17,970 matches
-
devenea atotstăpânitor. Lampa cu gaz sau opaițul erau singurele surse de lumină în casele țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de fonduri. E de înțeles că nu mai sunt bani și pentru a aprinde becuri pe ulițe dacă încăperile primăriilor comunale gem de lefegii, rude și preferați ai celor de la vârful administrației locale. De unde izvora lumina ce străbătea bezna satului de altădată? Din buna-creștere a copiilor, din moralitatea ce călăuzea viața comunităților rurale, din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a urmat a visat că făcea apelul la clasa lui în care erau prezenți doar doi elevi, ceilalți refuzând să intre în clasă pentru că nu-l mai voiau pe el diriginte; în altă secvență de dormitare se făcea că discuta aprins cu directorul pentru că îi luase clasele lui și-i dăduse altele... Tulburat de coșmaruri, a renunțat la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
regretul că bunul său prieten a avut de suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu el, în înstrăinare, dorul mereu arzător pentru locurile natale, amintirile neșterse ale copilăriei, dragostea părinților
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vânzarea lucrărilor. Promisiunea pe care ne-o făcuse prin telefon, că ne va deconta transportul, nu s-a adeverit, erau doar vorbe goale, dorea să aibă prezență cât mai mare la vernisaj. La un moment dat discuțiile s-au cam aprins, iar Valeria Tofan, Gheorghe Boancă, Gheorghe Durac, Gheorghe Bălăceanu au decis să nu mai participe la edițiile următoare. Singurul lucru bun și de remarcat al organizatoarei salonului, doamna Elena Dumitrescu a fost acela că la fel ca și la prima
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săltărețe, transformând totul într-un spectacol plutitor, la care spectatorii cu aripi ce zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră formând o echipă care sculase toată lumea în picioare, dintre cei care se aflau pe terasă afară, invitându-i la dans în noi ritmuri muzicale, să își manifeste
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
câteva clipe echipajul nave a făcut manevrele de întoarcere, îndreptându-ne pentru a intra din nou pe canal, lăsând în urmă liniștea mării. Drumul de întoarcere a fost cu mai mult umor, datorită discuțiilor și povestirilor ce începuseră să se aprindă la masa la care stăteam cu toții. Râsul, zgomotul pe care îl scoteam de multe ori fără să vrem datorită unui sfârșit de banc spus în grupul pe care îl formasem de la plecare, era auzit până și de păsările de pe mal
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o poftă mai mare de petrecere, știind că dimineață fiecare se îndrepta înspre locul de unde venise, astfel ultimele ore pe care le mai aveam de petrecut împreună doream să fie ceva frumos și de neuitat. Discuțiile au început să se aprindă din senin care mai de care mai interesantă, fiind stropite de fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bine arată latin loverul din telenovela Y și cât de nefericită trebuie să fie sărmana fată care se vede nevoită să reziste avansurilor bogătașului fără scrupule, dar și să facă față atacurilor eternei rivale. Și cu toții - domni și dame - discută aprins despre ce a mai declarat în seara precedentă nu știu ce politician sau blondă de politician. („Ai văzut, dragă, cum a venit cu andrelele în emisiune?“) Totul stă sub semnul lui „Ai văzut aseară?“ - o formulă care nu transmite o informație, ci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
această neplăcere era compensată de minunățiile pe care le vedeam după ce electricianul scotea capacul din spatele aparatului. Lămpile mă fascinau de a dreptul! Înăuntrul cămășii de sticlă se aflau structuri ciudate, ca niște construcții ale marțienilor. În plus, structurile acelea se aprindeau leneș și pulsau de parcă ar fi fost vii. Miaș fi dorit să am și eu lămpi noi, să mă joc cu soldățeii și săi pun să apere „generatoarele de energie“, dar la mine ajungeau numai cele arse, cu sticla înnegrită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
răi. Era un lup. Nici nu știu cînd am trecut rîul Înapoi. Am auzit apoi alții urlînd undeva prin pădurile viscolite. Și stînd acolo, surescitat la maximum, mi-am dat seama că voi Îngheța. Atunci am Început să strig și, aprinzînd toate hîrtiile pe care le aveam prin buzunare, am pornit, silindu-mi să nu ezit, spre locul unde se afla lupul. O ușurare imensă m-a invadat În clipa cînd am văzut că se dă la o parte din drum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obosita de timp și Însetată de dragoste. Ea Își pregătește rugul cum și-ar pregăti o mireasă patul de nuntă. Strînge crengi uscate cum ar strînge flori. O liniște Încremenită plutește atunci În deșert. Toate viețuitoarele Își opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu dacă arta este sau nu În stare să nască viață. Prometeu a furat focul din cer; eu vreau să-l aprind cu mîinile mele; vreau să fiu eu Însumi zeu și om În același timp; s-o creez pe Galateea cu mîinile mele și cu dalta mea și apoi s-o iubesc cum n-am iubit nici o altă femeie. Mi-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
speranțe. Adică fără ceea ce ar face-o să simtă timpul și să, știe că Într-o zi va muri. Cum n-a știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele i-au prezis că va trăi numai cît va dura un tăciune aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceasta nu trebuie să se depună vot, cum ar fi să devin negustor sau să mă căsătoresc. 358. A șasea. Să cinstim moaștele sfinților, cinstindu-le și rugându-ne sfinților; lăudând lăcașurile sfinte, pelerinajele, indulgențele, jubileele 1, cruciadele și lumânările aprinse în biserici. 359. A șaptea. Să cinstim prescripțiile privitoare la posturi și abstinențe și la postul de patruzeci de zile, cele patru timpuri 2, veghile vinerea și sâmbăta; la fel, pocăințele, nu numai cele lăuntrice, ci și cele exterioare. 360
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Datorită studiilor strălucite și pregătirii sale temeinice, a fost numit, la 8 ianuarie 1941, asistent universitar la disciplina de Măsuri electrice din cadrul Facultății de Electrotehnică Iași. Timp de peste șase decenii a slujit cu abnegație și dăruire școala de inginerie ieșeană, aprinzând lumina cunoașterii pentru multe generații de studenți. A parcurs toate gradele didactice universitare: asistent (1941-1943), șef de lucrări (1943-1945), conferențiar (1945-1947), profesor universitar (1947-1986) și profesor universitar consultant (1986-2007). În 1947 a obținut titlul de Doctor inginer la Facultatea de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Eternitatea“ din Iași. TAMAȘ, VASILE (1937-2007) MATEMATICIAN și PROFESOR Distins și erudit dascăl, prof. univ. dr. Vasile Tamaș a fost o personalitate marcantă a școlii de matematică ieșene, care și-a dedicat întreaga viață științei și educației, deschizând calea și aprinzând lumina cunoașterii pentru multe generații. S-a născut la 4 mai 1937, în satul Poiana lui Iurașcu, comuna Negri, județul Bacău. A urmat școala generală în comuna Dămienești, jud. Bacău și Liceul de băieți din Bacău (1951-1954). În perioada 1954-1957
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
parcurs și să nu mai fie cine sunt acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a refuzat orice comunicare și nu a dorit săsi vadă nici copilul pe care-l abandonase la numai trei luni de zile, lăsându-l la părinții lui. Afară, Carlina observă că-i tremurau ușor mâinile încercând să se controleze în timp ce aprindea o altă țigară. Apoi o trase mai aproape de el, îi atinse cu o mână bărbia și era gata s-o sărute. Lăsându-și mâinile în jos, o strânse ușor în brațe, ridicând-o deasupra pământului cât putuse de tare. Ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înfrunți cu stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase un pachet de țigări din buzunarul hainei și își aprinse una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc mult ! N-am mai iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine. Ești o fată deosebită, frumoasă, o să fiu un norocos să te am lângă mine. O să fiu foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]