Orașul Energiei Electrice, în forma a două cuburi alăturate, având un cub mai mic suprapus) și Mariana (Orașul Mecanicii, un centru minier în formă
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
aripioare de pești, temperatura sângelui a scăzut la 25 de grade, iar gestația s-a redus la șase luni și continuă să se scadă). Temperatura oceanelor scade treptat pe măsură ce Soarele se stinge, iar omenirea se îndreaptă spre dispariție. Simțindu-și sfârșitul, președintele Pi îi convoacă pe directorii generali ai celor patru orașe (Whitt, Filister, Santio și Xavier) și pe medicul Harwester, dar în loc să-și desemneze un succesor îi avertizează pe cei prezenți că Omenirea nu va mai supraviețui mult timp pe
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
să înghețe la suprafață până aproape de Ecuator. Populația începe să se revolte pe măsură ce Orașele sunt scufundate din ce în ce mai tare în frig și întuneric. Animalele oceanice se apropie tot mai mult de pereții din sticlă ai orașelor tot mai întunecate, așteptând tăcute sfârșitul omenirii. Proiectul inginerului Whitt (ales președinte al Omenirii) de forare în interiorul Pământului pentru a construi orașul subteran Formosa începe să fie pus în aplicare în cea mai mare grabă, în timp ce Xavier construiește un avion de aluminiu propulsat de rachete pentru
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
vedere intelectual). Odată cu Carnavalul de Anul Nou, toți locuitorii din Cap-Verde, Ceylan și Hawaii se mută în Mariana de unde trec în Formosa, iar cele trei orașe sunt înecate. Doctorul Harwester și inginerul Santio rămân în orașele părăsite, unde-și găsesc sfârșitul. În același timp, Xavier găsește în constelația Crucea Sudului, cu ajutorul lui Iran, o planetă dublă cu o singură axă, luminată de doi sori, al cărei spectru arată existența aerului, a apei și a carbonului ce ar crea condiții propice vieții
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații și adaptări fără prea mare valoare ale unor lucrări străine
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
alăturată, fără să reușească alungarea trupelor germane din centrul Alsaciei. În timpul Operațiunii Nordwind din decembrie 1944, Armata a 19-a germană a atacat spre nord din pugă pentru sprijinirea altor forțe atacând la sud din Saar spre nordul Alsaciei. La sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie, Armata I franceză și Corpul XXI SUA au curățat întreaga regiune de forțele germane. În noiembrie 1944 a fost format un cap de pod pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de luptă. Luptătorii FFI se dovediseră capabili de operațiuni defensive, dar ei au trebuit să parcurgă rapid un proces de pregătire pentru ca să devină eficienți în operațiunile ofensive, în mod special în cazul celor complexe precum operațiunile combinate înterarme. Astfel, la sfârșitul lunii noiembrie 1944, Armata I franceză avea pe front două tipuri de unități: cele coloniale experimentate și cele care primiseră masiv recruți din rândul FFI. Armata I franceză a avut o capacitate de luptă mai redusă decât alte armate terestre
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și un francez mai în vârstă, care le-a dezvăluit americanilor zonele neapărate corespunzător în oraș. Germanii, după ce au evacuat ceea ce mai rămăsese din efective și echipamente, au distrus podul peste Rin de la t Breisach. Cucerirea orașului Neuf-Brisach a marcat sfârșitul operațiunilor Diviziei a 3-a de infaterie americană în Punga de la Colmar. Divizia a 75-a a intrat în acțiune pe 31 ianuarie între Diviziile americane a 3-a și a 28-a. declanșând un atac pe 1 februarie, Regimentul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
faze expresioniste, precum și a unei raționalități excesive induse de Bauhaus, Albers aderă, în 1936, la American Abstract Artists Association. În perioada 1953-1960 conduce catedre de învățământ artistic universitar în Chile, Peru și R.F. Germania („Hochschule für Gestaltung“ din Ulm). De la sfârșitul celui de‑al cincilea deceniu realizează așa‑zise Constelații structurale (de pildă, Indicating Solids, 1949), un ciclu de desene oferind reprezentări întrepătrunse arhitectonic (amintind de proiecțiile axonometrice), care se lasă „citite“ prin inversare/răsturnare optică, după principiul cubului neckerian. În
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
ce fusese afectat de o alunecare de teren. În fiecare zi, cei doi primesc vești despre moartea câte unui prieten care rămăsese în oraș. Protagonistul este extrem de superstițios și se înspăimântă după ce citește câteva cărți în biblioteca prietenului său. Către sfârșitul unei zile călduroase, când își ridică ochii de pe cartea pe care o citea, el se uită pe fereastră și observă ceva ciudat: un monstru gigantic care-i aduce aminte de un elefant cu aripi cobora dealul golaș din apropiere și
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
doi câini să fie încrucișați cu ciobăneștii locali, moment în care a apărut această rasă, . Rasa este foarte veche, descendentă a câinilor ciobănești europeni (Lawland) și britanici. În anii 40 a ajuns la limita dispariției, dar a fost salvată la sfârșitul anilor 60 în America de Nord. În anii 1771 și 1772 au apărut primele portrete care conțineau această rasă. Unul era făcut de Thomas Gainsborough și celălalt a fost pictat de către Joshua Reynolds. De asemenea, o descriere a acestei rase a fost
Bearded Collie () [Corola-website/Science/334170_a_335499]