16,375 matches
-
prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să pună probleme serioase plămânilor celor doi bărbați. Huiduma coborî un pic geamul, apoi își privi șeful. - A trecut ceva vreme de când a intrat nenorocitul ăla în casă. Poți să mă tai, șefu`, da` nu înțeleg ce discută ăștia doi, din moment ce nici măcar nu se cunosc. Io cred că e vorba despre o combinație
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Aș bea ceva înainte să-i sucesc gâtul. De preferat ar fi o tărie. - Nu-i ducem la tocător pe amândoi? Pierdem spectacolul. - Nu. Vreau să le văd privirile atunci când îi strâng de gât. Ploaia se înteți, iar huiduma coborâ geamul câțiva centimetri și scuipă. - A dracu` vreme, șefu`! De numărat bani, ha, ha! Omul cu Tatuaj nu râse. Scoase bricheta din buzunar și aprinse încă un Camel...” Merse din nou la fereastră. 10 minute. De ce nu? Am timp să mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe un John Mayer pus pe fapte mari. Huiduma răsuci volumul, dorind să-i contrazică pe aceia care ar fi fost de părere că unul ca el nu poate asculta niciodată blues și se pregăti să mai scuipe o dată pe geam. Nu auziră pocnetul de afară. Huiduma își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
anume și cine avusese ghinionul (șansa?) de a se afla la locul dezastrului (nu se îndoia, totuși, că era vorba despre un dezastru)... Din mașina sa, parcată în dreptul benzinăriei, Detectivul văzu doar fumul care se îndrepta către cerul întunecat, fiindcă geamurile erau închise și ar fi fost imposibil să audă ceva. Ridică sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul Rafirei împreună cu o șleahtă de rromi pătrunseră până în preajma sălii de nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
până în preajma sălii de nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai dădea din picioare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a cerut să-și vadă copilul. I l-am dus, l-a văzut și în curând i-l voi duce să-l alăpteze. Acum și Ina și copilul dorm. - Eu aș putea să mi văd nepoțelul? - Cum să nu, la geamul acela, spuse ea arătând salonul rezervat noilor născuți, ceva mai târziu, e prea multă zarvă În secție și de fapt, cum v-am spus, acum doarme mititelu’. Eu nu plec de aici toată noaptea, așa că... - Bine, bine Olga, îți mulțumesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
semne care să ne avertizeze... Cum se simte Ina, i-a fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere dificilă, dar acum totul a trecut, e bine! Ne-a promis că în curând ne aduce băiețelul la geam... Poți să mai rămâi? - Cum să nu, dar alerg până la colțul străzii să iau un buchet de flori! - Bine, mamă, te aștept... Peste zece minute, Alex reapăru cu un buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
preocupată să-i scoată cât mai repede din salon pe mama Inei și pe Alex, sugerându-le că e timpul ca proaspăta mamă să se odihnească. - Dacă veți părăsi salonul și o veți lăsa pe Ina să se liniștească, la geamul acela vi-l voi arăta pe prințișorul vostru! Ina i-a dat deja primul sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece Îmi pătrunde În plămâni. Am mers tot drumul cu geamurile deschise, ascultând muzica din filmul Almost Famous la casetofon. Am reușit să-mi prind cu o mână părul umed Într-o coadă de cal, ca să nu-mi intre-n ochi, și mi-am tot suflat În palme să le Încălzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tata. Biroul lui era negru și lucios, pe el trona un calculator cu monitor plat, iar scaunul se potrivea cu biroul: mare, negru, din piele, cu speteaza Înaltă și foarte elegant. Un perete Întreg cu tomuri de psihologie protejate de geamuri, o colecție de tulpini de bambus Într-o vază foarte Înaltă de cristal, așezată pe covor, și câteva afișe colorate Înrămate - singura pată de culoare din toată camera - completau aspectul futurist. M-am așezat direct pe covor, Între canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam silueta reflectată În geamurile lor. Emily s-a apucat de ceva treabă la biroul ei și s-a lăsat o tăcere mormântală. Noi chiar nu vorbim Între noi sau cu altcineva tot timpul cât e ea În birou? m-am Întrebat eu. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
schimb, așa că m-am apucat de treabă. Am descuiat biroul ei și am aprins toate luminile. Era Încă Întuneric afară și Îmi plăcea ideea teatrală de a sta pe Întuneric În biroul unui magnat al puterii, de a privi pe geam un New York fascinant și neliniștit și de a mă Închipui Într-unul dintre filmele acelea (oricare, la alegere, În care niște amorezi se Îmbrățișează pe terasa vastă a unui apartament de șase milioane de dolari, cu vedere spre fluviuă, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că nu reușisem să fac ca avionul meu internațional să aterizeze la timp și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mă preocupă, mă obsedează o asemenea Întrebare, dar nu sunt curios; Îmi comand să aștept, să văd ce se mai Întâmplă; rezist la durerea ce-mi arde brațul drept prins În menghina ușii dinăuntru, de acolo mă privesc prin geam niște ființe care nu mai seamănă cu ea sau cu el, adică cu cei doi martori ai călătoriei mele spontane; sunt Întins pe o masă de laborator, ei se uită la mine prin niște aparate complicate; după cât pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proba. Mă trezesc; văd că cineva e suit pe partea exterioară a ferestrei mele din camera de la căminul studențesc și Încearcă s-o forțeze; „Cine e?“, strig Înfricoșat, căutând s-o deschid; acesta dispare, și mai sus se Închide un geam cu zgomot sec. (duminică) După ce m-am operat de amigdale la doctorul Ionescu, În prima zi de convalescență, am Început să uzez o formulă de adresare ce deranjează pe toată lumea; mi-a venit spontan, când m-am Întâlnit pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a părăsit. E ca și cum corpul ei ar fi prezent, dar nu este vizibil decât pentru mine. (azi) În această duminică matinală de vară, A. a strigat sălbatic În act, scuturată de o durere atât de vie, că s-au zguduit geamurile casei; ceva nou s-a produs În pântecul ei steril, un eveniment misterios pe care nu-l Încercase niciodată până atunci; eu am simțit că ea participă brusc altfel la act; parcă undeva În adâncuri s-au rupt barierele cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]