15,723 matches
-
Kummer, 1871) sau Clitocybe nuda (Pierre Bulliard ex Howard E. Bigelow și Alexander H. Smith, 1969), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul Lepista, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=blid de băut și (=gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
Lactarius torminosus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Samuel Frederick Gray, 1821), denumit în popor râșcov de mesteacăn, părușei, sau râșcov flocos, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(= suferind de dizenterie)". El este o specie de ciuperci în mod normal otrăvitoare din încrengătura "Basidiomycota" în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
din România, Iași 2005 Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova 2003 Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova 1997 Premiul "OMEGA" la expoziția "Saloanele Moldovei", Chișinău, Republica Moldova 1996 Diplomă Ministerului Învățământului al Republicii Moldova 1982 Premiul “Limba noastră cea română”, Concursul Uniunii Latine, Chișinău, Republica Moldova Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova și membră a Asociației Internaționale a Artelor Plastice IAA-AIAP UNESCO „Monografia de fată prin conținutul său bogat în informații, prin limbajul accesibil, prin materialul ilustrativ realizat la un nivel poligrafic
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
Există în jur de 225 de limbi indigene în Europa - aproximativ 3% din totalul mondial. Majoritatea limbilor Europei fac parte din una din cele trei mari familii lingvistice indo-europene: limbile romanice (dezvoltate din limba latină vorbită în Imperiul Roman), limbile germanice (dezvoltate din limba pregermanică vorbită în partea de sud a Scandinaviei) și limbile slave (dezvoltate din limba slavă veche vorbită în Ucraina actuală). Limbile uralice, printre care se numără maghiara, finlandeza și estona, au
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
nordice sunt limbile scandinave. Engleza, germana și neerlandeza sunt limbi germanice occidentale. Limbile germanice orientale au dispărut cu totul. Singurele texte germanice orientale care au supraviețuit sunt scrise în limba gotică. Limbile germanice sunt foarte diferite între ele. Contrar limbilor latine, limbile germanice nu provin dintr-o singură limbă, așadar ele nu au o sursă care să le unească de aproape sau de departe. Anumite limbi precum suedeza sau norvegiana provin dintr-o singură limbă veche numită limba nordică veche. Grupul
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
ca România, Moldova, Georgia, Bulgaria, Serbia și Rusia duc o viață ascetică în Muntele Athos, izolați de restul lumii. Athos, cu mănăstirile sale, a fost încă de atunci o regiune cu auto-guvernare. După o scurtă perioadă de dominație a Regatului Latin al Tesalonicului, zona a devenit din nou bizantină până la cucerirea de către otomani în anul 1430. În timpul perioadei otomane, peninsula a fost un centru important pentru exploatarea aurului. În 1821 a început Războiul de Independență al Greciei, iar grecii din Halkidiki
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
Imperiului Roman devenise o necesitate organizarea slujbei muzicale unice pe tot teritoriul controlat de Biserica, lucru vital pentru recunoașterea autorității centrare. Astfel că papa Grigore cel Mare(590-604) alcătuiește cunoscutul Antifonar, colecția de corale pe textele psalmilor biblici în limba latină, care va fii impus cu forța în țările catolice europene. Din ordinul său se înființează la Roma prima școală de cântăreți în care se predă teoria muzicii și se învață repertoriul de cult, cântăreți ce aveau să fie trimiși ca
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
note. Aceste genuri utilizau versuri măsurate, cu opriri pe fermate la sfârșit de frază, cu stilul omofonic realizat prin nota contrar notă. Reformatorii recomandă muzica monodică cântată în limba poporului, iar Luther, un alt reformator, acceptă și piesele cu text latin sugerând ca la orașe unde sunt mai mari posibilități muzicale, să se execute, ca și mai înainte, capodopere polifonice cu text latin sau german, iar la sate și la orașe mai mici, simple corale monodice în limba germană. Odată cu reformatorii
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
Reformatorii recomandă muzica monodică cântată în limba poporului, iar Luther, un alt reformator, acceptă și piesele cu text latin sugerând ca la orașe unde sunt mai mari posibilități muzicale, să se execute, ca și mai înainte, capodopere polifonice cu text latin sau german, iar la sate și la orașe mai mici, simple corale monodice în limba germană. Odată cu reformatorii, enoriașii participă și ei la cântat alături de corul bisericii intonând melodii liturgice. Astfel coralul reprezintă melodiile simple cu ritm constant cântate de
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
este o lucrare în limba latină din secolul al VII-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
împiedicat evoluția.<nowiki>[2]</nowiki> În casa familiei se vorbea germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în Sanscrită și Persană și a primit doctoratul la Tübingen în anul 1883.<nowiki>[4]</nowiki> În 1884
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
Hendrik Persoon, 1797), denumit în popor râșcov sau lăptucă, este un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
African - partidul aflat până cu puțin timp în urmă la putere. Xhosa este o imbă aglutinantă tonală din familia Bantu. În timp ce xhosas își numesc limba lor "isiXhosa", este de obicei menționată ca "Xhosa" în limba engleză. Xhosa scrisă utilizează alfabetul latin, fără semne diacritice. Xhosa este vorbită de aproximativ 18% din populația Africii de Sud , și are inteligibilitate reciprocă cu populația zulu, mai ales în zonele urbane. Mulți vorbitori de xhosa, în special cei care locuiesc în zonele urbane, vorbesc, de asemenea, zulu
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
O micelă (nume feminin derivat din numele latin "mica", care înseamnă "părticică") este un agregat sferoidal de molecule având o extremitate polară hidrofilă orientată spre solvent și un lanț hidrofob orientat spre interior. O micelă măsoară între 0.001 și 0.300 micrometri. Hidrofobia lanțurilor conduce la regruparea
Micelă () [Corola-website/Science/337050_a_338379]
-
este o expresie din limba latină, care poate fi tradusă literal: „glasul celui care strigă în pustiu” și, într-un sens figurat, „persoana al cărei sfat rămâne neascultat”. Expresia este cunoscută din Evanghelii ca referire la Sf. Ioan Botezătorul, care a fost precursor al lui Isus Hristos
Vox clamantis in deserto () [Corola-website/Science/337053_a_338382]
-
(greacă: Μασσαγέται, Massagetai; latină: Massagetæ) sunt un popor din antichitate care trăia nomad între marea Aral și marea Caspică (dincolo de Araxes, spune Herodot). Numele lor înseamnă geții mari, în sensul de puternici. Erau probabil înrudiți cu sciții, întrucât anticii îi confundau.. Fondatorul imperiului persan
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
alternativă a mers direct pe domeniul Tarquinilor cu doi dintre fiii lui; cel de-al treilea, Sextus, a încercat să reia controlul Gabii, dar a fost asasinat. Romanii ajung să se confrunte cu intervenția etruscilor (Horatius Cocles) și cu Liga latină (Bătălia de la Lacul Regillus).Ura împotriva Tarquinilor era mare. Lui Collatinus i s-a cerut să demisioneze din cauza unor probleme constituționale. El a respectat cererea și a fost înlocuit de către Publius Valerius Publicola. Povestirea lui Titus livius "Ab Urbe Condita
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
1936, fiind student al lui Alfred Ernout și Jules Marouzeau, apoi predând ca lector de limba română la Universitatea Sorbona până în 1938. Reîntors în România, este numit asistent (1938-1939; 1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
Eminescu, Veneția, 1964; Congresul de Studii Mediteraneene, Malta, 1969). Victor Buescu a debutat cu articole rebusistice în 1929, publicând primele sale studii de specialitate în anul 1934 în "Revista clasică" (1934). A mai colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
articole rebusistice în 1929, publicând primele sale studii de specialitate în anul 1934 în "Revista clasică" (1934). A mai colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate din București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
a fost unul dintre generalii Armatei României între anii 1906 și 1915. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1913 din Bulgaria. s-a născut în anul 1854, la Curtea de Argeș. Tatăl său a fost profesorul de limbă latină și teologie Zaharia Boerescu, originar din Banat, rector al Seminarului din Curtea de Argeș, anterior profesor la Seminarul din București (din 1837), participant la Revoluția de la 1848 în Giurgiu. Constantin Z. Boerescu a urmat „Școala Fiilor de Militari, Iași” (Liceul Militar din
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
(n. 1809, Comloșu Mare - d. 11 iunie 1884, București) a fost unul dintre primii profesori de limbă latină și teologie din Seminarul Central al Mitropoliei din București și unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 în orașul Giurgiu. Zaharia Boer s-a născut în Banat în anul 1809, probabil în comuna Comloșu Mare. Și-a schimbat numele în Boerescu
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
ale lui Nicolae Bălășescu, primul profesor și rector al Seminarului Central din București, Zaharia Boerescu a fost chemat din Timișoara ca să devină cel de al doilea profesor al acestui institut de învățământ superior teologic. A predat în această calitate limba latină și teologia dogmatică, ajutându-l în același timp pe colegul său N. Bălășescu la ținerea cursurilor, inclusiv la redactarea dicționarului latin-român al acestuia. În anul 1843, Z. Boerescu este mutat ca director provizoriu al Seminarului din Curtea de Argeș, iar apoi este
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]