16,541 matches
-
și îi acordă o pensie. Își păstrează titlul de regină a Franței și obține cel de ducesă de Valois. La 17 decembrie 1600 Henric al IV-lea o ia în căsătorie pe Maria de Medici, care după nouă luni îi dăruiește un fiu. În iulie 1605 are permisiunea să părăsească Usson și se mută pentru un timp la palatul Madrid,apoi la Paris, la Hôtel de Sens. Ea dorește să se întoarcă la Paris nu numai pentru viața de la curte, ci
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
și mulți dintre locuitori se mîndresc cu decora¬țiile primite. In acest război satul a pierdut 6 feciori...". În perioada 1901-1904 a fost construită biserica din sat pe dealul Bașeului de către săteni cu sprijinul proprietarului moșiei, Ioan Franc, care a dăruit lemnul de construcție. Școală din sat a fost înființată în anul 1914, a funcționat într-o casă a unui sătean, în anii 1951-1937 a fost construit un local nou de școală pe dealul Bașeului dar nu a funcționat decît puțin
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie 1615, adevărul istoric apare însă
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
1700 a venit rândul Gherghiței - târg vechi și renumit - să fie întrecută de Ploiești. Treptat, Gherghița a sărăcit, negustorii au început să se mute aiurea, însemnătatea sa a scăzut și, odată cu aceasta, și-a pierdut și protecția domnitorilor, care au dăruit-o în 1765, cu toată moșia ei, mitropoliei, locuitorii ajungând clăcași. Locul acestora l-a luat Ploieștiul, ajuns în secolul al XVIII-lea o așezare importantă, înscrisă și pe hărți. Dacă până la începutul secolului al XVIII-lea nu știm unde
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
o puternică lovitură. Chiar în anul suirii sale pe tron (1774), Alexandru Ipsilanti, deoarece l-a găsit în țară pe vărul său Ianache Muruz fără suficientă avere și pentru că a găsit această moșie Ploiești, numită înainte Târgșor, „slobodă”, i-o dăruiește, împreună cu cele două târguri, obligând „"lăcuitorii de casă și de prăvălie"” să plătească adet și să nu mai aibă voie să vândă vin sau rachiu fără aprobarea boierului. Ploieștenii, conștienți de marea primejdie care îi pândea, au încercat de la început
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
conducătorul lor în timpul Bătăliei de la Havens. După victoria de la Umbar, "Thorongil" a părăsit lupta, spre consternarea oamenilor lui, si a plecat spre Est. Mai târziu în 2980, el a vizitat Lorien, si s-a întâlnit încă o dată cu Arwen. I-a dăruit obiectul de familie al Casei lui, Inelul lui Barahir, si, pe dealul Cerin Amroth, Arwen i-a promis mâna ei, renunțând la moștenirea ei de elf și acceptând Darul Oamenilor: devenea muritoare. Elrond i-a reținut lui Aragorn permisiunea să
Aragorn () [Corola-website/Science/309074_a_310403]
-
Muzeul de Istorie al României din București, precum și un Potir de argint aurit (donat de marele vornic Lupu Coci, viitorul domn Vasile Lupu, în 1630-1631), aflat astăzi în Biserica Golia. Dintre cărțile vechi de cult au mai rămas 12 Minee (dăruite de Ștefan cel Mare), un Triod (dăruit de Ștefăniță Vodă în 1525), un Apostol și alte câteva. Zidul de incintă al mănăstirii a fost construit în secolul al XVII-lea, odată cu turnul-clopotniță. El a fost construit din piatră legată cu
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
precum și un Potir de argint aurit (donat de marele vornic Lupu Coci, viitorul domn Vasile Lupu, în 1630-1631), aflat astăzi în Biserica Golia. Dintre cărțile vechi de cult au mai rămas 12 Minee (dăruite de Ștefan cel Mare), un Triod (dăruit de Ștefăniță Vodă în 1525), un Apostol și alte câteva. Zidul de incintă al mănăstirii a fost construit în secolul al XVII-lea, odată cu turnul-clopotniță. El a fost construit din piatră legată cu mortar și delimita o suprafață de teren
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
a bisericii. Înainte de restaurarea bisericii din anul 2000 au existat în jurul bisericii, protejate de poalele largi ale streașinei, mese vechi și noi pentru moși. La nord de biserică se află o clopotniță în care a fost prins clopotul cel mare, dăruit de Dialog Raiu din Ocna Șugătag în 1978. Gardul din jurul cimitirului, ""dyelnița"", a fost prin tradiție împărțit în grija familiilor din partea de sus a satului. În cimitir se pot vedea o colecție de cruci vechi de lemn, piatră și fier
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Acest interes nu s-a schimbat și după alăturarea lui în rândurile hurufizilor. Nici filosofia sufidă nu l-a lăsat pentru mult timp din viața sa. În centrul creației lui Nasimi stă frumos și iubit Dumnezeu, care mărește pe om, dăruindu-i din luciriile sale. Prin desăvârșirea morală omul se apropie de Dumnezeu. Pentru un om, cel mai înalt moment al extazului se considera întâlnirea cu persoana iubită, unirea cu ea, dizolvarea în ea. Poetul scrie că, în ciuda opiniei unora, dragostea
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
fost distrusă de austrieci în 1916. Ștefan cel Mare a întemeiat aici singura mănăstire de maici înființată în timpul domniei sale. Aceasta era destinată foarte probabil pentru îngrijirea răniților proveniți din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei. Voievodul ctitor a dăruit Mănăstirii Pătrăuți moșiile Pătrăuți și Mihoveni, cărți și vase bisericești, dar așezământul monahal a fost jefuit încă în secolul al XVI-lea. Din cauza vitregiei vremurilor, mănăstirea a fost părăsită în repetate rânduri. Ea a fost prădată de cazaci, tătari și
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
care ea, cu dorință tânjind (pentru) dragostea (lui Hristos și) iubitoare a cuvintelor lui Hristos (fiind), ca râvnă a dat și l-a scris în anul 7001 și s-a sfârșit (în luna) septembrie, în 30 zile, de l-a dăruit întru rugă sieși în biserică, în mănăstirea de la Petr(ăuți), unde este hramul Înălțării cinstitei Cruci a lui Dumnezeu; și s-a scris în Cetatea Suceava, cu truda mult păcătosului Toader diac, fiul lui Gavriil prezviterul"". Un alt manuscris copiat
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
război care a devenit semnul distinctiv al domniei sale. În Evul Mediu, homosexualitatea era considerată un păcat capital. De fapt, se pare că Eduard era mai curând bisexual, fiindcă a avut câteva aventuri și cu domnițe de la curte și chiar a dăruit un urmaș Angliei, însă patima lui pentru băieții frumoși era mai puternică. La 25 ianuarie 1308, Eduard s-a căsătorit la Boulogne cu Isabela a Franței, fiica regelui Filip al IV-lea al Franței și sora a trei regi francezi
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată. În 1816 Safta Bogdan, și fiica sa Casandra Costache, au dăruit schitului moșia Ciorăni, situată pe valea Bârladului în vecinătatea satului Sârbi, două sălașe de țigani, niște dughene din Iași și 500 lei. Schitul a mai primit danii, de la Pantelimon Smântână din Costești, cinci stînjeni de pământ situați lîngă moșia Ciorăni
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
și viitorul patriarh Dosithei Notaras. Nicolae Iorga presupune că Nicolae Kerameus ar fi predat ca profesor la Școala de la Sf. Sava, unde se preda în limba greacă. A murit pe la 1672 și a fost înmormântat la Mănăstirea Bărboi, căreia îi dăruise biblioteca sa. Biserica Bărboi este zidită din blocuri de piatră de talie alternând cu șiruri de cărămidă. Ea are planul în cruce greacă, după stilul bisericilor atonite, au mici abside semicirculare, mai scunde decât înălțimea zidurilor, flancate de pilaștri prismatici
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
precum și numeroase obiecte de aur, fapt ce dovedește că localitatea Șieu a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentara a localității a fost făcută în anul 1326, cănd Carol Robert de Anjou, purtând război cu Dalmatia, dăruiește cnezatului Stanislau pentru fidelitatea să și pentru serviciile sale pământurile Rozavlei, Strâmturii Cuhei, Sieului, Botizei, Petrovei, Leordinei și Poienile de Sub Munte, de-a lungul timpului comună având parte de mulți stăpâni. Șieul a fost prezent în multe evenimente ale istoriei
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
al miresei, părintele Toma Dimitrescu. Dintre participanții la nuntă, Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu au publicat relatări. Dintre prieteni au mai participat: Artur Gorovei, Constantin Sandu-Aldea, Ion Scurtu, I. A. Bassarabescu, Victor Ion Popa, pictorul Kimon Loghi. Nicolae Iorga a dăruit tinerilor soți, ca dar de nuntă, revista Sămănătorul. Nunta a durat trei zile, o zi fiind rezervată vizitării mânăstirilor și unei petreceri pe malul Siretului. În 20 august 1905 se naște Corina, fiica Nataliei și a lui St. O. Iosif
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
(n. 1248 - d. 4 ianuarie 1309) a fost o călugăriță catolică și o scriitoare mistică creștină. Născută în orașul Foligno din provincia Umbria, Italia, ea a intrat în ordinul Terțiar al Sfântului Francisc în 1291 dăruind întreaga ei avere oamenilor nevoiași. Și-a dedicat restul vieții operelor de binefacere, ajutând pe cei bolnavi, în special pe leproși. A creat în jurul ei o comunitate de credincioase, care o ajutau în activitatea ei. este cunoscută pentru lucrările "Memoriale
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
de York, după alungarea să din Northumbria de către Ecgfrith, s-a retras în Sussex, unde a rămas până în 686, convertind populația necreștina din zonă. Æðelwealh, rege al Sussex-ului, fusese deja botezat în Mercia la sugestia lui Wulfhere, care i-a dăruit insula Wight și districtul Meon. Însă, în urma eforturilor lui Wilfrid de a stopa foametea ce chinuia Sussex-ul, Æðelwealh i-a dăruit acestuia ținutul Selsey, loc unde Wilfried a fondat Abația Selsey, care mai târziu a deveni scaunul episcopal de Chichester
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]
-
necreștina din zonă. Æðelwealh, rege al Sussex-ului, fusese deja botezat în Mercia la sugestia lui Wulfhere, care i-a dăruit insula Wight și districtul Meon. Însă, în urma eforturilor lui Wilfrid de a stopa foametea ce chinuia Sussex-ul, Æðelwealh i-a dăruit acestuia ținutul Selsey, loc unde Wilfried a fondat Abația Selsey, care mai târziu a deveni scaunul episcopal de Chichester, rămânând asfel până în anul 1075. Imediat după aceste evenimente, Æðelwealh a fost ucis, iar regatul sau răvășit de către prințul exilat din
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]
-
pe locul 324 în topul celor mai bogați oameni din lume și pe locul 156 în Statele Unite. Donald Trump are cinci copii din trei căsătorii. Prima sa soție, Ivana Zelnickova, originară din Cehoslovacia, cunoscută ca manechin și actriță, i-a dăruit trei copii, Donald Jr (n. 1977), Ivanka (n. 1981) și Eric (n. 1984); toți trei sunt acum directori executivi ai Organizației Trump. Cea de-a doua soție, Marla Maples, o figură cunoscută în lumea mondenă, fiind actriță și om de
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
Jr (n. 1977), Ivanka (n. 1981) și Eric (n. 1984); toți trei sunt acum directori executivi ai Organizației Trump. Cea de-a doua soție, Marla Maples, o figură cunoscută în lumea mondenă, fiind actriță și om de televiziune, i-a dăruit încă o fiică, Tiffany. Actuala soție, Melania Knauss, originară din Slovenia, este creator de bijuterii și ceasuri și fost manechin; cu aceasta, Trump are un băiețel, Barron Trump (n. 2006). Donald Trump a încercat să obțină nominalizarea la președinție ca
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbești. Deși Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegației sârbe a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
unchi era. În anul 1370 începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea mănăstirii Vodița, lângă satul Vârciorova, proces care a continuat până în 1375. Această biserică era clădită după modelul bisericii Crușevița din Serbia. Vladislav îi va dărui sate și tain de hrană din casa domnească. Sub protecția Doamnei Clara (de religie catolică), a doua soție a lui Nicolae Alexandru și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă, acționau misionari papali. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
cu Sultanatul de la Iconium, cu turcii otomani, dar și cu Republica Genoveză. Trapezuntul a fost un imperiu mai mult cu numele, supraviețuind două secole și jumătate doar faptului că dușmanii săi se luptau între ei și că fiicele împăratului erau dăruite ca soții diferiților conducători. Când Bagdadul a căzut în mâinile mongolilor în 1258, Trapezuntul a devenind un punct comercial important, din cauza Drumului Mătăsii. Marco Polo a trecut prin Trapezunt, în 1295, în drum spre Veneția. Sub Alexios III Megas Comnen
Imperiul din Trapezunt () [Corola-website/Science/308859_a_310188]