20,245 matches
-
toate drumurile: „Am intrat tov. și-am ieșit doamnă“. „Niciodată n-ați încetat să fiți o doamnă“, mi-a răspuns o fată din clasa burghezo-moșierească. Ce dramă a mai ieșit! [...] M. 34/1950 I 1 aprilie [1950], sâmbătă Draga mea, dulcea mea dragă, Vai, nu e păcăleală de 1 aprilie: bărbatul lui Mimi s a instalat de-adevăratelea în apartament. M-a dat afară din birou. Bolnavă, gripată de trei zile, eram în pat, cu febră - o gripă teribilă face aici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic e Constanțiu. Un adevărat zbir, lat în fălci. [...] Marți, 4 aprilie [1950] Dulcea mea, altă amânare, ultima, dar să socotim de pe acum totul pierdut. Așa îmi spune toată lumea. Mouette, nu te supăra pe mine, dar am să-ți mărturisesc un lucru și mai grav, care s-a întâmplat ieri, între 1½ și 2½
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva. Nu sunt normale strigătele astea traversând distanțele ca și cum noi două am fi legate pe viață și pe moarte. Sunt așa de bătrână, dulcea mea. Iar tu ești așa de tânără și de frumoasă. Bucură-te de tinerețea ta. Te iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore; ieri de la 3 la 6 și noaptea asta de la 10 la 10 dimineața. Odihnită, am mintea limpede, fără optimism, dar și fără pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
albastru cu alb cu cei doi bujori ai mei care au schimbat totul, au îmbogățit totul. Am să încerc să sensibilizez SSR ca să pot cumpăra o nișă numai pentru el, dacă e posibil. Dar cum mi s-a rupt inima, dulcea mea, iubita mea. [...] M. 37/1950 II Joi, 18 mai [1950], ora 2 după-amiază Profit de jumătatea de oră de răgaz între prânz și activitatea mea ca să încerc să răspund scrisorii tale din 1-5 mai. Foarte frumoasă. Am fost mișcată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta barbară, fiindcă, dacă suntem două care primim lovituri, forța noastră va scădea. Nici nu mai știu ce-ți scriu. [...] IV Sâmbătă dimineața, 27 mai [1950] [...] Draga mea, ce crezi, când ne vom mai revedea noi? Tu mai speri? Eu, dulcea mea dragă, nu mai sper. Îți spun foarte sincer că aș vrea să înțelegi și tu că trecutul, așa cum a fost, n-are să revină niciodată, că din vina celor care au pus la cale războiul va apărea o altă lume
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am cunoscut bine, pescărușule, mult mai bine decât crezi tu, mult mai bine decât se crede. Omul acesta ar suferi în orgoliul lui de literat știind că poate fi uitat, știindu-se aruncat, el, E. L[ovinescu], la groapa comună. [...] Dulcea mea dragă, poate că pledoaria asta mă privește un pic și pe mine! Mai puțin fericită decât el, chiar după moartea mea, s ar putea să încep prin a îndura ceea ce era să i se întâmple lui. [...] O, Doamne, măcar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cât mai multe bagaje, tu, preaiubita mea, burdușești micul bagaj pe care îl iei cu cărți și caiete de scris nu-știu-ce, de care nici nu te atingi (ceea ce mă încântă). Așa că „ne“ propun să renunțăm la maniile noas tre. Vrei, dulcea mea? [...] 41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre podul Izvor. [...] Nu te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iei cu cărți și caiete de scris nu-știu-ce, de care nici nu te atingi (ceea ce mă încântă). Așa că „ne“ propun să renunțăm la maniile noas tre. Vrei, dulcea mea? [...] 41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre podul Izvor. [...] Nu te speria, scumpa mea, am scăpat ușor și de data asta. Întreabă un doctor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu potecile, cu gardurile vii. Mă gândesc la tine, volbura mea, dulcea mea, neuitata mea Euridice. Într-o bună zi trebuie să vii și tu aici, să culegi iarba amară și fermecată a amintirii și a disperării, și poate ți se va spune: „Aici își petrecea ore și ore scriind“ - și numai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mersul, mâinile. Mâna dreaptă mă doare, brațul stâng, între încheietură și cot, mă doare, lumea mă doare și ea. III 21 octombrie [1950], sâmbătă [...] Scumpa mea, ajung la un capitol foarte emoționant: ziua ta. Peste aproape o lună. Draga mea, dulcea mea, comoara mea, tu care dai valoare întregii mele vieți trecute și prezente, tu care îmi justifici existența, te binecuvântez. Tu ești gloria mea dragă - căci oricine pe lumea asta trebuie să și-o aibă pe a sa, pe măsura
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați sub trandafiri?“ -, această misivă. O încep cu un strigăt de dezolare și disperare: ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plină de flori. Am împărțit crizantemele cu Papà - închipuie-ți că iarăși s-a furat candela (aceea frumoasă, de bronz cloisonné și email negru, care se potrivea așa de bine în nișa îmbrăcată în brocart negru cu auriu). De mâine, dulcea mea dragă, am să încep să mănânc la cantină. Am trăit s-o văd și pe asta! Orice, numai să scap de altă Mabell în casă. În momentul ăsta, o Mabell e o primejdie de moarte. Draga mea, am o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai avea figura asta îngrijorată, cum e cea a tatălui lui Greg -sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală. La mulți ani, draga mea. M. c. p. Duminică, 31 decembrie [1950] În graba mare, dulcea mea copilă, ultimele cuvinte din 1950. A fost anul cel mai împovărat de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut să mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că dorințele cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie aceasta o excepție, de vreme ce noi ne-am plătit prețul de neliniște și suferință: anul care se încheie nu ne-a cruțat. Mama 1/1951 I 7 ianuarie [1951] Vezi, dulcea mea dragă, au trecut atâtea zile fără să pot scrie vreun cuvânt în misiva asta. [...] Aș fi vrut să-ți răspund la cald, când îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care nu puteam ghici nici măcar o umbră de zâmbet. Draga mea, dulcea mea, neuitata mea! [...] Nu, hotărât lucru, am să-mi schimb personalul de serviciu! Foarte nemulțumită! Bucătăreasa, să zicem că mai merge. A făcut azi supă de găină cu smântână, friptură de porc și cârnați, orez cu lapte și cacao (din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație occidentală: mi-am schimbat farfuria de câte ori a fost nevoie și, pe urmă, ea a avut de spălat 30 de obiecte - cratițe, farfurii mici și mari, cuțite etc. [...] Ești foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală, afectivă, reconfortantă etc. Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial și spre simplitate, dar am avut un freamăt, mai bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
uneia, nu-mi mai trebuie, dar copiii prietenelor mele au caiete de 10 20 de pagini, cu imposibile și dezgustătoare pete. S-a lăsat seara, seară românească de iarnă scăldată în culoarea asta celestă care contopește pământul cu cerul. Doamne, dulcea mea dragă, ce are să se aleagă de mine în ziua în care n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc la cutia de scrisori - și totul se preface în zâmbet sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o scape din greșeală, iar eu am s-o culeg? Uite că, uneori, mai sunt și acum copilul acela, mai aștept o minune care să mă ajute să te regăsesc, să vin acolo, la tine. [...] Marți, 6 februarie [1951] [...] Doamne, dulcea mea dragă, dacă ai ști ce rol însemnat au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu cred că am să pot mânca absolut nimic. Dar, chiar și așa, îmi lasă gura apă când ajung la firma de torturi. Locul e spațios și luminos, cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
burtica. Nu simt nimic. — E normal, zice Suze. Cred că doarme. — Știi ce e? Băiat sau fată? — Nu știu. Se apleacă spre mine conspirativ. Dar eu cred că e fată, fiindcă nu știu de ce, dar mor după toate rochițele alea dulci de tot din magazine. Nu știu, așa, parcă-mi plouă în gură când le văd! Și știi cum se spune în toate cărțile - corpul tău îți va spune ce îți trebuie. Așa că poate e un semn. — Și cum o s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne uităm la hăinuțe pentru bebe! zic iute. E magazinașul ăla dulce de tot chiar aici după colț... — Bex, ce se întâmplă? Nimic! — Ba da! Se vede de la o poștă! Ascunzi ceva. Nu ascund nimic! — Ai contramandat nunta din America, da? — Ăă... — Bex? Vocea i-a devenit mai aspră decât am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Veneția, să se Îndrăgostească și chiar să se căsătorească cu frumoasa și bogata evreică Jessica, fiică a cămătarului Shylok : „Frumoasă, Înțeleaptă, credincioasă,/ Așa o voi păstra mereu În suflet”, spune Lorenzo (actul III, scena 6) ; sau : „Prea frumoasă păgână, prea dulce evreică ! Să mă bată Dumnezeu dacă un creștin n-ar fi În stare de orice ca să te aibă !”, spune Lancelot (actul III, scena 3). De fapt, „evreica mediteraneană frumoasă și bogată” este un mit al literaturii elisabetane. Vezi chipeșa Abigail
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Brad, părintele agronomiei moderne românești. Pentru a curăța vinul și a nu-l lăsa să se acrească, se turna În el „un fel de must Înadins pregătit cu pucioasă”. „Acest must de pucioasă - continuă agronomul român - nu fierbe, este dulce, are miros tare greu de pucioasă și numai două sau trei garafe turnate Într-un poloboc sunt de ajuns spre a curăți tot vinul din el” <endnote id="(369, pp. 157-158)"/>. Iată deci un posibil mod de naștere a legendei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
emigrau din România se intitulează chiar Rumanye, Rumanye și a fost scris În idiș și compus pe la Începutul secolului XX de compozitorul Aaron Lebedeff (1873-1960), originar din Rusia. România este prezentată ca un ținut legendar („A fost odată o țară dulce și frumoasă”), În care viața este „o desfătare”, ca un paradis culinar În care „omul n-are nici-o grijă”, ca un „tărâm al făgăduinței” În care vinul curge În valuri („vinul românesc e un deliciu”), iar mămăliga, brânza și cârnații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]