15,728 matches
-
prin arta oratoriei. Pe de altă parte, în timp ce liderii politici și religioși se îndeletniceau cu arta discursurilor, limba arabă cunoaște un proces de evoluție în direcția unui nou stil de scriitură promovată de scribi-secretarii de stat care se ocupau cu redactarea documentelor administrative și a epistolelor. Acești scribi erau în general non-arabi (majoritatea de origine persană) ,convertiți la islam. Se inițiază de asememnea un program de traducere a scrierilor și tratatelor din cultura popoarelor ce se aflau în orbita imperiului islamic
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
mai banale aspecte ale dreptului să pară interesante." Conor Clarke de la "Slate" comenta despre opiniile scrise ale lui Scalia, în special despre cele separate: La Curtea Supremă, judecătorii se întrunesc după ce cazul este prezentat și pledat, și votează rezultatul. Sarcina redactării opiniei este acordată de către președintele Curții, sau, dacă acesta nu participă sau face opinie separată, de către judecătorul senior din majoritate. După stabilirea acestei sarcini, judecătorii comunică în general pe tema cazului transmițându-și în privat note și opinii preliminare. În
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
sau, dacă acesta nu participă sau face opinie separată, de către judecătorul senior din majoritate. După stabilirea acestei sarcini, judecătorii comunică în general pe tema cazului transmițându-și în privat note și opinii preliminare. În procesul schimbului de păreri pe marginea redactării opiniilor, Scalia nu făcea compromis de la ideile sale pentru a atrage cinci voturi pentru o majoritate (așa cum făcea fostul judecător William J. Brennan, Jr. care accepta mai puțin decât își dorea pentru a obține o victorie parțială). Scalia, cunoscut prietenilor
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Haskell Lectures”. În iarna anului 1956 i s-a oferit postul de profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. Potrivit informațiilor din "Jurnalul inedit", scriitorul a avut două încercări zadarnice de reluare a scrierii nuvelei la 27 iulie 1959 și la 9 mai 1966. Abia a doua oară a putut să
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
observabilă în acel an. Alexis Clairaut a creat, din el și din Nicole-Reine Lepaute, o echipă pentru a face calculele - plictisitoare - ale datei reîntoarcerii cometei și ale elementelor orbitale ale acesteia. În 1759, Academia Regală de Științe i-a încredințat redactarea efemeridelor astronomice, Connaissance des temps (în română: „Cunoașterea timpului”). Din aceste tabele astronomice a făcut o lucrare așteptată și căutată completând notițele științifice, mereu cu noutăți, denumită „marea gazetă” (în franceză: „grosse gazette”) de către Pierre Charles Le Monnier. Publicația „Connaissances
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
se caracterizează prin faptul că cronicarul nu face referire la sine niciodată. Deși N. Iorga susținuse în " (vol. II) că Brâncoveanu l-ar fi tocmit pe Greceanu să scrie încă din primul an al domniei, cercetătoarea Aurora Ilieș consideră că redactarea cronicii a început în anul 1693, când Brâncoveanu s-ar fi simțit pentru prima dată sigur de domnia sa. Ca argument ea face trimitere la formulările care indică că autorul anticipează desfășurarea evenimentelor, precum „să vie în țară să facă mii
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
1703, întreaga vină este pusă în cârca lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul; este inclus episodul încercării capuchehaiauăi Toma Cantacuzino de-al înlocui pe domn în 1704. De asemenea erau menționate căsătoriile fetelor domnului, pentru a sublinia prestigiu său. După această rescriere, redactarea cronicii a continuat în același ton vehement față de dușmanii lui Brâncoveanu. Cronica încetează cu câteva săptămâni înaintea mazilirii lui Brâncoveanu. Astfel, partea a treia a cronicii este o continuare a „istoriei de taină”. Capitolul 91 descrie trădarea de către Toma Cantacuzino
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
planul respectiv. Cu alte cuvinte, numitorul scării (N) indică de câte ori s-au micșorat lungimile din teren pentru a fi transpuse pe plan sau hartă. Dacă numitorul scării (N) este mic, scara planului este mare și invers. Scările numerice folosite la redactarea hărților și planurilor topografice, se obțin din următoarele fracții: 1/10ⁿ; 1/2x10ⁿ; 1/2,5x10ⁿ; 1/5x10ⁿ în care n este un număr întreg și pozitiv. În Ardeal, Banat și Bucovina, în cadastrul agricol se mai folosesc și planurile
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
izvoare antice, acum pierdute, în ordine alfabetică, și relevante pentru mai multe discipline: geografie, istorie, literatură, filosofie, știință, gramatică, și obiceiuri. Este o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la Antichitate. Numele lucrării, data redactării sale, identitatea autorului / autorilor au pus probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
împărțiseră patrimoniul. 1802 Octombrie 14 - cutremurul cel mare doboară biserica rectitorită de Râmniceni 1804 August 28 - un incendiu izbucnit în Târg avariază biserica, încât este necesară reconstruirea ei din temelii. Fără a da detalii, pisania actuală, precizează că la data redactării (1852), biserica "„stătea pe aceste temelii de 45 ani”, "deci din 1807 C "Documentar fotografic. Pisania". 1807 - începe reconstruirea bisericii Sf. Dimitrie, la inițiativa Episcopului Buzăului, Costandie Filitti. Lucrările durează și sub Gherasim Episcopul Rătescu, urmașul lui Costandie. Se adoptă
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Apostolice". A avut funcțiile de secretar, prodirector și director al revistei juridice a Vaticanului „Apollinaris” și de conducător al revistei „Buna Vestire”. Deasemeni a fost Asistent general al ordinului minorit și Asistent general și Prefect al Comisiei juridice însărcinată cu redactarea noii Constituțiuni a ordinului minorit. Numele părintelui Tocănel este întâlnit în relație cu dezghețul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican, de după lucrările "Conciliului Vatican II". Acesta s-a aflat începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
române. Primele persoane încredințate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. Astfel, ei situau etimologia cuvântului Slatina în "stella latina". În urma criticilor românești și străine și persiflărilor, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Hasdeu. Acesta însă nu s-a mărginit la cadrul impus de Academie și de regele Carol I demersului, care doreau tipărirea lucrării în șase ani, astfel realizarea ei în proiectul
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
său ar fi trebuit să dureze după unele estimări 150 de ani. Întrucât regele dorea tipărirea lucrării în timpul vieții sale și din cauza intrigilor din academie, în 1897 lui Hasdeu i-a fost retrasă sarcina, laolaltă cu materialul documentar, în lipsa căruia redactarea nu putea continua. Nou redactor a devenit Al. Philippide. Hasdeu nota despre lucrul la "Etymologicum", „în cruda singurătate la care sunt osândit, numai această colosală enciclopediă a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
s-a tipărit după o traducere românească aparținând clericului Gheorghe de Secul, făcută după ediția Heldelberg din anul 1563. Lucrarea este importantă deoarece a dat naștere unei reacții din partea Bisericii Ortodoxe din Țara Românească și Moldova, care a dus la redactarea de către Mitropolitul Varlaam al Modovei (Varlaam Moțoc) a lucrării polemice "Răspuns împotriva Catihismușului calvinesc", care a fost tipărită la Mănăstirea Dealu, în anul 1642. Informații sumare despre această tipăritură sunt date de Mitropolitul Varlaam al Modovei în broșura "Răspuns împotriva
Catihismul calvinic () [Corola-website/Science/333116_a_334445]
-
incontestabile în activitatea de îndrumare a școlii. În 1857 fiind chemat la "„direcțiunea trebilor scolare”" în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, George Melidon făcu În 1862 a fost însărcinat de către Ministerul Instrucțiunii Publice - în calitate de director general al învățământului primar, cu redactarea unui memoriu statistic privind administrarea și situația în care se găsea învățământul public și particular, memoriu care i-a adus aprecierea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Un nou raport făcut în 1868 - de această dată în calitate de inspector al școalelor, în care
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
exactitate. Această tradiție, bazată în general pe cataloagele de fapt destul de imprecise de Ptolemeu și Al-Sufi, va continua în întregul Ev Mediu și în Renaștere, până la publicarea lucrării "Uranometria", care va folosi cel mai bun catalog stelar disponibil în epoca redactării sale, catalogul lui Tycho Brahe. Catalogul lui Brahe conține 1005 stele, reperate cu o precizie de ordinul unui minut de arc. La moartea lui Brahe, survenită în 1602, nu fusese încă publicat, însă manuscrise ale catalogului erau în circulație în
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
mea cu Magda Isanos, își are geneza într-un fapt literar. Amândoi învățam în același oraș, eram în aceeași clasă, dar la școli cu profil diferit. Cum demonul scrisului mă încerca de pe atunci, Societatea Culturală a școlii mă însărcinase cu redactarea unei reviste, intitulată Limba noastră. Magda Isanos conducea și ea o revistă intitulată modest Ghiocei. Așadar, din scris ne cunoaștem. La o perioadă de numai zece ani tereștri, eleva de care mă despărțeam atunci, avea să urce coordonatele Parnasului, mai
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
Consiliul Municipal Cincinnati în 1840, Chase a părăsit partidul în anul următor. Timp de șapte ani a fost liderul Partidului Libertății în statul Ohio. A încercat să-și echilibreze idealismul cu abordarea pragmatică și cu gândirea politică. Era priceput la redactarea de platforme politice și de discursuri, și a pregătit platforma națională a Partidului Libertății din 1843 și cuvântarea din 1845. Construcția Partidului Libertății era însă un proces lent. În 1848, Chase era liderul efortului de a combina Partidul Libertății cu
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
Mesagerul lui Maitreya, Buddha al Viitorului. Van Manen trebuie să fi fost martor la educarea ocultă a lui Krishnamurti de către Leadbeater. Van Manen îi preda acestuia limba engleză. El l-a ajutat ulterior pe Ekai Kawaguchi, un tibetolog japonez, cu redactarea articolelor sale despre șederea sa în Tibet până la editarea lor sub forma cărții "Three years in Tibet". În 1910 Van Manen a lucrat la Biblioteca Societății Teosofice din Adyar. În "Adyar Bulletin", o ediție adresată țărilor în care nu exista
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
magna cum laude", cu specializarea arheologie și subspecializările filologie clasică și istoria daco-romanilor, fiind numit, la 23 decembrie 1925, profesor Catedra de istorie antică a Universității din Cluj. A desfășurat o importantă activitate științifică și organizatorică: campanii de săpături arheologice, redactarea de lucrări și prezentarea de comunicări la congrese internaționale, membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice. Secția pentru Transilvania", organizarea Institutului de Studii Clasice din Cluj al cărui prim director a fost în perioada februarie 1929-februarie 1932. Emil Panaitescu a fost recomandat
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
și astfel travestit, va dicta testamentul. Rudele sunt încîntate de această întorsătură și în timp ce-l travestesc, fiecare caută să obțină cu ajutorul său obiectele cele mai prețioase ale moștenirii. Gianni promite pe rînd fiecăruia satisfacerea dorinței. Dar înainte de a se începe redactarea testamentului, el le atrage atenția asupra legii din Florența care prevede pedeapsa cu tăierea mîinii drepte precum și exilul pentru cei care contribuie la falsificarea unui testament. Deci totul trebuie să rămînă în cel mai strict secret. În fine, el poruncește
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
din Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava. Devine asistent universitar în anul 2003, apoi, la 1 octombrie 2006, lector universitar în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Străine al aceleiași facultăți, având competențe în domeniile: limba germană contemporană, istoria literaturii germane, germanistica, redactare, frazeologie contrastiva și traductologie. Începând cu data de 29 martie 2003, cănd publică o primă notă de lectură, Ioana Rostoș va desfășura o activitate intensă de colaborare, aproape săptâmânală, publicând astfel de note, dezvoltându-și mai apoi stilul personal și
Ioana Rostoș () [Corola-website/Science/333914_a_335243]
-
afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani „n-aveam încă nici planul romanului, nici viziunea personajului”, dar că „mă obsedă însă numele”. Romanul " Sfârșit de veac în București" a început să fie scris în iarna anului 1935, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole, „din cauze din afară de voința autorului”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
-l va purta ulterior nepotul lui Urmatecu. Scrierea acestui roman a început, după cum a afirmat scriitorul în februarie 1955, într-o noapte viforoasă de decembrie a anului 1935, după ce fusese povestit de mai multe ori, într-un cerc de prieteni, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole „din cauze din afară de voința autorului”. Scriitorul și-a dorit „să rămână credincios înfățișării realităților de atunci, cu ciudățeniile, scăderile și contrazicerile lor, și cu îmbrățișarea largă și critică a întregii înlănțuiri”. Primele
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
ani și a fost înhumat la cimitirul Kiryat Shaul din acest oraș. Nepotul său,Yair Lapid este un politician, publicist și om de televiziune, deputat în Knesset și ministru de finanțe al Israelului în anii 2012-2014 David Ghiladi a efectuat redactarea literară a mai multor cărți - cartea tatălui său, rabinul Shlomo Zalman Klein, despre Shmuel Shmelke Klein - "Sipur toldotav shel rav gaon",(Povestea unui rabin de geniu), "Yaakov Eiszner- album" (1974), "Yehudey Salaj-Szilágy toldoteyhem, kehiloteyhem, mishphoteyhem - binyan upriha, hurban ukemila" ("Evreii
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]