17,970 matches
-
salvezi. Dintre toate lucrurile pe care ți le pregătește viața, cea fără rezolvare este mortea. Lucrurile care odinioară le socotea importante își pierduseră din strălucirea lor. A doua zi, când merse la locul de veșnicie să atămâieze mormântul, să îi aprindă lumină la căpătâi, vremea era tristă, la fel când fusese înmormântat. Își aminti cum înainte de acest eveniment trist avusese un vis iar acum îl retrăia cu intensitate. Visase că mergea prin cimitir iar la un moment dat se întâlnise cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aducându-i într-o stare mai bună, aproape de realitate. Carlina își îndraptă privirea înspre acel complex comercial, aducându-și aminte de vremea când se cunoscuse cu Valentin, când acesta se afla abia în construcție. Luminile în interior începeau a se aprinde strălucind ca niște adevărate steluțe din paradis. Se uită în vitrină și își văzu chipul. I se păru că are buzele prea groase iar alunița de pe obrazul stâng nu îi dispăruse, totuși se însenină la față. Părul destul de voluminos, de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin se comporta normal. Numai atunci când uita să vină acasă și rămânea cu prietenii la un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu vom da voie nimănui să hotărască ceva în locul nostru. Ce s-a ales de toate visele noastre? Te credeam cald, unic, plin de sentimente, mă înfioară această situație. Mă sperie gândul unei vieți fără sens. O privi uimit. Își aprinse o țigară în tăcere, refugiindu-se în interiorul frământărilor sale. Spațiul dintre ei devenise un sloi de gheață. Fiecăruia îi venea să îl strivească pe celălalt, ca pe un gândac, să ajungă la dimensiunea unui dop, apoi să îl arunce în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
totul avea să ia sfârșit. În fiecare noapte când adormea visa într-un mod ciudat amintirile trecătoare din viața lui amestecate cu cele din prezent. În noaptea aceea, totul părea cufundat în beznă și pustiu, numai la o fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și o strigase pe nume. Îi înmână o scrisoare și odată cu ea îi ceru iertare. A doua zi se adunase foarte multă lume. Carlina despături scrisoarea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
venit ideea asta? N-am spus eu că nu știu ce se ascunde în căpușorul tău? Acelea se numesc femei ușoare care-și vând dragostea și o risipesc ca nisipul pe ruine. Știai că ești cea mai frumoasă dintre femei, că ai aprins în mine și cugetul și simțirea? M-ai făcut să măndrăgostesc la prima privire. Ești fragilă ca o floare și strălucești ca lumina unei stele! Ești un înger cu adevărat! Ești perechea la care am visat! Cândva o să te fac
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le trăiești. Aici mai intervine și voința fiecăruia și felul în care și-o poate stăpâni. J. Hotărâre decisivă Dacă s-ar fi întors fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbi decât un minut. - Plec chiar acum. O să te sun atunci când ajung dincolo. Să ai grijă de Victoria. - Da, spuse ea pe un ton ușor contrariat. Totuși era dispusă să înțeleagă cum stăteau lucrurile. Ieși din compartiment pe culoar, își aprinse o țigară din marca lui preferată savurând-o cuprins de cele mai îndrăznețe gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața te premiază. Văzând chipul serios al lui, o lăsă mai moale cu întrebările și presupusele motive. Nicky se așeză pe un scaun, cu picioarele sub el, lângă o masă din bucătărie. Își trase o scrumieră mai aproape, apoi își aprinse o țigară, era pus pe gânduri și chunuit vizibil de ceva bolnăvicios în interior. Pe de altă parte, lui maică-sa îi era milă de se rupea sufletul din ea de situația în care se afla și nu întrezărea nici o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dorințe Privea printre gene, cu melancolie, dar și cu un oarecare interes străzile și orașul din vestul țării prin care era plimbată cu Porche-ul, alergând repede și oprindu-se în fața unor biserici ortodoxe aflate pe acel teritoriu pentru a putea aprinde o lumânare în semn de mulțumire Creatorului. Cât timp trecuse de atunci, de când Alin plecase și refuzase să se alinieze unui standard de viață nenorocită? Alergase după un vis ca mulți alții la vremea aceea, după revoluție și nu se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să studieze la școli mai bune, mă voi sacrifica. P. O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După părerea multora avea o voință de invidiat, iar pentru alții era ca o zeitate. După despărțirea de Carmen, ani
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multor personaje, felul acesta foarte serie B de a trata psihologiile pentru a câștiga în altă parte. (Asfaltul seamănă cu acele comedioare italienești de prin anii 60, numai că acelea debordau de o vitalitate deloc contrafăcută și de personaje ce aprindeau ecranul !) Superficialitatea, subțirimea filmului se justifică în acest caz prin asumarea condiției de divertisment fără pretenții. Dacă însă Nae Caranfil a vrut ceva mai mult cu acest film (o ”radiografie din mers” a României, un travelling sociologic sau mai știu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spune la un moment dat, în cursul emisiunii de televiziune care ține jumătate din film : la centru (adică la București), Revoluția a fost tare ; cu cât te îndepărtezi însă de Capitală, ea a fost din ce în ce mai moale, precum felinarele care se aprind pe rând de la centru către margine... Te pui cu legile fizicii ? La margine (adică în orășelul din film), n-a mai fost (chiar) o Revoluție, ci una mică : o revoluțică ! Loc mic, locuitori puțini ; abia dacă s-au strâns o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
profesor alcoolic (Ion Sapdaru, perfect) și realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil și deci discutat !) într-un orășel de provincie, fie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cînd am venit mai de dimineață, mi-am îmbrăcat salopeta, am smuls din cuier casca de protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în birou, fluierînd Sanie cu zurgălăi, așa cum făceam ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reflectoare montate pe pereții laterali, îndreptate pieziș, spre tabloul de comandă. Contrafluxul de hidrogen e chiar la sol, pe orizontală, ca o balenă lăsată la fundul unui acvariu, să se odihnească. Nu sînt mistic, dar în seara dinaintea pornirii voi aprinde o lumînare, iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de stele în apă. A fost adevărat, Mihai? mă întreabă ea, cu disperarea celui care caută un sprijin în răspuns. Nu, Tamara, îi răspund surîzînd, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Era un soldat la poartă. Am intrat pe ușa aceea, de colo... Doctorul Petru Groza, chiar el, a venit în sala aceea și m-a ascultat... Cînd am auzit c-a murit, am ținut toată ziua candela aprinsă, ba am aprins și lumînări... Cîte amintiri legate de aceeași noțiune, a sărbătorilor de iarnă!... Fiecare drum în memorie, către acele vremi și locuri, face să reverbereze în mine versurile lui Labiș, atît de cuprinzătoare: "Azi e la fel, și vinul așteaptă-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întinzîndu-mi mîna: Noroc, Mihăiță! Ia loc. Nu vreau să te rețin, Ioane; văd că ai de lucru. Lasă, mă, ce naiba ! Pentru tine găsesc eu cîteva minute. Hai, ia loc. Țigară nu-ți dau că tu nu fumezi, zice și își aprinde o țigară. Ascultă, îi zic, vreau să-ți pui electroniștii să facă legăturile separatorului cu dispecerul central. Zău?! se miră el. Înseamnă că lucrările sînt avansate. Pe cînd pornirea? Termenul e mai încolo, dar dacă cei de la construcții-montaj îmi fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vreun vas de sînge... Și tu nu aspirai?! De unde? Mi-a spus sora de la dispensar zilele trecute, cînd am făcut niște vitamine. Ion începe să transpire, își freacă un timp tîmplele, se șterge îndelung cu batista pe gît, apoi își aprinde o altă țigară. Ce mai știi de-acasă? mă întreabă. Tata a vrut o pereche de cizme de cauciuc, numărul cel mai mare. I-am făcut un pachet. I-am pus vreo trei chile de brînză de burduf, vreo trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face norocul?! Ai cunoscut-o pe Livia. Are o meserie frumoasă, căutată. Căsătorește-te cu ea, Mihai. Începe și tu o viață de familie, tihnită, fără grijă. Îl privesc cum frămîntă țigara între degete, o aruncă în scrumieră, apoi își aprinde alta. Ioane, îi spun eu pe un ton calm, parcă nu ești fiul lui tat-tu. Tata! exclamă el, începînd să se plimbe furios prin încăpere. Ce-a făcut tata toată viața?! A muncit cu ziua pe la alții... Pîna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de motor. Uite care-i treaba, conchide Don Șef, balaurul pleacă deseară la București, că mîine pleacă în delegație în străinătate. Pînă se-ntoarce, uită de penalizare. Ori poate cade din avion. Don Șef, fac un semn a lehamite, ne aprindem paie-n cap pentru o sută șaisprezece lei. Faceți referat de penalizare, că nu uită el pînă se întoarce. Sînt sigur că și-a notat în agendă, să verifice cînd s-o întoarce... Don Șef cheamă secretara și-i cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un chibrit și o aprinde. Don Șef, surîd eu, nu-i voie de fumat în curtea combinatului. Dacă vă vede careva din conducere? Mai dă-i în mă-sa! murmură el, trăgînd din țigară. Stropii mărunți ai ploii reci de primăvară ne lovesc fără cruțare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grijă, Don Șef! Fiți mai atent, dom' Vlădeanu, rîde el, nu mai stați cu privirea în pămînt, că n-o să observați o frumoasă privire care vă soarbe din cînd în cînd. Pe naiba! exclam eu. Îi place să se amuze, aprinzînd inimile bărbaților, atît. Zău?! se miră Don Șef. La anii mei, să nu știu încă ce-i aceea o privire sinceră?! Ori, poate vă e teamă de eșec?... Dacă încercați, să țineți minte un lucru: florile se culeg cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]