15,918 matches
-
minge albastrată lucioasa creată de Jeff Koons, Gâgă a încheiat spectacolul ieșind la suprafață din spatele unui decor asemănător unei jungle, îmbrăcată cu un bikini în formă de scoică și apoi făcând o plecăciune. Ea a colaborat cu regizorul de teatru experimental Robert Wilson pentru spectacol. El a proiectat fundalul unei jungle sclipitoare, cu litere silabisind „Applause” suspendate de crengile copacilor. Gâgă a descris show-ul „Atât de frumos. Este foarte semnificativ pentru mine că artista. Simt în multe feluri că acest
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
suprafeței lacurilor și a mărilor (influențată de valuri și curenți marini). În strânsă legătură cu hidraulica sunt mașinile hidraulice (pompele și turbinele), ale căror caracteristici sunt schimburile energetice cu fluidul sub formă de lucru mecanic, precum și hidrodinamica navală (îndeosebi studiile experimentale la scară redusă pentru proiectarea carenelor navelor optimizate din punct de vedere hidrodinamic). Inițial, termenul hidraulică a fost atribuit ca denumire științei care se ocupa de folosirea apei de către om (alimentări cu apă, sisteme de irigații, poduri, baraje, canale pentru
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
lichidelor și gazelor, a apărut necesară folosirea unei noi denumiri: mecanica fluidelor. În prezent, sintagma "mecanica fluidelor" este folosită pentru partea cu caracter pronunțat teoretic a disciplinei menționate, iar termenul "hidraulică" desemnează partea preponderent aplicativă a acesteia, care utilizează metode experimentale și formule empirice, alături de metodele teoretice. Denumirea hidraulicii provine din cuvintele grecești ὕδωρ ("hydor" sau "hidro" - în românește „apă”) și αὐλός ("aulos" - „țeavă” sau „conductă”), reflectând astfel importanța pe care o aveau în antichitate problemele transportului apei pe conducte. Primul
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări experimentale și a lăsat câteva schițe corect întocmite privind curgerea apei în jurul corpurilor solide. Dezvoltarea hidraulicii pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări experimentale și a lăsat câteva schițe corect întocmite privind curgerea apei în jurul corpurilor solide. Dezvoltarea hidraulicii pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și fizician flamand, a avut contribuții majore în
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de translație într-un fluid perfect ("Paradoxul lui D'Alembert") În secolul al XIX-lea hidraulica a cunoscut noi etape de dezvoltare. Astfel, în 1845 Stokes a scos în evidență discrepanța dintre relațiile de calcul stabilite pe cale teoretică și datele experimentale referitoare la mișcarea unei sfere într-un lichid la viteze mari. Stokes a avut o contribuție importantă și la stabilirea ecuațiilor generale care descriu mișcarea fluidelor vâscoase - "Ecuațiile Navier-Stokes", numite astfel după Claude-Louis Navier și George Gabriel Stokes, care le-
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
ecuațiile curgerii nepermanente în albii deschise, ecuații care abia în zilele noastre au putut fi rezolvate în plenitudinea lor, folosind metodele analizei numerice și calculatoarele electronice. În 1883 Osborne Reynolds, prin experiențele sale devenite clasice, a explicat discordanța dintre datele experimentale și cele teoretice stabilite la acea dată punând în evidență existența a două regimuri de mișcare a fluidelor: "laminar" și "turbulent". Studiile sale experimentale au contribuit decisiv la clarificarea problemelor legate de viscozitatea fluidelor și de curgerea în regim turbulent
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
calculatoarele electronice. În 1883 Osborne Reynolds, prin experiențele sale devenite clasice, a explicat discordanța dintre datele experimentale și cele teoretice stabilite la acea dată punând în evidență existența a două regimuri de mișcare a fluidelor: "laminar" și "turbulent". Studiile sale experimentale au contribuit decisiv la clarificarea problemelor legate de viscozitatea fluidelor și de curgerea în regim turbulent. Tot în secolul al XIX-lea au fost stabilite criteriile de similitudine hidraulică de către Reynolds și Froude. În secolul XX hidraulica s-a dezvoltat
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
cu instalații și aparatură modernă, s-au creat școli cu tradiție de către mari oameni de știință din domeniul mecanicii fluidelor. Este dificil de a enumera lista marilor hidraulicieni ai secolului XX care au contribuit substanțial la dezvoltarea hidraulicii teoretice și experimentale. Dintre toți, trebuie însă remarcat germanul Ludwig Prandtl (de la Universitatea din Gottingen) care poate fi considerat „un Newton al mecanicii contemporane a fluidelor”; printre altele, el a stabilit și dezvoltat "teoria stratului limită" și a elaborat teoria semiempirică a turbulenței
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
limitată, pe de altă parte, expresiei foarte complicate a acestor soluții, cu dificultăți la utilizarea lor la rezolvarea problemelor inginerești. Totodată trebuie remarcat și faptul că pentru multe probleme practice singurele soluții care s-au putut găsi se datorează studiului experimental. În prezent, cunoștințele mai profunde și mai largi în domeniul hidraulicii și mai ales apariția și dezvoltarea calculatoarelor electronice au creat condițiile dispariției diferențelor dintre cele două denumiri, hidraulica teoretică și hidraulica aplicată. Se poate astfel renunța la unele ipoteze
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
teoremă este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de "Teorema π" sau "Teorema lui Buckingham". O altă aplicație importantă a "Legii omogenității dimensionale" constă în stabilirea relației dintre variabilele care descriu un fenomen fizic, atunci când, pe baza unor studii experimentale, au putut fi precizate variabilele respective. Aceasta se realizează printr-un procedeu numit "analiză dimensională", în cadrul căruia evoluția fenomenului fizic este formulată printr-o relație între grupuri adimensionale de variabile, relație în care numărul grupurilor este mai mic decât numărul
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
relație în care numărul grupurilor este mai mic decât numărul variabilelor. Avantajele folosirii acestui procedeu constau în reducerea numărului de experimente necesare stabilirii relației între variabilele respective, precum și în simplificarea acestor experimente. Metoda analizei dimensionale se folosește atunci când, pe bază experimentală, pot fi cunoscuți parametrii hidraulici ai fenomenului studiat. Etapele de lucru sunt: Prin definiție, "dimensiunea" unei mărimi fizice este o expresie matematică care arată modul în care unitățile de măsură ale mărimii respective depind de unitățile de măsură ale mărimilor
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
modelarea hidraulică. Aceasta constă din înlocuirea domeniului efectiv de desfășurare a fenomenului (numit în mod curent „"prototip"”) cu un domeniu la scară redusă, numit „"model"”, în condițiile asigurării posibilității de transpunere a rezultatelor obținute pe model în cadrul prototipului. Convertirea rezultatelor experimentale obținute pe model în date caracteristice prototipului se realizează prin multiplicarea lor cu "coeficienți de scară", definiți ca expresii ale condițiilor de similitudine a modelului cu prototipul. Condițiile de asemănare a formei frontierelor modelului cu cele ale prototipului constituie "similitudinea
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
legate de curgerea apei sub presiune sau cu suprafață liberă, legat de aplicațiile practice ale hidraulicii, îl constituie modelarea hidraulică, concretizată prin modele fizice și modele matematice. Datorită complexității fenomenelor hidraulice a apărut necesitatea utilizării pe scară largă a metodelor experimentale de cercetare, printre care cea mai importantă este modelarea hidraulică - studiul fenomenelor hidraulice pe modele la scară redusă, executate în laboratoare hidraulice special amenajate. Necesitatea folosirii modelelor la scară redusă s-a ivit încă de la începuturile hidraulicii. Galileo Galilei scria
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de natură fizică sunt de asemenea mai ușor de înlăturat întrucât ipotezele simplificatoare care se adoptă cu privire la interacțiunea între curenți deformează mai puțin fenomenul fizic la mișcarea plană decât la mișcarea spațială a lichidelor. La stadiul actual al cunoștințelor, datele experimentale disponibile nu permit permit formularea unei teorii unanim acceptate a turbulenței fluidelor în mișcare spațială. O primă etapă în modelarea numerică o constituie aducerea ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu mișcarea (Ecuațiile Euler, în cazul fluidelor ideale, sau Ecuațiile Navier-Stokes
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
pentru prima dată ca pe un boomerang. În aprilie 1945, cu puțin timp înainte de încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa, Captain America și Bucky au încercat să-l oprească pe Baronul Zemo care testa un avion dronă experimental . Bucky ar fi fost ucis de explozie, iar Rogers a fost aruncat în apele înghețate din Atlanticul de Nord. Readucerea la viață a supereroului a fost necesară în anii 50’. Trupul său înghețat a fost descoperit în apele înghețate ale
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
echipă României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Cu cele 21 goluri marcate pentru reprezentativă României, Soós a fost declarată golgeter al competiției. Rozália Soós a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
și activat cea mai mare parte a timpului în Franța. Denumit de către Cocteau „marele poet al camerei obscure”, și-a legat numele de numeroase aspecte ale artei moderne, mai ales în domeniul artei fotografice, al istoriei cinematografiei și al filmului experimental.Lucrările sale înnoitoare și abstracte, în tehnicile solarizației, „rayografiei”(denumire inspirată de propriul său nume, pe care a dat-o „fotogramei”) și al colajului, create sub impresia conexiunilor sale cu artiștii suprarealiști, i-au adus o recunoaștere mondială. Numeroasele portrete
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
Montparnasse, unde a întâlnit-o pe cântăreață și modelul Alice Prin, cunoscută sub numele de Kiki de Montparnasse, "regina" cartierului, de care s-a îndrăgostit. Ea a devenit subiectul a numeroase fotografii devenite faimoase, si a apărut în filmele sale experimentale. Din 1921 începând, i s-au comandat sute de portete și lucrări cu scop comercial pentru revistele de modă Vogue, Vu, Harper’s Bazaar și Vanity Fair. A colaborat și cu croitorul Paul Poiret în domeniul fotografiilor de modă, care
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
în comuna Valea Călugărească (județul Prahova). După absolvirea în 1949 a Liceului Tehnic Viticol din localitate, a urmat cursurile Facultății de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Cluj. În 1956, după terminarea studiilor universitare, a fost repartizat la proapăt inființata Stațiune Experimentală Pomicolă Cluj colaborând cu Rudolf Palocsay, fondatorul și directorul de la acea vreme al stațiunii. În 1971 obține titlul de doctor în Agronomie la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” București. În cercetarea științifică horticolă a lucrat timp de 40 de ani (1954-1994
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
între corpurile încărcate electric, forțe mediate în spațiu și timp de "câmpul electromagnetic". Teoria a fost elaborată de Maxwell în a doua jumătate a secolului XIX, prin abstractizarea rezultatelor deja cunoscute din electricitate și magnetism și completarea lor cu fapte experimentale și ipoteze teoretice noi. Consecințe imediate ale electrodinamicii maxwelliene au fost afirmarea existenței undelor electromagnetice și constatarea că lumina e de natură electromagnetică și se propagă sub forma de astfel de unde. Unificarea fenomenelor electrice, magnetice și optice, ca manifestări ale
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
acțiune la distanță" din mecanica newtoniană) este o abstractizare și o precizare a noțiunii de "linii de forță", pe care Faraday le vedea ca realitate fizică: Într-o serie de trei memorii, publicate între anii 1855-1864, Maxwell a analizat datele experimentale existente privitoare la electricitate și magnetism, adăugând datele experimentale privitoare la inducția electromagnetică obținute de Faraday, le-a reformulat teoretic și le-a completat cu o ipoteză teoretică proprie referitoare la efectul unui câmp electric variabil. Rezultatul a fost "O
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
și o precizare a noțiunii de "linii de forță", pe care Faraday le vedea ca realitate fizică: Într-o serie de trei memorii, publicate între anii 1855-1864, Maxwell a analizat datele experimentale existente privitoare la electricitate și magnetism, adăugând datele experimentale privitoare la inducția electromagnetică obținute de Faraday, le-a reformulat teoretic și le-a completat cu o ipoteză teoretică proprie referitoare la efectul unui câmp electric variabil. Rezultatul a fost "O teorie dinamică a câmpului electromagnetic (A Dynamical Theory of
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]