20,565 matches
-
cooperează cu autoritățile—alături de Andorra și Monaco—identificate ca atare de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică cu sediul la Paris în 2007. La 27 mai 2009, OCDE a scos Liechtensteinul de pe această listă neagră. În august 2009, departamentul guvernului britanic pentru venituri și vămi a convenit cu Liechtensteinul începerea schimbului de informații. Se crede că până la 5000 de investitori britanici au aproximativ 3 miliarde de lire sterline depuse în conturi în această țară. Ca populație, Liechtensteinul este a patra cea
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Paris în 2007. La 27 mai 2009, OCDE a scos Liechtensteinul de pe această listă neagră. În august 2009, departamentul guvernului britanic pentru venituri și vămi a convenit cu Liechtensteinul începerea schimbului de informații. Se crede că până la 5000 de investitori britanici au aproximativ 3 miliarde de lire sterline depuse în conturi în această țară. Ca populație, Liechtensteinul este a patra cea mai mică țară din lume, după Vatican, San Marino și Monaco. Populația sa vorbește în principal limba alemanică, deși rezidenții
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
0-3. Echipa națională de fotbal a Liechtensteinului este considerată un adversar facil pentru orice echipă ajunge să joace împotriva sa; aceasta a stat la baza unei cărți despre campania de calificare a Liechtensteinului pentru Cupa Mondială 2002 scrisă de autorul britanic Charlie Connelly. Într-o săptămână a surprizelor din toamna lui 2004 însă, echipa a reușit un egal 2-2 cu Portugalia, care cu doar câteva luni înainte jucase finala Campionatului European. Patru zile mai târziu echipa Liechtensteinului a jucat în deplasare
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei. În 1869, insula avea o populație aproximativă de 100 000 de locuitori. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata imperială japoneză a invadat Malaya, care a culminat cu bătălia de la Singapore. Armata britanică, nepregătită, a fost înfrântă în șase zile, și a predat insula, presupusul bastion de neînvins al Imperiului, generalului Tomoyuki Yamashita, la 15 februarie 1942. Japonezii au redenumit Singapore "Shōnan" (昭南), din cuvântul japonez "Shō" și "nan" (Sud), și au ocupat
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
cuvântul japonez "Shō" și "nan" (Sud), și au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii, la septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei. Pe insulă, japonezii au preluat celebra închisoare Changi, devenită azi un memorial în memoria miilor de soldați britanici uciși de trupele de ocupație japoneze. În muzeul închisorii Changi se păstrează câteva fresce pictate chiar de deținuți. Rudele celor uciși aici vin în pelerinaj aproape zi de zi. Singapore a devenit un stat auto-guvernat în 1959 cu Yusof bin
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
transport public. Singapore a fost în mod repetat clasată ca fiind cea mai puțin coruptă țară din Asia și printre cele mai puțin 10 țări corupte din întreaga lume de către Transparency International. Deși legile din Singapore sunt moștenite de la Imperiul Britanic și India britanică, cu multe elemente din Dreptul Civil englezesc, PAP a respins în mod consistent valorile democrației liberale ca fiind de tip vestic. Restricțiile legii se fac simțite asupra libertății de cuvânt și sunt justificate din motiv că discursurile
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
a fost în mod repetat clasată ca fiind cea mai puțin coruptă țară din Asia și printre cele mai puțin 10 țări corupte din întreaga lume de către Transparency International. Deși legile din Singapore sunt moștenite de la Imperiul Britanic și India britanică, cu multe elemente din Dreptul Civil englezesc, PAP a respins în mod consistent valorile democrației liberale ca fiind de tip vestic. Restricțiile legii se fac simțite asupra libertății de cuvânt și sunt justificate din motiv că discursurile libere ar putea
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
de telecomunicații. Grupul de lucru IDA, constituit din Call-For-Collaboration, SingTel, iCell și QMax implementează o rețea fără fir în întregul Singapore. De la sfârșitul anului 2006, utilizatorii beneficiază de acces liber la internet fără fir prin Wi-Fi. Engleza folosită este tip britanic, cu câteva influențe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, și care a incorporat numeroase cuvinte și reguli gramaticale din diferite dialecte chinezești, Malay și limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
expansiunea Portugaliei la frontiera sa. Montevideo a fost fondat de spanioli în începutul secolului al XVIII-lea ca un bastion militar. Istoria țării la începutul secolului al XIX-lea a fost modelată de luptele în curs de desfășurare dintre forțele britanice, spaniole, portugheze, precum și ale coloniilor pentru dominația în regiunea La Plata. În 1806 și 1807 Armata Britanică a încercat să ocupe Buenos Aires și Montevideo, ca parte a războaielor napoleoniene. Ca rezultat, Montevideo a fost ocupat de forțele britanice în februarie-septembrie
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
ca un bastion militar. Istoria țării la începutul secolului al XIX-lea a fost modelată de luptele în curs de desfășurare dintre forțele britanice, spaniole, portugheze, precum și ale coloniilor pentru dominația în regiunea La Plata. În 1806 și 1807 Armata Britanică a încercat să ocupe Buenos Aires și Montevideo, ca parte a războaielor napoleoniene. Ca rezultat, Montevideo a fost ocupat de forțele britanice în februarie-septembrie 1807. In 1811, José Gervasio Artigas, care a devenit erou național al statului Uruguay, a lansat cu
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
dintre forțele britanice, spaniole, portugheze, precum și ale coloniilor pentru dominația în regiunea La Plata. În 1806 și 1807 Armata Britanică a încercat să ocupe Buenos Aires și Montevideo, ca parte a războaielor napoleoniene. Ca rezultat, Montevideo a fost ocupat de forțele britanice în februarie-septembrie 1807. In 1811, José Gervasio Artigas, care a devenit erou național al statului Uruguay, a lansat cu succes o revoluție împotriva autorităților spaniole, învingându-i la 18 mai în Bătălia de la Las Piedras. În 1813 noul guvern de la
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
în afaceri, inginerie, știința și industrie. În afară de cele trei universități principale, există diverse alte instititute și facultăți de învățământ. Printre ele se numără Colegiul Regal al Chirurgilor, a școală medicală independența fondată pe timpul când încă Irlanda făcea parte din Imperiul Britanic. În acest oraș are sediul și Institutul de Tehnologie din Dublin, un colegiu tehnic modern specializat în cursuri tehnice și artistice. În final, sunt două instituții care predau exclusiv studii artistice: Colegiul Național de Artă și Design, si Institutul de
Dublin () [Corola-website/Science/298179_a_299508]
-
Catherine Peebles, care s-a ocupat de educația lui între vârsta de cinci și opt ani. Palatul Buckingham a anunțat în 1955 că Charles va merge la școală, în loc să ia lecții particulare cu un tutore. A fost primul prinț moștenitor britanic educat astfel. Charles a urmat Școala Hill House din Londra, unde nu a primit niciun tratament preferențial. Prințul a urmat apoi două școli la care învățase și tatăl său, școala Cheam din Berkshire, Anglia, apoi școala Gordonstoun din nord-estul Scoției
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
două trimestre în 1966 la Geelong Grammar School din Australia, timp în care a vizitat și Papua Noua Guinee într-o excursie cu școala. Încălcând din nou tradiția, după terminarea liceului, Charles a intrat direct la universitate, în loc să se alăture forțelor armate britanice. În octombrie 1967 Prințul a fost admis la Trinity College din cadrul Universității Cambridge, unde a studiat antropologie, arheologie și istorie. În anul al doilea, Charles a mers la University College of Wales, în Aberystwyth, unde a studiat istoria și limba
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
23 iunie 1970 a absolvit Cambridge, devenind primul prinț moștenitor care a obținut diploma universitară „Bachelor of Arts”. Conform tradiției universității, ulterior i s-a atribuit și un „Master of Arts”. După terminarea facultății, Charles s-a înrolat în armata britanică. În martie 1971, a început să se antreneze în cadrul forțelor aeriene, pentru a deveni pilot. În septembrie 1971 și-a început cariera în Marina Regală, unde a rămas până în 1976. A fost de asemenea și pilot de elicopter. Charles a
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
sceptrul și inelul cu ametist ce simboliza căsătoria prințului cu țara. Anul următor a intrat în Camera Lorzilor, iar mai târziu a devenit primul membru al familiei regale de la regele George I care a participat la o întâlnire a cabinetului britanic, fiind invitat de primul ministru James Callaghan, ca să poată vedea cum lucrează guvernul. Charles a început apoi să-și asume tot mai multe îndatoriri publice: a înființat "The Prince's Trust" în 1976 și a călătorit în Statele Unite în 1981
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
tot mai multe îndatoriri publice: a înființat "The Prince's Trust" în 1976 și a călătorit în Statele Unite în 1981. În tinerețe Charles a avut legături cu numeroase femei. Printre prietenele lui Charles s-au numărat: Georgiana Russell (fiica ambasadorului britanic în Spania), Lady Jane Wellesley, Davina Sheffield, Lady Sarah Spencer (sora mai mare a Dianei Spencer), Prințesa Marie-Astrid de Luxemburg și Camilla Shand, care mai târziu i-a devenit a doua soție. La începutul lui 1974, Lordul Mountbatten a discutat
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
Parker Bowles, le-au afectat căsnicia. Diana a făcut publică relația lui Charles cu Camilla în cartea "Diana, Her True Story", scrisă de Andrew Morton, și au ieșit la iveală și propriile ei aventuri extraconjugale. În decembrie 1992, primul ministru britanic John Major a anunțat în Parlament despărțirea lor. În același an, presa britanică a publicat înregistrări ale unei convorbiri telefonice pasionale din 1989 dintre Prințul de Wales și Camilla. Charles și Diana au divorțat la 28 august 1996. Când Diana
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
cu Camilla în cartea "Diana, Her True Story", scrisă de Andrew Morton, și au ieșit la iveală și propriile ei aventuri extraconjugale. În decembrie 1992, primul ministru britanic John Major a anunțat în Parlament despărțirea lor. În același an, presa britanică a publicat înregistrări ale unei convorbiri telefonice pasionale din 1989 dintre Prințul de Wales și Camilla. Charles și Diana au divorțat la 28 august 1996. Când Diana a murit într-un accident de mașină la Paris la 31 august 1997
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
Joseph (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India - d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) și "If— " (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
Kim" - o altă operă memorabilă, văzuse lumina tiparului în anul precedent. Poezia lui Kipling din această perioadă include "Gunga Din" (1892) și "Povara omului alb” (The White Man's Burden) (1899); în domeniul non-ficțiunii se implică în dezbaterea despre răspunsul britanic în privința creșterii puterii navale a Germaniei, publicînd o serie de articole intitulate ' O flotă în devenire". Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularității lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură; epilogul acestei
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
pe calea tradiției religioase au deținut dominanța în istoriografia acestei regiuni, istoriografie care a început să fie îmbogățită prin perspectiva descoperirilor arheologice. Palestina nu este un teritoriu unitar cu granițe naturale. Conform reperelor geografice și frontierelor valabile în timpul administratiei mandatare britanice din 1918-1948, Palestina este delimitată spre vest de țărmul mării Mediterane, spre răsărit, de valea Iordanului și Marea Moartă și spre sud-vest de peninsula Sinai. În trecut noțiunea cuprindea și teritoriile de pe malul estic al Iordanului, cunoscute și ca Transiordania
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Parisului autonomia pentru provinciile arabe ale imperiului Otoman. Mai 1916 - Acordul Sykes-Picot tranșează viitorul partaj al teritoriilor. Libanul și Siria ar fi urmat să revină Franței, Irakul și Transiordania, Marii Britanii, Palestina - unei administrații internaționale. 2 noiembrie 1917 - Declarația Balfour - secretarul britanic al Foreign Office, Sir Arthur Balfour, promite liderilor sioniști, în numele guvernului britanic, un „Cămin național evreiesc” în Palestina. 1918 - armata engleză ocupă Palestina și o supune unui regim de administrație militară. Februarie 1919 - Conferința de pace de la Paris refuză arabilor
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
tranșează viitorul partaj al teritoriilor. Libanul și Siria ar fi urmat să revină Franței, Irakul și Transiordania, Marii Britanii, Palestina - unei administrații internaționale. 2 noiembrie 1917 - Declarația Balfour - secretarul britanic al Foreign Office, Sir Arthur Balfour, promite liderilor sioniști, în numele guvernului britanic, un „Cămin național evreiesc” în Palestina. 1918 - armata engleză ocupă Palestina și o supune unui regim de administrație militară. Februarie 1919 - Conferința de pace de la Paris refuză arabilor independența. Primul congres de la Ierusalim al arabilor palestinieni se opune stabilirii unui
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
1921 - conferința de la Cairo: Transiordania obține de la britanici dreptul la o administrație autonomă, condusă de dinastia beduină hașemită 1921 - 1929 - arabi instigați omoară sute de evrei la Hebron, Ierusalim, Jaffa și alte localități din Palestina. 1936-1939 - revolta arabă împotriva mandatului britanic este înăbușită de britanici, care folosesc ocazia pentru a se debarasa de obligațiile asumate față de Liga Națiunilor de a crea un „Cămin național evreiesc” în Palestina - pe a căror bază au abținut mandatul - și limitează drastic imigrația evreiască, promițând arabilor
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]