19,447 matches
-
distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc. De cealaltă parte, apercepția pură este exclusiv pentru gânduri, pentru inteligență și pentru facultatea de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc. De cealaltă parte, apercepția pură este exclusiv pentru gânduri, pentru inteligență și pentru facultatea de a lega, de a sintetiza. De ea este nevoie pentru conștiința a ceea ce facem (nu a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
direct, prin inspirată considerare a unor evidențe inaccesibile ochiului comun. Relația liderului cu corpul comunitar care l-a delegat este fundamentată în cunoaștere, socotită în general a fi fenomenul originar al oricărei întreprinderi morale (chiar cea care se întemeiază în simț estetic sau în echivocitatea indicibilă a talentului). Dând măsura propriei forțe cognitive, conștiința de sine individuală autentică primește investitura unei înalte responsabilități, subordonându-și tot ce este sistem ierarhic străin în viziunea unificatoare a idealului său novator (Tudor Vianu afirma
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este legată prin fire nevăzute de orice încercare cognitivă și îi ritmează acesteia mersul după o regulă a ajustării de conduită reflectantă, după un ritual al reprezentării vizionare care construiește edificii discursive pe un vast fundal de considerații ale unui simț epistemologic educat și înarmat cu tehnică sintetizatoare. Cu mijloacele sale utilitariste, înțelepciunea conferă cunoașterii un sens ascensional și o aduce, în chip paradoxal, la granița unui absolut dispus să dubleze vocația descriptivă a spiritului cercetător cu consistența autonomiilor sale ideale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atragă în chip exclusivist adepți sau alte construcții teoretice. Fiecare teorie care a străbătut veacurile s-a născut inițial dintr-o confruntare interioară acaparatoare, din arderea internă a unei idei care ieșea în afara statu-quo-ului unei armonii curente, care contrazicea bunul simț al unei stabilități doctrinare așezate în intenția unei persistențe garantate. Acesta este momentul maximei tensiuni reflexive, locul opțiunilor fundamentale și confluența tendințelor noetice celor mai importante, într-o ordine a precumpănirilor lăuntrice care orientează întreaga activitate intelectivă. El este subsecvent
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate esențializată și rezumativă. În plus, forțele cognitive active în demersul contemplării țin de o reflexivitate mediată care traduce în expresie lingvistică emoția resimțită la contactul direct cu opera unui artist. Instanța judecătoare a simțului estetic face din mesajul cumulativ și încifrat al unei emoții o derulare discursivă, desfăcând și amplificând punct cu punct reperele unei instanțieri (ale unei stări de spirit). În fond, o simetrie a unor stări de spirit afine face posibilă întâlnirea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
doi poli reciproc recognoscibili în cadrul definitoriu al unei conformități existențiale. Ea împinge până dincolo de granițele subiectivității dezbaterea raportului comun care se instituie între cei doi și unifică sub cupola categoriilor interiorității experiența lor împărtășită, caracterizând procesul relațional pornind de la datele simțului intern. Apercepția de sine ajunge astfel să joace un rol hotărâtor în implicarea socială a subiectului și decelează grăuntele de participație afectivă lăuntrică din noianul de obiectivări care compun evoluția sa comunitară. Conștient în chip discriminatoriu de multiplele asemănări și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este și a mea. Nu am cum și nu pot să ucid România, fiindcă aș comite un soi de sinucidere simbolică și o autolapidare. Dar și fiindcă nu mi-am pierdut nădejdea. Nu sunt dotată cu vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sternul formând împreună trunchiul osos. La scheletul axial se adaugă scheletul membrelor precum și cel al extremității cefalice. SCHELETUL CAPULUI Scheletul capului este format din: - neurocraniul - locul în care este situat encefalul - viscerocraniul - unde se află segmentele periferice ale organelor de simț, segmentele inițiale ale aparatului digestiv și respirator. Neurocraniul Neurocraniul este sub forma unui ovoid, mai voluminos în partea posterioară care pentru descrierea anatomică prezintă o boltă și o bază. Neurocraniul este format din 4 oase nepereche: frontal, etmoid, sferoid, occipital
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
cu autocarul, prin Bulgaria, în GRECIA. O țară bine pusă la punct cu infrastructura care permite mișcare liberă a celor 11 milioane de locuitori dar mai ales a multor milioane de turiști! Cum ,,am descoperit” Elada, cu toate cele 6 simțuri (deci și bunul...!): Generalități: N-am văzut țară mai săracă (cca. 80% din suprafață cu spini și stânci golașe, munți săraci, doar bauxită) cu oameni mai bogați, angrenați în afacerile cele mai diverse, sau servicii. E un pământ al legendelor
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
urmează adică humor, întocmai așa cum, poate, humorul i-a stat la bază artistului, cînd s-a apucat de opera sa. Julius Lange observă în legătură cu imaginea piticilor lui Velasquez: oricît de viguros ar fi caracterizate chipurile acestora, ele dezvăluie totuși nobilul simț al frumosului pe care îl stăpînește maestrul, prin modul cum privește împrejurarea în care malformația trupului a făcut o nedreptate sufletului.13 Firește, nu se poate decide cu toată sigurnța în ce măsură erau conexate cele două elemente într-un sentiment total
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
comună. Humorul lui Shakespeare este, așa cum a spus Dowden, o expresie a fidelității sale față de realitate. El nu și-a pierdut credința în ceea ce este mare din pricină că viața prezintă atîta josnicie și atîta suferință; după cum nu și-a pierdut nici simțul pentru ceea ce-i mic și dureros din cauza convingerii sale despre valoarea a tot ce e mare. Marele poet spaniol, al cărui Don Quijote a apărut odată cu Hamlet al lui Shakespeare, este considerat de unii ca maestru al întregii poezii humoristice, pentru că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
diversă. Se poate stabili aici o întreagă scală. a) În rîsul copilăresc al "zglobiei zburdălnicii și al bucuriei pentru nimic" nu-i deloc necesar să se găsească vreun fulg, vreun pretext exterior. O vitalitate ce se revarsă și un energic simț vital clocotitor duc la un mod de comportare jucăuș și glumeț față de tot și de toate. Rîsul este aici expresia involuntară a sufletului sănătos și puternic. Nu există nici conștiința unei siguranțe interioare și a unei superiorități față de lucruri și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o legătură ce nu se rupe pentru faptul că obiectul este văzut în micimea sau în autocontradicția sa. O asemenea legătură există între părinți și copii, între frați, între prieteni, și pretutindeni unde stăruie o iubire de oameni și un simț pentru viața sufletească umană. Superioritatea este aici aceea a iubirii, iar iubirea este cea generoasă (cf. Etica mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
forma precedentă de humor poate fi caracterizată ca simpatie a înțelegerii). Cu cît legătura este mai puternică, cu atît zîmbetul sau rîsul se vor putea manifesta mai liber. Forțele care altminteri pot acționa în sensul respingerii vorba de spirit și simțul pentru comic vor depune mărturie aici despre trăinicia legăturii și o vor strînge, poate, și mai tare. Toate aceste forme ale humorului pot apărea ca stări de moment (emoții sau doar cute sufletești), ca stări de durată (stări sufletești) sau
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sa față de ridicol. Acest lucru l-au văzut observatorii buni din toate timpurile. Nu e lipsit de interes să cităm cîteva sentințe în legătură cu asta. Platon pretindea că ceea ce socotim ridicol n-ar trebui să fie determinat prin ceea ce ne arată simțurile, ci prin ceea ce ar fi plasat de gîndire pe locul cel mai înalt (Statul, V, p. 452, D). Thomas Hobbes spune (în Leviathan, cap. VI): "Rîsul mult este semnul unui spirit mărunt (pusillanimitas). Dimpotrivă, specificul unui spirit mare este să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a-l provoca la ființele raționale ar fi foarte ușor de găsit".x) Goethe spune (în ale sale Maximen und Reflexionen): "Prin nimic nu-și dezvăluie oamenii mai mult caracterul decît prin ceea ce găsesc că este ridicol. Omul stăpînit de simțuri rîde adesea și cînd nu-i nimic de rîs. Indiferent ce-l stimulează, plăcerea lui interioară iese la iveală. Înțeleptul gîndește că aproape totul este ridicol, omul rațional socoate că aproape nimic nu-i așa". Iar într-una dintre epigrame
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el va acționa asupra posterității cel mai mult prin capacitatea sa de a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atractivitate. În ce-l privește, Friedrich Schlegel nu era în stare să dezvolte ceea ce ieșea la lumină. Îi lipsea energia lui Socrate și a socraticilor de a lucra în cîmpul liber al personalității, cel pe care cresc toate plantele bune. Simțul său pentru măreț și infinit se împerechea cu o lipsă a capacității de a lucra fidel și constant și de a stăpîni astfel conținutul haotic. Este motivul pentru care a sfîrșit în diletantism 33. A intervenit în el însuși o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce nu pierde simțul pentru valoros și credința în valabilitatea lui doar fiindcă nu se poate deduce și explica totul prin el, ori fiindcă tot restul pare să se comporte în lume, față de el, cu indiferență. Humorul va stărui în ideea că, în virtutea acelorași
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În toate valorile ideale, alunecările valorice joacă un rol important. Referindu-se la artă, Yrjo Hirn a arătat, într-o foarte interesantă expunere, cum un întreg șir de factori practici (utilitari) a favorizat dezvoltarea diferitelor forme artistice, contribuind la creșterea simțului pentru frumos. Factori de acest gen sînt: tendința creatorului de a exercita o influență magică erotică, de a stimula la război sau la muncă și, nu în cea mai mică măsură, de a-și împărtăți gîndurile celorlalți 39. Cev acorespunzător
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-a căpătat, în mare măsură, humorul romantic. Pentru Steffens, cel mai bun lucru, în epoca în care trăia, era simțul pentru vechile vremuri dispărute 47. Orice concepție despre viață ce-și are idealul în trecut trebuie să lupte, în acest caz, cu un mare pericol. Creștinismul de la începuturi a putut avea un efect atît de puternic, în prima perioadă, pentru că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
au săvîrșit și au îndurat eroii tragici. În afară de asta, humoristul protestează împotriva ideii că tragicul ar trebuie să exprime, în ciuda experienței, esența cea mai intimă a vieții. Așa ceva nu-i decît romantism. Eroul tragic însuși nu va avea timp și simț pentru asemenea susțineri; el simte că este plasat la limita tuturor circumstanțelor omenești și oricărei forțe umane: deși energia lui o depășeșete pe aceea de care dispune humoristul ca atare, aceasta se irosește totuși, ca să se situeze tot acolo unde
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unui sentiment total, devenindmiezul sufletului iar spiritele în care intervine aceasta nu sînt cele mai mărunte. Ceva analog se va putea petrece și în cazul înclinării artistice. Aici, ca și în cazul aptitudinii practice, o mare îndatorire pune stăpînire pe simțuri și își atrage întreaga vigoare. Dar marile obligații și destine tragice nu sînt date tuturor. Chiar și cel ce a muncit serios și a cunoscut suferința poate fi totuși conștient că strădania lui n-a însemnat decît un fulg în comparație cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în parte, a fiecărei generații, a fiecărui individ. S-a format astfel un fundal evident, care trebuia să acționeze determinant asupra socotirilor individului cu experiențele sale de viață. Pentru o privire comprehensivă, ceea ce este mare și ceea ce e mic cu simțul și respectul pentru ceea ce e mare. O ultimă condiționare intelectuală a adus-o cu sine filosofia critică (teoria cunoașterii). Ea a arătat în ce fel se dezvoltă întreaga noastră știință din îndemnul de a distinge între închipuire și realitate și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]