17,219 matches
-
oprit în ogradă, să vadă păsările. Mie mi-a încredințat misiunea de-a le chema și de a le da de mâncare. Ce încântați au fost copiii! Curcanul cu coada rotată și nasul roșu și-a arătat mărgelele, fala lui, alergând pe câte un năzdrăvan de băiat... Le-au plăcut mult de tot rățuștele. Bobocii de gâște și mai ales cloștile cu puii. Nu se puteau desprinde de puișori galeși (unii cu gâtul gol, alții cu cârpă) care arătau ca niște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făcut un intelectual (inginer zootehnist). Jucându-mă mai tot timpul cu Aurel, s-a întâmplat de multe ori, să fiu chemată la ei în casă. Nu refuzam niciodată, căci nu era frumos din partea mea. Într-o duminică, Dafina văzându-mă alergând prin livadă, m-a chemat la ea. Tocmai scotea într-o covățică de lemn niște chiroști. M-am minunat ce mari erau. Arătau ca niște broaște țestoase. Într o fandelă se prăjea niște ceapă cu oloi și-n toată odaia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Maria m-a apucat de mâini, să mă tragă spre ea. Neavând prea multă forță, nu reușea să mă miște din loc. Ion, fratele ei șchiop, cosea niște iarbă în livadă și ne-a văzut zbătându-ne, deasupra fântânii. A alergat spre noi, mai mult într-un picior, m-a prins cu putere în brațe și m-a așezat pe o lespede mare de piatră. Nu puteam scoate o vorbă. Spaima mi-a legat limba. Băieții au înlemnit și ei. Ion
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luat cu ei la alt mormânt și acolo am avut mai mult noroc. Mi-a dat și mie o căniță cu colăcel. Ce bucurie pe mine! Am băgat-o repede sub bundiță și-am fugit acasă. Ceilalți au rămas acolo, alergând de la mormânt la mormânt, după pomeni. Pe seară, s-a întors și mama obosită de la târg. A venit cu o căruță până-n Frătăuții Vechi și de acolo pe jos, peste punți și peste prund. Când a dat în ulița noastră
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la cimitirul de la capătul livezii noastre. Ne atrăgea ca un magnet, cu toate istorioarele înfricoșătoare despre moroi, strigoi și fantome. După știința noastră, aceștia își făceau apariția doar în miez de noapte, când oamenii erau absorbiți de somn și vise. Alergam "de-a prinselea" printre morminte, ne cățăram prin copacii mai bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană! Oamenii sar din tren și aleargă cu disperare spre un loc de refugiu. Aerul vibrează din ce în ce mai tare și soarele dispare acoperit de norii bombardierelor. Peripeții, spaime! Eu mă pierd în mulțime. După ce încetează alarma, ne regăsim cu toții. În sfârșit, reușim să ajungem și noi într-un
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată cu puținul folositor ce-a încăput pentru lunga pribegie spre necunoscut, în care plecam pentru a
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
și a oboselii de peste zi. După cină, „moș Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută din abundență în timpul nopții. Templul Senso-Ji este pitulat sub mantia de nea, așternută, inclusiv, pe căsuțele călugărilor din jur. Cu capetele goale și în robe portocalii, câțiva
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
produce prin înlăturarea oricăreia din substanțele impure. Dacă toți oamenii și-ar curăța impuritățile din minte, vor descoperi puritatea naturii lui Buddha”. („The teaching of Buddha”). Traducerea: Alexandru Cărbune. Hakone Luni, 01. 09. 2009 M-am trezit devreme și am alergat la geam, privind spre albastrul limpede și adânc al cerului. Muntele Fuji-san era învăluit într-o ceață alburie, iar zăpada părea că fumegă, apoi am coborât privirea spre lacul „Ashi” ale cărui ape erau liniștite. Se anunța o zi frumoasă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nu-l pot ocoli n-ar face altceva, decât să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu mai aleargă nebună căutând un fir pe care să-l despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și de urmat, răbdarea, pudoarea cât și fascinația pentru tot ceea ce înseamnă Europa. Viața intimă e ca un văl de mătase după care se ascund, e greu s-o ghicești. Japonezii nu vorbesc despre iubire, exceptând adolescenții și tinerii care aleargă, vrăjiți, după Manga sau filme pentru a se informa... Dincolo de acest văl se află o inimă care, ca orice inimă, iubește. Numai că niponii sunt orientali, ceea ce le dă profunzime și interiorizarea sentimentelor... Nu sunt expansivi precum latinii, să zicem
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Cristina, știind ceea ce mă preocupă, îmi strecoară la ureche: „Doamna a fost gheișă !” Era să mă înec cu sucul din care beam. Timp de câteva clipe am rămas pe gânduri, vestea primită m-a lăsat fără grai. Prin minte îmi alergau tot felul de întrebări. M-am uitat după Dimi pe care l-am văzut dansând cu Alexia. Am așteptat să se termine dansul și i-am făcut semn, chemându-l la mine. „Târâșgrăpiș”, Dimi a ajuns la mine, într-un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un oraș bogat. Să le Îngăduim oamenilor să ajungă la bunăstare, să le dăm legi generoase. Să facem din acest colț de lume un ținut Înfloritor, astfel Încât toate capetele Încoronate care vor să poarte război și să Încheie pace să alerge la noi pentru a ne cere sprijinul. Atunci noi vom fi cei care dictează condițiile, atunci ne vom putea Înarma ca să ne putem apăra. Atunci prinții electori vor trebui să ne recunoască, să ia cunoștință de prezența noastră și de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mișcare de spaimă. Dar Își aduse aminte că aici, În această pădure neagră, era departe de călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă. Când fu destul de aproape, se destinse ca o săgeată eliberată din arc și brațele lui musculoase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vânătoare, vorbind Între ei ca doi buni prieteni. Am așteptat până ce nu s-a mai auzit nimic, am coborât din ascunziș și i-am urmărit de departe, ca să văd Încotro o iau. Au luat-o spre Molsheim, așa cum bănuiam. Am alergat În sat și l-am trimis pe nepotul meu ca să-i dea de veste lui Johannes. Apoi am așteptat aici... Conrad era palid ca un mort. Celorlalți li se păru că văd lacrimi În ochii săi, dar se feriră să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare Întârziere la mânăstire. Nu-i urmărise nimeni. Oare o fi un semn bun? se Întrebă Solomon, clătinând din cap. Când intrară Însă sub bolta porții celei mari, știură că era prea târziu. Freamătul care domnea, neliniștea cu care călugării alergau Încoace și ncolo prin curte și pe coridoare arătau că se Întâmplase ceva neobișnuit. Nou-sosiții aflară că se făceau pregătirile pentru Îngroparea ducelui Bertold. și că Bodo Împreună cu tatăl său plecaseră să-l Întâlneas că pe Conrad. Solomon răsuflă ușurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea, încă, să coboare pe șosea). Când a reușit, era așa de indignat, că deși abia-și mai trăgea sufletul, însă continua să latre, aproape incontinuu. Noroc că nu i-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la depășirea cotei de inundație. Cu mult timp înainte de a ajunge la marginea izlazului, am văzut fețele oamenilor transpirate, zbuciumate, schimonosite, urlând cu disperare aceeași propoziție formată din trei cuvinte: "Vine Amaradia mare!" Silvia mă ținea strâns de mână pe când alergam amândoi spre locul în care Amaradia ne prezenta o imagine de Apocalipsă. În sfârșit, am ajuns. De la un mal la celălalt, în susul apei și în josul apei, imagini înfricoșătoare. Apa lovea malurile cu izbituri năprasnice, parcă cerându-le să lase cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu mintea mea de copil de 5-6 ani. Bapțea a văzut că eu am ieșit precipitat din casă și, încet-încet, a ieșit la poartă să vadă ce s-a întâmplat. Eu, cu ideea fixă că pernuța ar constitui miracolul tămăduirii, alergam disperat spre spital. Bapțea m-a văzut și a strigat la mine: Titi, oprește-te! Stai! Unde alergi așa?? Stai!!! Dar eu nu aveam intenția nici să încetinesc și nici să mă opresc. Mă socoteam responsabil de viața surorii mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și, încet-încet, a ieșit la poartă să vadă ce s-a întâmplat. Eu, cu ideea fixă că pernuța ar constitui miracolul tămăduirii, alergam disperat spre spital. Bapțea m-a văzut și a strigat la mine: Titi, oprește-te! Stai! Unde alergi așa?? Stai!!! Dar eu nu aveam intenția nici să încetinesc și nici să mă opresc. Mă socoteam responsabil de viața surorii mele. Viața Silviei atârna de viteza cu care această pernuță cu puteri terapeutice excepționale va ajunge în posesia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dar eu nu aveam intenția nici să încetinesc și nici să mă opresc. Mă socoteam responsabil de viața surorii mele. Viața Silviei atârna de viteza cu care această pernuță cu puteri terapeutice excepționale va ajunge în posesia ei. Continuam să alerg. Văzând că nu mă opresc din alergare și că nu poate să mă ajungă din urmă, bapțea a încercat o stratagemă. La un moment dat, strada făcea un cot destul de mare. Aici, la această curbură, bapțea, care alerga după mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Continuam să alerg. Văzând că nu mă opresc din alergare și că nu poate să mă ajungă din urmă, bapțea a încercat o stratagemă. La un moment dat, strada făcea un cot destul de mare. Aici, la această curbură, bapțea, care alerga după mine fix prin mijlocul uliței mari, a intenționat să-mi iasă înainte tăind în unghi drept distanța dintre stradă și trotuar. Dar, pentru a ajunge pe trotuar, avea două alternative: să treacă prin șanț, ori să sară peste el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților". Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Și atunci? Spre necazul meu, lucrurile s-au complicat și, mulți ani de zile, am fost considerat în familie drept un factor nociv. Uite, nesimțitul! din cauza ta a murit bapțea. Tu ai omorât-o pe bapțea! Ai făcut-o să alerge după tine până ce ai omorât-o, criminalule! De-abia târziu, după mulți ani de zile, am elucidat gestul automat al mamei. Mama a considerat prezența cuvântului "pute" din propoziția formulată de mine drept o jignire personală, o lipsă de respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]