18,277 matches
-
păru că aude „un cântec de trâmbițe ... militari desigur“. Ieșind afară, Stavrache „rămâne ca trăsnit“, recunoscând în căpitanul care conducea campania pe fratele mort, care scoase ușa din țâțâni și, „râzând cu hohot“, strigă: „- Gândeai c-am murit, neică?“ Apoi, căpitanul alergă să-l prindă pe hangiu, care, speriat, „se-ndârjește și-l strânge de gât, îl strânge din ce în ce mai tare“, iar chipul militarului se lumina din ce în ce mai mult, râdea zgomotos și vesel, întrebându-l: „Gândeai c-am murit, neică?“ Uitându-se țintă
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
râdea zgomotos și vesel, întrebându-l: „Gândeai c-am murit, neică?“ Uitându-se țintă la frate-său, popa Iancu dădu comanda de plecare, „trâmbițele sunară, soldații își ridicară armele și, urmată de obștea satului, compania plecă, având în frunte pe căpitanul al cărui râs acoperea cântecul trâmbițelor și zgomotul mulțimii.“ Dimineața, hangiul se duse „tremurând de friguri“ la popa din sat și-l rugă să vină să facă o sfeștanie casei. Vremea urâtă, „o sloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
rezervoare de apă mobile pentru armata britanică din Mesopotamia - dar în realitate fabricau un vehicul de luptă secret - și așa a fost considerat oficial până pe 24 decembrie 1915. Prima participare în luptă a unui tanc operativ a avut loc când Căpitanul H.W. Mortimore din Royal Navy a condus un tanc Mark I în timpul Bătăliei de pe Somme, pe 15 septembrie 1916. Francezii au dezvoltat Schneider CA1 și l-au folosit pentru prima dată pe 16 aprilie 1917. Prima bătălie în care
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
ziua de 22 octombrie 1844 nu a fost ziua celei de-a doua veniri, ci a marcat debutul unei perioade deosebite a istoriei umane (Judecata divină începută în Cer), perioadă care trebuie să preceadă a doua venire. Joseph Bates, un căpitan de marină, care s-a unit mișcării, a convins grupul de importanța Sabatului, ca a „șaptea zi biblică”, zi de odihnă și semn al alianței dintre credincios și Dumnezeu. Ei au reunit grupurile milerite supraviețuitoare și în felul acesta au
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
filme de televiziune au avut la bază povestiri sau scenarii scrise de Bradbury. În 1953, regizorul John Huston l-a angajat pe Bradbury să scrie scenariul ecranizării romanului lui Melville "Moby Dick", care îi avea pe Gregory Peck în rolul Căpitanului Captain Ahab, Richard Basehart în cel al lui Ishmael și Orson Welles în cel al Părintelui Mapple. O consecință a acestui film a constituit-o cartea lui Bradbury "Green Shadows, White Whale", o relatare semi-fictivă a realizării filmului care cuprinde
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
Piesă a fost adaptată pentru film, televiziune, operă și altele. Primul act al piesei se deschide cu imaginea unor tunete și fulgere, în mijlocul cărora se află trei vrăjitoare ce hotărăsc să se întâlnească cu Macbeth. În scenă următoare intra un căpitan ce îl anunță pe Duncan, regele Scoției, faptul ca generalii săi Macbeth - Nobil de Glamis și Banco au învins forțele aliate ale Norvegiei și Irlandei, conduse de trădătorul McDonwald. În următoarea scenă apare armata scoțiana în frunte cu Macbeth și
Macbeth () [Corola-website/Science/304537_a_305866]
-
fără a mai vorbi de excluderea din Parlament și din viața politică. În fața acestui abuz, nemaiîntâlnit în istoria democratică a României, gen. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a emis o circulară, în data de 10 decembrie 1933, ora 6.30, circulară emisă în numele Căpitanului, îndemnând la liniște : Încă din închisoare, unii din legionarii închiși au început să se gândească la răzbunare. Unul dintre aceștia a fost Nicolae Constantinescu, originar din Galați, economist de profesie, licențiat al Academiei Comerciale, era candidat al "Grupării Corneliu Codreanu
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Codreanu" pe listele din Făgăraș. Încă din închisoare, unde fusese bătut crâncen, a hotărât să se răzbune. De altfel, încă din vară fusese grav rănit de către jandarmi. Hotărârea avea să fie amplificată de zvonuri contradictorii, întreținute de oficialități, cu privire la soarta Căpitanului, care ar fi fost prins și executat. Inițial a conceput un plan împreună cu colegul de celulă, un anume Toader Ioraș, dar ulterior a renunțat, optând pentru doi studenți de origine aromână, Iancu (Ion) Caranica și Doru Belimace. Ion Caranica era
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
că nu au luat contact cu conducerea superioară a Mișcării Legionare. Toți trei au fost condamnați la muncă silnică pe viață. Ulterior, Corneliu Zelea Codreanu le-a acordat gradul de Comandant al Bunei-Vestiri, cel mai înalt grad în Legiune după Căpitan, instituit în 2 decembrie 1936. După asasinarea primului ministru I.G. Duca, guvernul liberal a instituit starea de asediu și cenzura pe o perioadă de 6 luni. Au fost operate mii de arestări printre legionari, majoritatea fiind ulterior eliberați. Guvernul voia
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
pe o perioadă de 6 luni. Au fost operate mii de arestări printre legionari, majoritatea fiind ulterior eliberați. Guvernul voia astfel să demonstreze existența unui complot. Au fost arestați mai mulți lideri legionari, printre care prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, gral. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, ing. Gheorghe Clime, Ion Moța, Nicolae Totu, etc..., dar și presupuși simpatizanți, intelectuali de marcă precum Nae Ionescu și Nichifor Crainic, în total 52 de persoane. Implicarea generalului Cantacuzino în acest proces a avut un rol important
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
Stelescu, afirmase că ordinul de asasinare a primului ministru fusese dat de Codreanu personal, îl văzuse chiar, alții afirmă că gen. Cantacuzino-Grănicerul ar fi confirmat acest fapt pe patul de moarte, ș.a.m.d. Adevărul este că în acele zile, Căpitanul se ascundea, nu ținea legătura decât cu 2-3 oameni de încredere, precum gen. Cantacuzino, astfel încât îi era imposibil să ia legătura cu vreunul din asasini - ar fi fost reperat imediat de Siguranță și, în mod cert ar fi avut soarta
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
15 000 de obiecte și lingouri de zece tone de cupru, lemn sudanez din sudul Egiptului, cositor din Afghanistan, vase de ceramică miceniene din Cretă, un topor de piatră de pe Dunăre, atestă amploarea negoțului în faa finală a epocii bronzului. Căpitanul vasului era un canaanit după cum arată sabia și pumnalul ce le purta, iar greutățile în formă de animale, talerul și tăblițele de scris le aparțineau negustorilor aflați la bord, proveniți din Siria, precum și tăblițe ce conțineau scrisori despre descrierea distrugerii
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
influențată negativ de „febra aurului”, care atrăgea și pe căutătorii de aur chilieni de dincolo de frontieră, care acționau în regiune încă de pe la 1879, adică pe timpul expediției lui Ramon Serrano Montaner, dar și mai târziu, concurând cu căutătorii de aur argentinieni. Căpitanul de fregată chilian Ramón Serrano Montaner a organizat în anul 1879 o expediție în Țara de Foc unde a găsit nisipuri aurifere și chiar "pepite" de aur la Cabo Vírgenes (Capul Fecioarelor), provincia Santa Cruz. „Compañía Stuphen” chiliană a pornit
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
vapor englez care venea de la Montevideo, către orașul Punta Arenas. Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
a apărat kilogramele de aur cu arma în mână, în lupte sângeroase și folosind metode de intimidare, ca în atacul de la San Sebastián din 1889 (a nu se confunda cu masacrul condus cu trei ani înainte de venirea lui Popper, de căpitanul argentinian Ramón Lista, la 25 noiembrie 1886 pe plaja de la San Sebastián și soldat cu 28 de indieni ona uciși). Drama indienilor onas începuse, de fapt, în 1878-1879, când tânărul și sângerosul general Julio Roca, în calitate de ministru argentinean de război
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
îl premiază pe N. Densușianu pentru lucrarea "Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria "și îi este răsplătit efortul printr-o primă de 5.000 lei. În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii Armatei Române. Densusianu scrie lucrarea și îi dă titlul "Domnii glorioși și Căpitanii celebri ai țerilor române", iată mai jos și un pasaj grăitor din această lucrare: La data de 1 aprilie 1897 este avansat ca Șef de birou Clasa
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
Ungaria "și îi este răsplătit efortul printr-o primă de 5.000 lei. În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii Armatei Române. Densusianu scrie lucrarea și îi dă titlul "Domnii glorioși și Căpitanii celebri ai țerilor române", iată mai jos și un pasaj grăitor din această lucrare: La data de 1 aprilie 1897 este avansat ca Șef de birou Clasa II în cadrul Statului Major al Armatei. Este înmormântat la cimitirul Bellu. Biblioteca județeană
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
de cucerire a Romei. Garibaldi a fost, la vremea sa, un mit care a avut și adversari: mediul reacționar și cleric, antirepublican și antisocialist. Tatăl său, Domenico, originar din Chiavari din zona Genova, s-a mutat la Nisa. El era căpitan de marină comercială, iar frații săi erau și ei marinari sau negustori. Mama lui, Rosa Raimondi, provenea din Loano, Liguria. În familia lor s-au născut șase copii, băieții Angelo apoi Giuseppe, Michele și Felice, precum și două fete care au
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
la Constantinopol unde a rămas până la sfârșitul lui 1832, în parte din cauza Războiului Ruso-Turc. El s-a integrat în comunitatea italiană de acolo, unde și-a câștigat existența predând italiana, franceza și matematica. În februarie 1832, a primit brevet de căpitan clasa a doua și s-a îmbarcat pe brigantina "La Clorinde" către Marea Neagră, cu destinația Taganrog. După treisprezece luni de navigare, a revenit la Nisa și începând cu luna martie 1833, a fost din nou în drum spre Constantinopol. Echipajului
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
de a-și relua activitatea de marinar. Până în martie 1851, a muncit în fabrica de lumânări a lui , cunoscut ca inventator al unui precursor al telefonului lui Alexander Graham Bell. A plecat apoi în Peru pentru a se angaja drept căpitan de marină comercială și pentru a începe să călătorească prin lume. În ianuarie 1852, a obținut cetățenia peruviană și comanda vasului "Carmen" cu care a plecat către China să vândă guano, după care s-a îndreptat spre Manila și apoi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
către China să vândă guano, după care s-a îndreptat spre Manila și apoi spre Australia. În ianuarie 1853, era la Lima, și la 6 septembrie se întorsese la Boston și apoi la New York, de unde a renunțat la postul de căpitan din cauza unui dezacord financiar cu armatorul. Mama sa a murit la 20 martie 1852. La 16 ianuarie 1854, Garibaldi, la comanda velierului "Commonwealth", pleca din Baltimore. El a sosit la Londra la 11 februarie, unde l-a reîntâlnit pe Mazzini
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
însoțit renunțând la cariera ei de biolog la Institutul Cantacuzino, cu care și-a împărțit viața timp de 51 de ani. Împreună cu Dusser de Barenne descrie trei tipuri de sindroame talamice, în funcție de teritoriile vasculare afectate. Deși având gradul de medic căpitan, fiind evreu , este luat in timpul regimului fascist la muncă obligatorie cu statutul de "medic evreu" între anii 1942-1944. După o scurtă activitate ca medic primar neurolog la Spitalul Caritas, devine în 1946 Conferențiar de Neurologie Experimentală la Facultatea de
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
Singapore. Ca toți prizonierii de război, Clavell a suferit mult în captivitate. Experiențele sale din lagărul japonez au constituit baza romanului ""King Rat"" ("Regele șobolan", tradus în românește cu titlul ""Changi""), publicat în 1962. În 1946, Clavell avea rangul de căpitan, dar un accident de motocicletă i-a terminat cariera militară. A urmat cursurile Universității din Birmingham, unde a cunoscut-o pe April Stride, o actriță, cu care s-a căsătorit în 1951. Prin soția sa, Clavell a fost introdus în
James Clavell () [Corola-website/Science/303600_a_304929]
-
bătaie iar alta la prindere. Rolurile echipelor se schimbă la pauză. Jucatorii echipei la prindere sunt amplasați în următoarele poziții: Jucătorii echipei la bătaie își schimbă rolurile pe parcurs ce trece repriza. Rolurile sunt ordonate astfel: Fiecare echipă are un căpitan (baci). Al doilea mijlocaș este deseori căpitanul, deoarece el poate arunca mingea în orice jucător advers. Ambele echipe au dreptul la cinci jucători de rezervă. Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]
-
se schimbă la pauză. Jucatorii echipei la prindere sunt amplasați în următoarele poziții: Jucătorii echipei la bătaie își schimbă rolurile pe parcurs ce trece repriza. Rolurile sunt ordonate astfel: Fiecare echipă are un căpitan (baci). Al doilea mijlocaș este deseori căpitanul, deoarece el poate arunca mingea în orice jucător advers. Ambele echipe au dreptul la cinci jucători de rezervă. Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit cu iarbă, între două echipe de câte
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]