159,175 matches
-
finale ale eseului său către Dr. Sweeney, afirmând "Ura este o târfă. Viața e prea scurtă pentru a fi supărați tot timpul. Aceasta nu merită." și un citat din adresarea finală a lui Abraham Lincoln din discursul său inaugural: La sfârșitul filmului Danny citează în eseu ultimele cuvinte ale lui Abraham Lincoln din timpul discursului său inaugural din 1861: Informații despre premii și nominalizări oferite de "IMDB". "American History X" a încasat 6.719.864 $ în 513 cinematografe din Statele Unite, și
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
muzeului este coordonată de colectivul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași. Din iulie 2006, colecțiile sunt prezentate într-o nou aranjament expozițional. Muzeul cuprinde zece săli, structurate pe două nivele. Clădirea muzeului (restaurată în 1990) este monument istoric (datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea). A aparținut unuia din descendenții logofătului Ioan Tăutu. Între 1875 - 1983 a funcționat ca poștă. Primele trei săli prezintă legătura dintre vin și momentele importante ale vieții precum botezul, nunta și înmormântarea: o cameră dedicata nașterii
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
satul de pe Napo Orellana a continuat să navigheze în aval spre Amazon. În timpul navigării pe Fluviul Napo Orellana și oamenii săi au fost permanent atacați de tribul Cambeba. Au ajuns la Rio Negro pe 3 iunie 1542 și apoi în sfârșit pe Amazon. Pe longitudinea de aproximativ 69 vest Orellana și oamenii săi au fost implicați într-o serie de altercații indigenii Machiparo și au fost fugăriți în aval. Continuând să navigheze în aval au trecut de Rio de la Trinidad, Pueblo
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
au fost un mare trib roman Celtic, care a trăit în regiunea coastei Atlanticului de Nord în vechea Hispanie, din secolul al IV-lea î.Hr până la sfârșitul secolului I î.Hr. O analiză detaliată a toponimiei în vechea Cantabria prezintă un element Celtic puternic, împreună cu un element "Para-Celtic" (amândouă fiind Indo-Europene) și infirmă ideea prezenței pre-indo-europenilor sau bascilor substianțiali în această regiune. Acest lucru confirmă ideea anterioară a
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
oferind trupe auxiliare armatei romane imperiale timp de zeci de ani, iar aceste trupe au partricipat la cucerirea Britaniei de către împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și vecinii lor din Asturia, Cantabrii au reapărut în mijlocul haosului invaziilor barbare de la sfârșitul secolului al IV-lea, doar pentru a fi absorbiți de către vizigoți în secolul al VI-lea. Începând de atunci, Cantabrii au început să fie crestinați, deși ei au devenit pe deplin latinizați în limbaj și cultură după cucerirea musulmană din
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
Courtrai în 1683 și la Asediul Luxembourgului anul următor. A fost promovat "marechal de camp" în 1688 și a servit în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Prietenia sa cu Ludovic al XIV-lea i-a asigurat o poziție de autoritate. După sfârșitul războiului a fost ambasador la curtea Angliei. După moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor pe fiul lui Iacob, James Francis Edward Stuart. Drept consecvență, Tallard este expulzat de William al III-lea al
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
soi înrudit cu Crâmpoșia. Este un soi atât de masă, cât și de vin. Bășicată este un soi autofertil putând fi folosit ca polenizator pentru soiurile deficitare. Producția de struguri este mare, de peste 20 t/ha. Coacerea are loc la sfârșitul lunii septembrie, dar poate continua în toată luna octombrie. Cantitatea de zahăr acumulată atinge rar 170 g/l, dar aciditatea este foarte mare ajungând chiar la 9 g/l, motiv pentru care uneori i se spune Bășicata acră. Datorită acestei
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
însărcinat cu misiunea de a răsturna regimul unui dictator din America Latină, despre care ei află în scurt timp că este o simplă marionetă controlată de către fostul ofițer CIA, James Munroe. Acesta (filmul) aduce un omagiu "blockbuster"-erelor de acțiune de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. "" a primit recenzii mixte, fiindu-i apreciate scenele de acțiune, dar fiind criticat pentru povestea sa neconvingătoare. Totuși, a fost un succes comercial, fiind pe poziția întâi la box office-ul din Statele Unite, Marea Britanie, China
The Expendables () [Corola-website/Science/331918_a_333247]
-
între râul Navia și masivul central al Picos de Europa, a cuprins Cabarci, Iburri, Luggones, Paesici, Paenii, Saelini, Vinciani, Viromenici, Brigaentini și Baedunienses;Cismontani inclus Amaci, Cabruagenigi, Lancienses, Lougei, Tiburi, Orniaci, Superatii, Gigurri, Zoelae și Susarri. Înainte de cucerirea romană la sfârșitul secolului I d.Hr, ei s-au unit într-o federație tribală cu cetatea de munte Asturica (Astorga), care era capitala lor. Studii recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î.Hr, asturii au reapărut dintr-o obscuritate relativă chiar înainte de izbucnirea primului război Astur-Cantabric de la sfârșitul secolului I. Conduși de ex - mercenarul general Gausón, asturii și-au unit forțele cu Cantabrii într-un efort de a-l preveni pe împăratul Augustus de a cuceri întregul domeniu nord-vest Iberic, susținând o revoltă de succes în Vaccaei în
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
de gherilă victorios, neînsemnat în sursele vechi, care a durat timp de 14 ani, însă situația în cele din urmă s-a calmat în jurul anului 68 d.Hr. Asturii s-au bucurat de o scurtă renaștere în timpul invaziilor germanice de la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr, până când au fost absorbiți de Regatul Vizigoților la începutul secolului al VI-lea.
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
importante din oraș, pentru ca acesta să facă față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în funcțiune a unor activități industriale, a unor clădiri și a unor instalații dezafectate necesare reluării activității economice. Spre sfârșitul acestei luni însă, dat fiind că soldați români nu mai soseau de pe front și în contextul restabilirii ordinii în Praga și a eșecului ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată. Conducerea
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
necesari pentru acoperirea cheltuielilor de transport, precum și echipamentul și armamentul necesare. Deasemeni, pentru a facilita călătoria același consiliu a eliberat o scrisoare de recomandadare către autoritățile sârbo-croato-slovene. Pe data de 24 noiembrie 1918 activitatea din Praga a Legiunii a luat sfârșit, militarii români îmbarcându-se în tren pe 25 noiembrie într-un cadru festiv, însoțiți fiind de o companie cehă și de muzică militară. Pe parcursul drumului comanda a fost preluată de către locotenentul "Virgil Mircea", căpitanul "Simon" și locotenentul "Herbay" râmânând în
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Nicolae S. Petrescu-Găină a fost cunoscut și foarte apreciat în cercul presei din acele vremuri. Decesul desenatorului și caricaturistului Constantin Jiquidi din anul 1898, a făcut ca Nicolae Petrescu să devină pentru câțiva ani unul dintre puținii caricaturiști importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ținând cont că aborda în caricaturile pe care le făcea doar „oamenii zilei” cu apucăturile lor morale ușor de ironizat, și nu problemele social-politice majore cu care se confrunta societatea românească la final de secol, se
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Nicolae S. Petrescu-Găină a fost cunoscut și foarte apreciat în cercul presei din acele vremuri. Decesul desenatorului și caricaturistului Constantin Jiquidi din anul 1898, a făcut ca Nicolae Petrescu să devină pentru câțiva ani unul dintre puținii caricaturiști importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ținând cont că aborda în caricaturile pe care le făcea doar „oamenii zilei” cu apucăturile lor morale ușor de ironizat, și nu problemele social-politice majore cu care se confrunta societatea românească la final de secol, se
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Propagandă catolică". Lucrările publicate în ziarul "Adevărul de joi" dovedesc cu prisosință nu numai un rafinament al desenului, ci și perspicacitate, bun simț, mult talent, o fină observație a modelului și nu în ultimul rând o inteligență de invidiat. La sfârșitul anului 1904, Nicolae Petrescu-Găină a publicat în revista Furnica mai multe caricaturi. Dintre ele se remarcă lucrarea care-l înfățișează pe pictorul Ștefan Luchian. Pictorul ține într-o mână pensula și în cealaltă paleta, iar în colțul gurii are o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
germani să transfere trupe în nord, pentru stoparea atacului aliat principal. Acest al doilea atac le-ar fi asigurat aliaților un anumit grad de flexibilitate în cazul în care operațiunile din nord nu s-ar fi desfășurat conform planurilor. Spre sfârșitul lunii martie, Eisenhower a avut mai multe motive pentru modificarea acestor planuri. În primul rând, generalul american a primit rapoarte cu privire la reușita stabilirii de către sovietici a unui cap de pod peste Oder, la aproximativ 48 km est de Berlin. În
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Montgomery a continuat să fie planificată ca principalul atac, Eisenhower a dorit ca avântul forțelor americane din sud să nu fie irosit prin obligarea acestora să se limiteze la păstrarea liniei Rinului sau la declanșarea unor operațiuni de diversiune. La sfârșitul lunii martie, Eisenhower a hotărât să pună mai mult accent pe acțiunea forțelor americane din sud. Evenimentele din primele zile ale campaniei finale aveau să îl convingă că decizia sa era cea corectă. Când o unitate aliată ajungea în dreptul unei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
sud dinspre frontiera germano-olandeză pe 25 martie. Panzerele trebuiau să contracareze ceea ce planificatorii germani considerau a fi cea mai mare amenințare - acțiunile Armatei a 9-a SUA. Intrarea în luptă a tancurilor germane s-a făcut imediat simțită și, la sfârșitul zilei de 26 martie, combinația dintre acțiunile panzerelor și drumurile proaste au limitat drastic progresele atacului Diviziei a 30-a. Cum Divizia a 79 de infanterie întâmpina în sud o rezistență foarte puternică, generalul Simpson a hotărât să acționeze limitat
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în Ruhr a ajuns la aproximativ 325.000, cu mult peste orice estimare pe care o făcuseră americanii. Comandanții americani au încercuit în grabă perimetre mari cu sârmă ghimpată, creând lagăre de prizonieri improvizate, unde germanii care se predaseră așteptau sfârșitul războiului și reîntoarcerea la casele lor. În paralel, forțele victorioase au eliberat au eliberat zeci de mii de străini supuși de germani la muncă forțată precum și prizonieri de război aliați. numărul mare de prizonieri de război pe de-o parte
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de ocolire și de atacuri de noapte, militarii Armatei I au reușit să distrugă sau să ocolească bateriile de tunuri, intrând în cele din urmă în Leipzig, ai cărui apărători au capitulat oficial în dimineața zilei de 20 aprilie. Până la sfârșitul aceleiași zile, unitățile care cuceriseră Leipzigul s-au alăturat restului Armatei I pe malul râului Mulde, unde primiseră ordin să se oprească. Între timp, Armata a 3-a de pe flancul sudic al Grupului de Armată XII înaintase constant, cucerind orașele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
oameni din munții Harz —60 de km nord de Erfurt—și tot așa au fost cucerite orașele Erfurt, Jena, și Leipzig. Toți militarii aliați de pe linia Elbe-Mulde erau dornici să fie primii care să facă joncțiunea cu Armata Roșie. La sfârșitul lunii aprilie se cunoștea faptul că trupele sovietice se aflau în apropiere și mai multe zeci de patrule americane cercetau valea râului Mulde în speranța că îi vor întâlni pe ruși. Elemente ale Armatei I din cadrul Corpului V au reușit
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Grupul de Armată VI și Armata a 3-a finalizaseră înfrângerea centrelor principale de rezistență din sudul Germaniei și se îndreptau spre Austria, devenise clar pentru toată lumea, pentru aliați și pentru germani în egală măsură, că războiul se apropia de sfârșit. În fața trupelor aliate care înaintau, localitățile ridicau steagul alb al capitulării, în speranța că astfel vor evita distrugerile suferite de orașele care rezistaseră. În același timp, militarii germani se predau cu miile, uneori capitulând unități întregi. Pe 30 aprilie, elemente
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
acordului acestora pentru încetarea focului. Operațiunile de parașutare a alimentelor cunoscute ca „Mana Cerească” și „Haleala” au fost organizate începând cu 29 aprilie, acestea marcând începutul unui efort al aliaților conduși de SUA pentru salvarea Europei devastate de război. Spre sfârșitul lunii aprilie, al treilea Reich era sfâșiat de trupele aliate. Dintre teritoriile care se mai aflau încă sub controlul naziștilor, majoritatea nu se aflau de fapt în Germania. După ce posibilitatea de fugă spre sud fusese eliminată de americani, iar Berlinul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de altă parte, rolul conducător al Forțelor armate ale SUA pe frontul de vest, atât prin demonstrarea capacității mobilizării efectivelor cât și a capacităților industriale și tehnologice, a prevestit rolul ocupat de SUA în perioada care avea să urmeze după sfârșitul războiului. Acest articol încorporează materiale considerate domeniul public din cadrul documentului Guvernului SUA "Central Europe, 22 March - 11 May 1945, by Edward M. Bedessem".
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]