158,017 matches
-
Suzdalului și Moscovei sub comanda lui Dmitri în Bătălia de pe Râul Piana. Victorioșii au început apoi să jefuiască Nijni Novgorod și Riazan. După victorie Mamai a încercat să își reafirme controlul asupra statelor tributare Hoardei de Aur. În 1378 a trimis forțe comandate de Murza Begich pentru a se asigura de obediența prințului Dmitri. Armata Hoardei a fost învinsă în Bătălia de pe Râul Vojna iar Murza Begich a fost ucis. Între timp un alt han, Tohtamîș, s-a ridicat în Asia Centrală
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Mamai, Marele Prinț Oleg al II-lea al Riazanului și Marele Prinț Iogalia al Lituaniei, au ajuns târziu la bătălie. Conform unei teorii lansate de istoricul rus Dmitri Balașov, Oleg nu dorea să se alăture niciunei tabere și probabil a trimis intenționat acei "dezertori" pentru a-l ajuta pe Dmitri, pretinzând în același timp că Riazanul a rămas loial Hoardei. Vechiul poem rus "Zadonșcina" listează că la bătălie au participat 150.000 de ruși și 300.000 de tătaro-mongoli dar dimensiunea
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era Alexandr Peresvet, un călugăr de la Abația Sfânta Treime trimis la luptă de Sergiu de Radonej. Campionul Hoardei era Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce Temir-murza a căzut (conform unor surse rusești). În timpul bătăliei Dmitri
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
electrice". Cunoscut pe plan internațional și apreciat ca bun specialist, înainte de război colaborează cu firme de prestigiu precum Telefunken și Siemens. Chiar și după anul 1960, când România era în plină izolare datorită Cortinei de Fier, AEG și Telefunken îi trimit cărți de specialitate și documentații pe care I. C. Florea le prelucrează și le publică în "Caietele de fizică" ale Academiei Române. În 1991 este unul dintre membrii fondatori ai "Fundației culturale HESPERUS", alături de jurnalistul "C. D. Constantinescu", secretar general la "Radio
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
istoric sau estetic". Judah Ben-Hur este un evreu bogat și prieten din copilărie al tribunului roman Messala. După ce un accident conduce la arestarea lui Ben-Hur Messala, care a devenit corupt și arogant, se asigură că Ben-Hur și familia sa sunt trimiși la închisoare și separați. Ben-Hur este condamnat să servească în calitate de sclav pe galerele de război romane. Pe drum îl întâlnește pe Iisus, fiul tâmplarului care îi oferă apă. Odată ajuns la bordul navei, atitudinea sa sfidătoare și forța îl impresionează
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
perioada în care formau grupurile de atac în spațiul aerian al aeroporturilor din nordul Franței și Belgiei. Atunci când avioanele atacatoare zburau în spațiul aerian britanic, mișcările lor erau urau urmărite de ROC (Royal Observer Corps). Informațiile RDF și ROC erau trimise către către camerele de operațiuni ale Cartierelor Generale ale Fighter Command de la stația RAF Bentley Priory. Piloții erau cei care hotărau dacă avioanele care se apropiau erau „prieteni” sau „dușmani”. Dacă hotărârea era „dușman”, informația era trimisă la camera operațională
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
și ROC erau trimise către către camerele de operațiuni ale Cartierelor Generale ale Fighter Command de la stația RAF Bentley Priory. Piloții erau cei care hotărau dacă avioanele care se apropiau erau „prieteni” sau „dușmani”. Dacă hotărârea era „dușman”, informația era trimisă la camera operațională principală, care se afla într-un buncăr subteran uriaș. În camera operațională principală, informațiile primite din toate sursele prin telefon făceau ca raidurile să fie poziționate pe hartă de femeile încadrate în Forțele Aeriene Auxiliare (WAAF). Informații
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
întâmpinat de 77 de avioane de vânătoare RAF. II./JG 53, și III./JG 53 și III./ZG 76 asigurau escorta pentru bombardierele Ju 87. ZG 2 și JG 27 asigurau escorta pentru LG 1. Controlorii britanici de zbor au trimis toate avioanele Grupului 10 RAF pentru interceptarea. O escadrila ("Staffel") din cadrul II./ StG 2 a suferit pierderi grele în fața atacului Escadrilei nr. 609 - șase dintre cele nouă bombardiere Ju 87 au fost doborâte. StG 1 și 2 au renunța la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
1 și 2 au renunța la misiunile inițiale datorită stratului gros de nori și s-au îndreptat spre Portland. I./LG 1 a abandonat ținta inițială, Boscombe Down, și a bombardat în schimb orașul Southampton. Escadrila RAF 238 a fost trimisă să intercepteze aceste bombardiere, dar escorta germană a fost prea puternică și eficientă, iar raidul nu a putut fi oprit. Au fost distruse mai multe magazii, inclusiv o hală frigorifică. Toate incendiile provocate de bombardamente au fost puse sub control
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a reușit să își identifice ținta și și-a lansat bombele la întâmplare. Această unitate nu a atras atenția defensivei aeriene britanice, iar StG 77 a scăpat neidentificat. "Erprobungsgruppe" 210 (unitate specială de testare a avioanelor și armamentului) a fost trimis mai departe spre este pentru atacarea unor ținte de lângă Southend. Grupul a decolat la 15:15, fiind escortat de vânătorii din ZG 76. Grupul nu a putut să identifice țintele, Essex fiind acoperit cu un strat gros de nori. Escadrila
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
nu a putut să identifice țintele, Essex fiind acoperit cu un strat gros de nori. Escadrila nr. 56 RAF a încercat să intercepteze bombardierele germane, care între timp și-au lansat bombele asupra orașului Canterbury. II./StG 1 a fost trimis să bombardeze aeroportule de lângă Rochester. Bombardierele nu au reușit să identifice ținta și s-au întors la baze fără incidente. Bombardierele în picaj ale IV./ LG 1 au fost trimise să atace aeroportul RAF Detling. Avioanele de vânătoare din JG
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
lansat bombele asupra orașului Canterbury. II./StG 1 a fost trimis să bombardeze aeroportule de lângă Rochester. Bombardierele nu au reușit să identifice ținta și s-au întors la baze fără incidente. Bombardierele în picaj ale IV./ LG 1 au fost trimise să atace aeroportul RAF Detling. Avioanele de vânătoare din JG 26 au fost trimise în fața bombardierelor să le curețe calea spre țintă. JG 26 a pierdut un avion Bf 109 în zona Folkestone din cauze necunoscute. Avioanele de bombardament în
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de lângă Rochester. Bombardierele nu au reușit să identifice ținta și s-au întors la baze fără incidente. Bombardierele în picaj ale IV./ LG 1 au fost trimise să atace aeroportul RAF Detling. Avioanele de vânătoare din JG 26 au fost trimise în fața bombardierelor să le curețe calea spre țintă. JG 26 a pierdut un avion Bf 109 în zona Folkestone din cauze necunoscute. Avioanele de bombardament în picaj Ju 87 au atac sub acoperirea a 40 de avioane de vânătoare Bf
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Bomber Command a participat la rândul lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier care s-a reîntors din raid. Restul a fost doborât de artileria antiaeriană și avioanele de vânătoare. Nouă membri ai echipajelor britanice au fost luați prizonieri, iar 24 au fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a fost doborât de artileria antiaeriană și avioanele de vânătoare. Nouă membri ai echipajelor britanice au fost luați prizonieri, iar 24 au fost uciși în luptă. După căderea întunericului și acțiunile diurne ale"Adlertag" au trebuit să înceteze, Sperrle a trimis nouă avioane He 111 din "Kampfgruppe" 100 (Grupul de bombardament 100, KG 100) să execute un raid de bombardament strategic împotriva fabricii de avioane Supermarine Spitfire de la Castle Bromwich, Birmingham. În ciuda faptului că grupul era format din specialiști în bombardamentele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Command. "Luftwaffe" a subestimat capacitatea de detecție a sitemelor radar britanice și nu au reușit să înțeleagă sistemul operațional de comandă și control al zborurilor. OKL a considerat că informațiile furnizate de stațiile radar îi vor determina pe britanici să trimită avioanele de vânătoare să se implice în lupte aeriene de mare amploare, în timpul cărora ar fi fost decimate de "Luftwaffe". Industria producătoare de avioane a avut capacitatea să acopere pierderile materiale ale RAF, iar școlile de piloți au putut să
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a mai putut fi îndepărtat vreme de câteva săptămâni. Serviciul militar l-a satisfăcut tot în timpul facultății, între anii 1942 - 1944, fiind încadrat într-un batalion de geniu, împreună cu Liviu Ciulei. În luna august 1944, cei doi studenți au fost trimiși la lucrările din sectorul 206 de pe linia Focșani - Nămoloasa - Brăila. Întrucât în perioada 23 - 31 august 1944 unitatea militară din care făceau parte a fost introdusă în dispozitiv operativ, Liviu Ciulei și Ion Popescu - Lac s-au ales și cu
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
financiară grea și presiunile politice la adresa sa îl determină pe medicul Sântu să-și vândă via și să-și ipotecheze casa de la Constanța. În august 1916 România intră în război de partea Antantei, iar doctorul este mobilizat ca maior și trimis în linia întâi a frontului din Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
România intră în război de partea Antantei, iar doctorul este mobilizat ca maior și trimis în linia întâi a frontului din Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui Ionel să observe mizeria adusă de război. Oprit la Târgu Bujor, tânărul ofițer este uimit să afle că în timp ce armata se deplasa pe jos familia Poroineanu
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
de trăit. O anchetă dispusă de intransigentul și ambițiosul procuror Hangiu pe baza informațiilor oferite de Jurubița și de ziaristul Potamiani, precum și a denunțului lui Ivanciu (instigat de Jurubița), evidențiază falsul în acte realizat de Manolache Târcă, amenințând să-l trimită la închisoare pe Urmatecu. Încercările de corupere a procurorului eșuează, iar, la sfatul avocatului State Iacomin, fostul arhivar îl convinge pe baronul muribund să semneze o rezoluție ministerială de încetare a anchetei pe motiv că justiția se pronunțase deja în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
I și regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat la Ministerul Cultelor și Artelor (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui Carol al II-lea. Astfel, el transmitea într-o scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a fost trimis în arest pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine, considera că mai importante decât instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în opinia sa, ar fi compensat slăbiciunile soldaților
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
descoperit cu surprindere că "Luftwaffe" nu reușise să distrugă buncărele franceze. Focul armelor ușoare de infanterie ale francezilor a împiedicat traversarea râului la Pont Neuf cu ajutorul bărcilor pneumatice de asalt, așa cum fusese planul. Regimentul german s-a retras și a trimis patrule de recunoaștere. Acestea au descoperit că buncărul 211 era încă activ. Din poziția pe care o ocupa în fața capului de pod, francezii din buncărul 211 împiedicau traversarea în condiții sigure a râului de către germani. Un pluton de de tunuri
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
care începuse campania. GB I/34 și GB II/34 mai aveau în dotare doar 8 bombardiere dintre cele 22 Amiot 143 inițiale, I/38 7 din 12 și II/38 6 din 11. Toate aceste trei grupuri au fost trimise la Sedan pe 14 mai. Escota a fost asigurată de "Groupement de Chasse" (GC, Grupul de vânătoare). În timpul misiunilor, francezii au pierdut cinci bombardiere, două dintre ele fiind doborâte de focul antiaerienei inamice. După această dată, bombardierele franceze nu au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]