18,686 matches
-
nu este de a înfrumuseța acest cuib, ci de a-l orna. Noi suntem emigrante. Desconsiderate, dar viața dură ne-a format și câteodată îți vine să râzi de importanța nemeritată pe care și-o acordă. Eu am învățat să tac, sau să fac complimente. Nu îi poți spune unui nepăsător: — Îmi sângerează inima de dor! Scrisoarea 29 Mă tem de un singur lucru: de sărbători. Am început munca în munți în preajma sărbătorilor de iarnă. Nu credeam să rezist. În țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de puternice trebuie să fim? În definitiv, suntem niște femei. Ducem în spatele nostru familii, creștem copii, am fi în stare să ajungem la capătul lumii ca să le fie măcar un pic mai bine, suntem mame cu inima împietrită... Știu, voi tăcea, apoi voi spune că e frumos în Italia... Știu, trebuie să cos, să scriu, să citesc... Știu, va trebui să râd ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic... Oamenii se vor bucura (sau nu) să mă vadă, dar nu vom
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și altul de doi ani și jumătate. Nu-i normal ca o mamă să stea departe de puii ei. Mi-a spus că se gândește să stea doar două luni pentru că are niște datorii de achitat. M-am gândit, am tăcut și i-am spus: — Să-ți ajute Dumnezeu! Așa am vrut să fac și eu. Și-i doresc din toată inima să reușească să se rupă. Pentru mine cred că e prea târziu. Atât îmi doresc, să nu ajung ca
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
apartament micuț, care odată a fost plin de dragoste. Fiecare lucrușor era munca mea și în fiecare carte era inima mea. Am plâns pentru sufletul meu și pentru toată durerea din lume. Am mângâiat lucrurile și icoanele. Mi-am spus: — Taci, nu contează, va fi bine... Am fost singură doar câteva minute. Fata mea N. a sosit repede, m-a strigat și m-a privit: — Ce faci, plângi? — Nu, mamă, mă uitam și eu la cărți. Mi-a fost drag să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fi bine... Am fost singură doar câteva minute. Fata mea N. a sosit repede, m-a strigat și m-a privit: — Ce faci, plângi? — Nu, mamă, mă uitam și eu la cărți. Mi-a fost drag să fiu mama voastră! — Taci, nu contează, trăiești! mi-a spus ea. Va fi bine! Tre buie doar să descurcăm un pic lucrurile! Oare îmi auzise gândurile mai devreme? A folosit exact aceleași cuvinte ca și mine! Mi-am luat cu mine Micul Prinț, Camus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
l-ai luat. Îmi amintesc că ajungeam acasă cu un teanc de bani, iar cea mică se bucura: — Mamă, ce bine! Ce bani mulți ai luat! Cea mare, cu care mă sfătuiam și care mergea eventual să plătească facturile, răspundea: — Taci, stai să vezi când începe să-i pună pe categorii! Și începeam... Un tenculeț pentru curent, unul pentru întreținere, un altul pentru butelie și tot așa. Mai rămânea unul micuț pentru mâncare. Bineînțeles, după vreo două săptă mâni începea „căutarea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
zidar, om de 40 de ani, însurat și cu o fată de 15 ani. Trăiesc toți aici. Patronul îi strigă: — Păcat că te-a născut mă-ta! Sau: — Îți dau cu ciocanul în cap și torn ciment peste tine! El tace, pleacă din șantier. După jumătate de oră îl sună același patron și-l cheamă la muncă: — Ți-am dat eu voie să pleci? Treci la muncă, român nenorocit! Și el tace. Și reîncepe munca, pentru că are o chirie de plătit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ciocanul în cap și torn ciment peste tine! El tace, pleacă din șantier. După jumătate de oră îl sună același patron și-l cheamă la muncă: — Ți-am dat eu voie să pleci? Treci la muncă, român nenorocit! Și el tace. Și reîncepe munca, pentru că are o chirie de plătit și o fată la liceu. Scrisoarea 129 Știi ce nu pot să înțeleg? Cum de nu văd cei de acasă că și ei ar trebui să facă ceva... Câteodată parcă ar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spun agresiune nu mă refer doar la câteva vorbe fără perdea sau la o invitație insistentă la o cafea. Copiii mei nu știu. M-am ferit să le spun și nu am spus nimănui. Dar nu e cazul să mai tăcem. Sunt femei care dorm iepurește, cu scaunul în ușă. Dacă am număra câte românce au fost violate de italieni, nu i-ar spăla toate apele... Scrisoarea 140 Pe soția lui Nino o cheamă Ana. Ți-amintești că Salvatore, în munții
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dori să fie la fel, dar vor pleca mereu ochii în fața bogaților și vor accepta muncile cele mai umile. Între cele două lumi e o barieră care nu a căzut încă. Scrisoarea 160 Este o mare virtute să știi să taci. Aș vrea să fie alături de mine cineva cu care să pot să tac. Să nu demonstrez nimic, să nu fie nevoie de comunicare, să stau învăluită într-o pătură pufoasă și să considerăm că totul e de la sine înțeles. Ai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vor accepta muncile cele mai umile. Între cele două lumi e o barieră care nu a căzut încă. Scrisoarea 160 Este o mare virtute să știi să taci. Aș vrea să fie alături de mine cineva cu care să pot să tac. Să nu demonstrez nimic, să nu fie nevoie de comunicare, să stau învăluită într-o pătură pufoasă și să considerăm că totul e de la sine înțeles. Ai vrea să taci cu mine? Scrisoarea 161 Nu reușeam să găsesc o persoană
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să fie alături de mine cineva cu care să pot să tac. Să nu demonstrez nimic, să nu fie nevoie de comunicare, să stau învăluită într-o pătură pufoasă și să considerăm că totul e de la sine înțeles. Ai vrea să taci cu mine? Scrisoarea 161 Nu reușeam să găsesc o persoană care să-mi boteze fata cea mare. E umilitor până și să-ți povestesc de ce. Pentru că trebuia să se pregătească și o masă, o mică petrecere din partea nașilor, și în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fericire, contele d’Espinchal nu era rău din fire, altfel ar fi putut strica multe case, rupe multe legături de dragoste sau de prietenie, cu un cuvânt, ar fi putut dăuna multora. Nici măcar nu era foarte flecar și știa să tacă în fața celor implicați în misterele nenumărate pe care izbutea să le dezvăluie. Ca să fie mulțumit îi ajungea să fie la curent cu absolut tot ce se petrecea la Paris și la Versailles; doar că, pentru a atinge acest țel, nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să rămână surdă la nefericire. Ura partidul potrivnic partidului său; se devota însă cu râvnă și stăruință apărării oricărui om pe care îl vedea asuprit: la vederea suferinței și a nedreptății, sentimentele nobile care se trezeau în ea făceau să tacă orice considerent partizan sau pasional; și, în mijlocul furtunilor politice, în timpul cărora toți au devenit, rând pe rând, victime, am văzut-o dând, prin activitatea și prin curajul ei, tot ajutorul nu numai alor săi, ci și adversarilor persecutați. Fără îndoială
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și, în sfârșit, dacă nu s-ar lumina totul prin explicațiile unui moralist, care nu se găsesc de obicei în pledoariile avocatului. Dar aceasta îmi amintește că, în privința acestui subiect, s-a deschis un proces jenant, și mă grăbesc să tac. Înainte de capitolul consacrat lui Benjamin Constant, ar mai fi de scris și cel asupra călătoriei în Italia din 1813, șederea la Roma, legătura cu Canova, marmura acestuia, care, de data aceasta, pentru a reprezenta frumusețea ideală, n-a trebuit decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ci căruia îi subordona tot. Domnul de Chateaubriand avea antipatiile, aversiunile și chiar amărăciunile sale, pe care Memoriile de dincolo de mormânt le manifestă acum îndeajuns. Ea tempera și corecta toate acestea. Cum se pricepea să-l facă să vorbească atunci când tăcea, să-i atribuie vorbe binevoitoare față de alții, vorbe pe care i le spusese, nu încape îndoială, adineaori, în intimitate, dar pe care nu le repeta întotdeauna în fața unor martori! Cât putea să fie de cochetă pentru gloria lui! Cum, de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
neglija; își aducea aminte cu bun-gust. Asculta răpită, nelăsând să treacă nimic de preț din spusele tale fără să arate că l-a simțit. Întreba cu interes, și îți asculta răspunsul cu toată atenția. Ajungea s-o vezi zâmbind și tăcând și aveai tot interesul, părăsind-o, s-o găsești inteligentă. CONTESA DE BOIGNE 1781-1866 DOAMNA DE STAËL Mă duceam adesea în Savoia. La prima mea călătorie m-am oprit la Lyon. Domnul d’Herbouville era prefectul local, și faptul acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
expresia ochilor și sunetul vocii i s-au schimbat când și-a reluat cuvântarea. Am rămas uimită de bogăția, de ușurința, de eleganța improvizației sale. Privirea ei avea un aer totodată vag și inspirat. După o oră și jumătate a tăcut, ochii i s-au închis, a părut să cadă într-un soi de anihilare; adepții m-au prevenit că acesta era semnul retragerii. Ce auzisem mi s-a părut destul de interesant. Totuși nu aveam de gând să asist la o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a scos înainte de a intra. Mai mulți reprezentanți, cedând unei prime mișcări de curiozitate sau de teamă, s-au ridicat; alții au strigat cu forță: „Așezați-vă!“ Și astfel, fiecare s-a așezat la loc în banca lui și a tăcut. Wolowski și-a reluat discursul și a continuat o vreme. Cred că a fost pentru prima oară în viața lui când a fost ascultat în tăcere; atâta că nu pe el îl ascultam, ci mulțimea al cărei freamăt devenea clipă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noștri, Degousée, urcă solemn treptele tribunei, îl îndepărtează fără nici un cuvânt pe Wolowski și spune: „Împotriva voinței chestorilor, generalul Courtais a ordonat adineaori gărzilor mobile, care apără poarta Adunării, să-și repună baionetele în teacă.“ După aceste puține cuvinte, a tăcut. Acest Degousée, care era un om foarte de treabă, avea figura cea mai patibulară și glasul cel mai cavernos care se pot întâlni. Știrea pe care o dădea, omul și tonul se însumau deci pentru a produce o impresie ciudată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
avea nici o putere asupra ei. Ledru-Rollin, aproape huiduit, părăsește tribuna. Zarva ia din nou avânt, sporește, prinde ființă ca să zic așa din ea însăși, pentru că poporul nu mai este destul de stăpân pe el nici măcar pentru a înțelege că trebuie să tacă o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge un răstimp lung; în fine, Barbès se avântă, urcă la tribună sau mai bine zis sare pe ea. Era unul dintre acei oameni în care demagogul, nebunul și cavalerul se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cotelor pretinse de stat. A fost, de altfel, măsura cea mai barbară prin care răzeșimea românească a fost înfrântă prin sărăcire tacită (confiscarea pământului în contul achitării dărilor la stat), sau prin reprimare fizică a celor care nu înțelegeau să tacă în fața nelegiuirilor (prin închisori sau prin muncă forțată la canal, în ocne ori în alte munci epuizante până la deces). Cu astfel de motivații m-am înarmat, plus vârsta tot mai înaintată, din cauza căreia nu mai puteau face față muncilor grele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dl.profesor ... "deci tu, Popescule, ai copiat de la Barbu" ... și îi dă nota 3 (trei). Eram gata să-mi recunosc vina, dar știind că el avea nota 7 (șapte) la oral ... și că deci nu era vorba de corigență ... am tăcut vinovat. Am adus în discuție cazul de mai sus pentru că era aproape identic cu ce mi s-a întâmplat aici, la Vaslui. După teza de dimineață (nici acum nu știu cum a fost notată) ... la oralul de după amiază am fost pus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex și nimic mai mult... Semestrul de iarnă se încheie, Robyn se întoarce la viața ei lipsită de iubire, de prezența lui Charles, de un post sigur, când, brusc, evenimentele se precipită
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cap. Dacă cineva mi-ar fi sugerat să mă duc și să vorbesc cu un străin întâlnit, să zicem, pe stradă aș fi zis că-i nebun. Eram condiționați de frică, deja normalizați, acționam în funcție de ceea ce ne dicta sistemul, adică tăceam. Trăiam adânciți în preocupările noastre imediate: munca și aprovizionarea. În momentele libere, făceam abstracție de realitate, evadam. Învățaserăm să ne lăsăm încadrați într-o anumită formă de viață, sub un călcâi invizibil. Ne petreceam o grămadă de timp la cozi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]