156,997 matches
-
iar o concentrație de 600 de părți per milion pot fi letale în doar câteva minute, iar la o concentrație de 0,004 mg/L aer provoacă moartea după șase ore. Este clasificată ca fiind foarte toxică și corozivă de către Directiva Europeană. Se recomandă ca, la manipularea triclorurii de fosfor, să se poarte îmbrăcăminte de protecție și echipament pentru protejarea ochilor și a feței. În caz de înghițire se clătește gura și nu se provoacă voma, iar în caz de inhalare
Triclorură de fosfor () [Corola-website/Science/325989_a_327318]
-
este bine reprezentată de mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești și insecte. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Defileul Jiului" (sit SCI), la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care șapte specii de mamifere: ursul brun ("Ursus arctos", râsul ("Lynx lynx"), vidra de râu ("Lutra lutra"), liliacul
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
zid ("Podarcis muralis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), tritonul de munte ("Triturus alpestris") sau salamandra de foc ("Salamandra salamandra"). La nivelul ierburilor vegetează o plantă (aflată pe acceași anexă a "Directivei Consiliului Europei" - 92/43/CEE) din specia "Tozzia carpathica", cunoscută sub denumirea populară de iarba-gâtului. În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 1,10 hectare. Aceasta se suprapune sitului de importanță comunitară: Ferice - Plai. Rezervația naturală reprezintă o zonă acoperită cu fânețe piemontane nealterate unde vegetează rarități floristice protejate prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care specii de: anemone ("Anemone narcissiflora") și carlina ("Carlina acanthifolia"). Arealul rezervației asigură condiții prielnice de viețuire
Ferice Plai și Hoancă () [Corola-website/Science/324918_a_326247]
-
speciilor de faună și floră sălbatică); printre care specii de: anemone ("Anemone narcissiflora") și carlina ("Carlina acanthifolia"). Arealul rezervației asigură condiții prielnice de viețuire unei reptile din familia "Colubridae" - năpârca ("Natrix natrix"); specie faunistică protejată la nivel european prin aceeași directivă a UE.
Ferice Plai și Hoancă () [Corola-website/Science/324918_a_326247]
-
Chondrostoma nasus"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), lipan ("Thymallus thymallus"), clean ("Leuciscus cephalus"), porcușor ("Gobio gobio"), beldiță ("Alburnoides bipunctatus") sau mântuș ("Lota lota"). Parcul adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor păsări protejate (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice); din speciile: acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), bufniță ("Bubo bubo"), huhurezul mare ("Strix uralensis"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasia bonasia"), cocoșul de munte
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
areal împădurit cu specii forestiere de molid ("Picea abies") cu o vârstă de peste 170 de ani (90%) și fag ("Fagus sylvatica" 10%). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu
Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna () [Corola-website/Science/324449_a_325778]
-
Căpitanul Picard îi cere lui Lutan s-o elibereze pe Yar, spunându-i că răpirea este considerată un act de război, dar nu primește niciun răspuns de la planetă. După ce se sfătuiește cu ofițerii săi și ia în considerare și Prima Directivă, Picard stabilește că Lutan a răpit-o pe Yar pentru a realiza o faptă pe care o consideră extrem de eroică. Lutan se consideră un erou și riscă efectiv totul în fața puterii superioare a lui "Enterprise". După ce vorbesc cu Lutan într-
Code of Honor (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324512_a_325841]
-
cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE).
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
oiță ("Anemone narcissiflora"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"). Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, reptile, și amfibieni; dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN și protejate la nivel european prin "Directiva C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Mamifere: cerb ("Cervus elaphus L."), capra neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), urs brun ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), mistreț
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
canina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristica diversă, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Specii floristice semnalate în rezervație: laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), pâștița ("Anemone nemerosa"), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau mentă ("Mentha piperita"). Fauna ariei naturale are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni; dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel; mamifere cu specii de: mistreț ("Sus scrofa"), veverița ("Sciurus carolinensis"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes"), iepure de câmp ("Lepus europaeus
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
ierburilor este întâlnită o plantă erbacee din familia cruciferelor ("Brassicaceae"), cunoscută sub denumirea populară de colțișor ("Dentaria bulbifera"). În arealul rezervației este semnalată prezența unei insecte cunoscută sub denumirea populară de cosaș-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), specie (din familia "Acrididae") protejată prin "Directivă Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) și aflată pe lista roșie a IUCN, fiind considerată că vulnerabilă. În vecinătatea rezervației naturale se
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
excelsior"), sânger ("Cornus sanguinea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") sau păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor (pe langă "Narcissus angustifolius" și "Narcissus stellaris") sunt întâlnite mai multe specii de plante rare, printre care unele protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/CE (anexă I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); astfel: crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), vinarița ("Asperula odorata"), omag ("Aconitum moldavicum ssp. lycoctotum"), pochivnic ("Asarum europaeum"), cosaci
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin (arin negru - "Alnus glutinosa" și arin alb - "Alnus incana"), salcie albă ("Salix alba"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"), coacăz negru ("Ribes nigrum"). La nivelul ierburilor rezervația naturală găzduiește trei rarități floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: ligularia ("Ligularia siberica"), ciucurași ("Adenophora liliifolia") și moșișoare ("Liparis loeselii"). Acestea vegetează alături de: stânjenel mic de munte "(Iris ruthenica"), firuță ("Poa pratensis"), iarba-viperei ("Scorzonera humilis"), ochii-broaștei
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
comerțului din întreaga zonă, încep să pună presiune pe stăpânirea omaneză. La sfârșitul secolului al XIX-lea comerțul cu sclavi pe mare este complet oprit de către englezi. Omanezii nu au interesul să se opună eforturilor marinei regale în a impune directivele antisclavagiste, ci să își mențină suveranitatea asupra propriilor ape, așa ca, Seyyid Said nu vede nici un motiv să intervină în lupta europeană pentru abolirea sclaviei din moment ce principalii clienți pentru sclavi erau tot europenii. Și tocmai, intervenția lui Said face ca
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Populus tremula"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus silvestris"), alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe elemente floristice, printre care unele endemice pentru această zonă sau protejate prin "Directiva Consiliului Europei 92/43/CEE" din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), crinul de pădure ("Lilium martagon"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lăptucul oii ("Telekia speciosa"), veronică ("Veronica
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla") sau urzică ("Urtica dioica"). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile și pești; dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
inclusă în situl de importanță comunitară "Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici". La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) aflate pe lista roșie a IUCN și enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Aria naturală adăpostește un habitat natural de interes comunitar de tip: "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice". Specii faunistice
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
Emys orbicularis"), ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"), șopârla de pădure ("Lacerta praticola") și "Elaphe sauromates", o reptilă cunoscută sub denumirea populară de balaur mare. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii vegetale dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: târtan ("Crambe tataria"), stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), pelin ("Artemisia santonicum"), lobodă sălbatică ("Atriplex tatarica"), cârcel ("Ephedra distachya"), orzul țiganului ("Hordeum hystrix"), limba șarpelui ("Lepidium latifolium
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
floră și faună specifice Bărăganului. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și păsări, dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Mamifere: vidra de râu ("Lutra lutra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), viezure ("Meles meles"), pisică sălbatică ("Felis
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
morun ("Huso huso"), cegă ("Acipenser ruthenus"), păstrugă ("Acipenser stellatus"), caracudă ("Carassius carassius"), scobar ("Chondrostoma nasus"), văduviță ("Leuciscus idus"), osar ("Pungitius platygaster"); În arealul parcului natural este semnalată prezența mai multor specii de păsări protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European 147/CE" (privind conservarea păsărilor sălbatice) din 30 noiembrie 2009; astfel: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), prigoare ("Merops apiaster"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), lopătar ("Platalea leucorodia"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (dintre care unele foarte rare) protejate prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: albăstrică ("Aster tripolium"), năfturică ("Artemisia annua"), coada șoricelului ("Achillea setacea"), lobodă sălbatică ("Atriplex
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște și de mlaștină), dintre care unele foarte rare, protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. În arealul parcului sunt întâlnite trei specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), trifoiașul de baltă ("Marsilea quadrifolia") și ouăle-popii ("Himantoglossum caprinum"). Alături de acestea vegetează și alte rarități floristice din speciile: bujor
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
sălbatic ("Iris sibirica"), flocoșele ("Lychnis coronaria"), garbiță ("Limodorum abortivum"), buhai ("Listera ovata"), nufăr galben ("Nuphar lutea"), untul-vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis tridentata"), peștișoară ("Salvinia natans"), viorele ("Scilla autumnalis") sau ghimpe ("Ruscus aculeatus"). Printre speciile faunistice enumerate în acceași anexă a "Directivei Europene" se află două mamifere: popândăul ("Spermophilus citellus") și liliacul comun ("Myotis myotis"); o reptilă și doi amfibieni: țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina") și tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"); și cinci
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]