156,997 matches
-
Callitricho-Batrachion", Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat) și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversificată în specii de [mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), pisică
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul de seară ("Nyctalus noctula"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), liliacul pitic ("Pipistrellus pygmaeus") sau liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"). În arealul sitului cuibăresc mai multe specii de păsări protejate prin "Directiva Consiliului European" 79/409/ CEE (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cristeiul de câmp ("Crex crex") și barza albă ("Ciconias ciconia"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), năpârcă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este constituită din specii de: mesteacăn pitic ("Betula nana"), salcie ("Salix pentandra L.") și pâlcuri de arin ("Arinus glutinosa"). La baza desemnării ariei naturale se află și patru elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: angelică ("Angelica palustris"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), turiță ("Agrimonia pilosa") și ochii-șoricelului ("Saxifraga hirculus"). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice; printre care: roua cerului ("Drosera
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
de interes comunitar: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum" și Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae"). Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus epaphus
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România), conform "Directivei Habitate" a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.864 hectare. Suprafața ariei naturale fiind acoperită în cea mai mare parte (60
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România), conform "Directivei Habitate" a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.864 hectare. Suprafața ariei naturale fiind acoperită în cea mai mare parte (60 %) de păduri; managementul sitului este
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură. Specii de plante ocrotite semnalate în arealul sitului: clopoțelul de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcanul de pădure ("Sorex araneus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): ieruncă ("Tetrastes bonasia"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), șoim călător ("Falco peregrinus"), brumăriță
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
valsanicola" este listat în Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, unde este menționat în Anexa II (speciile animale care necesită protecție strictă). "Romanichthys valsanicola" este enumerat și în Directiva 92/43/EEC a Consiliului Comunităților Europene privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, unde este menționat în Anexa II (specii animale și vegetale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
programată o mare ofensivă a armatei ruse. Procesul de descompunere al armatei a făcut imposibilă începerea operațiunilor la data stabilită. Aceasta a fost amânată pentru sfârșitul lunii iunie. După întâlnirea cu comandanții de pe fronturi , comandantul suprem, generalul a semnat la directiva nr. 2647 cu privire la pregătirea ofensivei. La , la insistența ministrului armatei și marinei, Kerenski, guvernul interimar l-a îndepărtat din funcția de comandant suprem al armatei pe generalul Alekseev, înlocuindu-l cu generalul Brusilov. în direcția Lemberg din zonele Złoczew și
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
Principalul motiv pentru instituirea funcției de Statthalter a fost necesitatea de a administra în mod eficient teritorii îndepărtate unele de altele, prin intermediul unor persoane cu extinse mandate de putere executivă. În aceste condiții, un Statthalter putea fi strâns legat de directivele superiorului său, dar putea la fel de bine (în cazul unei slabe puteri centrale) să ajungă relativ sau chiar total independent. Adesea Statthalter-ii mai erau numiți și guvernatori. Și termenul franțuzesc "Lieutenant" ("lieu" + "tenant") corespunde lexical termenului "Statthalter" (vezi și locotenent). În
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
provincial; în celelalte țări ale Coroanei purta titlul de "Statthalter cezaro-crăiesc" și se afla în fruntea unei "Statthalterei". Funcția era aceeași: să conducă aparatul administrativ stabilit de stat în țară și să implementeze politica guvernului de la Viena, de ale cărui directive Landeschef-ul era dependent. Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
toate denumirile onorifice și suplimentare ale regimentelor, care din acel moment ar fi trebuit să fie desemnate doar prin numărul lor. Însă în practică acest lucru nu s-a realizat, pe de o parte pentru că nimeni nu a urmărit aplicarea directivei, iar pe de altă parte pentru că foarte economa administrație a armatei imperiale și regale ordonase ca toate hârtiile, formularele și plicurile deja tipărite cu antet și / sau ștampilate să fie folosite până la epuizarea stocului. Spre deosebire de k.k. Landwehr și de
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
de artilerie aliat i-a forțat pe germani să părăsească zona. Prin acest succes, regiunea Zuid-Beveland și insula Walcheren au fost izolate de restul teritoriului controlat de germani, prima fază a operațiunii fiind încheiată cu succes. Montgomery a emis o directivă prin care deschiderea pentru transport a estuarului Scheldt era obiectivul principal. Armata a 2-a britanică a atacat spre vest pentru curățarea de elementele germane a teritoriilor de la sud de fluviul Meuse, ceea împiedica orice atac german în regiunea Scheldt
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundra ("Aegolius funereus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundra ("Aegolius funereus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
comunitate importantă de anin ("Alnus glutinosa" și "Alnus incana"), care vegetează în asociere cu specii arboricole de frasin ("Fraxinus excelsior") și salcie ("Salix L."). La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni enumerați în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
verde de pădure ("Rana esculenta"); clean ("Squalius cephalus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), zglăvoc ("Cottus gobio"), moioagă ("Barbus meridionalis petenyi"). Printre speciile de plante care vegetează la nivelul ierburilor se află mai multe rarități floristice (unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992); astfel: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), roiniță ("Melissa officinalis"), sisinel de munte ("Pulsatilla alba"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușă de munte ("Crocus heuffelianus"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
exemplare de: firuța ("Poa pratensis"), păiuș ("Festuca strictă"), lupin ("Luzula albuș") sau iarba-câmpului ("Agrostis albă"). La baza desemnării sitului se află tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), un amfibian aflat pe lista roșie a IUCN și protejat la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică).
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice protejate aflate în arealul sitului se află: ursul brun ("Ursus arctos", ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
incanae, Salicion albae)" care adăpostesc arboret de fag, frasin, paltin de munte sau arin alb și protejază o gamă variată de amfibieni, reptile și pești. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care reptile și amfibieni cu specii de: șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei. La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: miruță ("Anchusa officinalis"), "Alyssum caliacrae" specie endemică pentru România, coșaci ("Astragalus vesicarius"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), rușcuță de
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
subpanonice" care adăpostesc plante xerofile cu specii de colilie ("Stipa stenophyla") și păiuș ("Festuca valesiaca") și protejază faună de amfibieni și reptile, pești și fluturi. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care reptile și amfibieni cu specii de: broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), buhai de baltă cu burta
Râpa Lechința () [Corola-website/Science/330493_a_331822]
-
pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: reptile și amfibieni cu specii de: năpârcă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca-roșie-de-pădure
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]