15,718 matches
-
mers pe urmele colonilor greci care veneau în România de sute de ani. Aceștia au descoperit că atmosfera era înrudită cu Bizanțul după Bizanț. Întrucît influența grecească era atît de covîrșitoare în eșaloanele de sus ale societății, ei nu se grăbeau deloc să se asimileze sau să contracteze căsătorii mixte și țineau legătura numai cu grecii. După ce strîngeau suficiente bogății, cei mai mulți se întorceau în Grecia 4. Nu și Galeongiul Gheorghiu. După ce s-a căsătorit cu o româncă, familia s-a asimilat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prevedea autodistrugerea lui Iorga în sens politic. Aprecierile lui s-au dovedit a fi dureros de precise 42. Tulburările postbelice din România au fost similare celor care au dominat restul Europei în anii aceștia. Așa că oamenii de stat s-au grăbit să fixeze granițele ca să contracareze fervoarea revoluționară (ținînd cont de exemplul rusesc). Procesul acesta însemna practic o restaurare a vechiului regim. Totuși, situația lăsa pe dinafară generația tranșeelor. O asemenea "revenire la normalitate" însemna în România restaurarea și consolidarea vechiului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate. Pe fondul unei suspiciuni generale, oamenii se grăbeau să-i denunțe pe ceilalți pentru presupuse abateri sau avantaje ilicite. Autoritățile nu ofereau protecție; cei aflați la putere nesocoteau ei Înșiși legea. Pentru mulți europeni, În anii 1939-1945, drepturile - civile, legale, politice - nu mai existau. Statul a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mică. În concluzie, el se aștepta nu numai la vremuri turbulente - de unde nevoia Uniunii Sovietice de câștiguri categorice -, ci și la scindarea foarte probabilă a Aliaților din cauza Orientului Mijlociu, poate și a Germaniei. Din acest motiv nici nu s-a grăbit să ajungă la un acord În Germania: timpul, credea Stalin, era de partea sa. Dar asta nu Îl liniștea câtuși de puțin. Dimpotrivă, politica externă sovietică, În toate aspectele sale, se caracteriza printr-o atitudine defensivă și neîncrezătoare: ceea ce George
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
permițând comuniștilor să facă favoruri și să cumpere loialitatea a milioane de țărani. De asemenea, ei și-au asigurat poziții cruciale În comitetele de „denazificare”, În comisiile regionale și În sindicate. Pe de altă parte, comuniștii din Est nu se grăbeau să-și adjudece funcțiile de președinte, prim-ministru sau ministru de Externe, preferând să le lase colegilor de coaliție din partidele socialist, țărănesc sau liberal. Se menținea astfel structura inițială a guvernelor postbelice - comuniștii fiind În minoritate -, Întru liniștea observatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crearea celor două state germane, rezultat pe care nici unul din cei patru Aliați nu Îl urmărise cu patru ani În urmă. Pentru puterile occidentale, divizarea devenise un obiectiv atrăgător și realizabil; dincolo de idealul proclamat al reunificării Germaniei, nimeni nu se grăbea să treacă la fapte. Nouă ani mai târziu, când Charles de Gaulle l-a Întrebat pe prim-ministrul britanic Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic. Teoretic, trebuie să sprijinim mereu reunificarea. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după cum am văzut, ocazia a fost aparent ratată, iar viața „normală” și-a reluat prompt cursul, așteptările Înșelate s-au transformat În cinism sau În extremism de stânga: o lume polarizată În tabere politice ireconciliabile. Intelectualii europeni de după război erau grăbiți și prea puțin dispuși la compromisuri. Erau tineri. În primul război mondial a pierit o Întreagă generație de tineri. După al doilea război mondial, din scenă a dispărut o cohortă de oameni În vârstă, discreditați. În locul lor au apărut scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În schimbul contribuției germane la apărarea Occidentului, Bonnul a cerut recunoașterea internațională deplină a RFG și amnistierea criminalilor de război germani aflați În custodia Aliaților. Presimțind că o astfel de Înțelegere ar putea fi pecetluită fără știrea lor, francezii s-au grăbit să descurajeze ideea unei contribuții militare germane la NATO cu o contrapropunere. În octombrie 1950, prim-ministrul francez René Pleven a sugerat Înființarea unei Comunități Europene de Apărare, după modelul Planului Schuman. Pe lângă o Adunare Parlamentară, un Consiliu de Miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmat promisiuni repetate de la Washington că Statele Unite nu Își vor părăsi niciodată zona - de unde declarația lui Kennedy, Ich bin ein Berliner (sic), din iunie 1963. Cu 250.000 de soldați În Europa În 1963, americanii, ca și rușii, nu se grăbeau, evident, să plece. Prin construcția Zidului, Berlinul și-a Încheiat cariera de zonă fierbinte a problemelor europene și mondiale. Deși au fost necesari zece ani pentru a se ajunge la un acord formal În chestiunea accesului, din noiembrie 1961 Berlinul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a naționaliștilor victorioși. Mulți dintre ei au fost prinși și au suferit o răzbunare cumplită, iar cei care au ajuns teferi În Franța n-au primit nici o mulțumire din partea francezilor, sacrificiile lor nefiind cu adevărat recunoscute sau recompensate. Franța se grăbea să uite trauma algeriană. Acordurile de la Evian din 1962 au Însemnat pentru francezi sfârșitul a cinci decenii de război și teamă de conflict. Populația era sătulă de crize, lupte, amenințări, zvonuri și conspirații. A Patra Republică supraviețuise doar doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declarați, cei mai mulți social-democrați europeni de la jumătatea secolului XX respectau cu sfințenie postulatul conform căruia capitalismul e inerent disfuncțional, iar socialismul Îi este superior moral și economic. Dar, spre deosebire de comuniști, ei nu credeau că decesul capitalismului era iminent, nici că trebuia grăbit prin inițiative politice. Misiunea lor, revelată după decenii de criză economică, divizare și dictatură, era să folosească resursele statului pentru a elimina patologiile sociale asociate cu formele capitaliste de producție și cu funcționarea neîngrădită a economiei de piață, construind nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În percepția populară, ca predispoziție la depresie, alcoolism și sinucidere. În anii ’60 (dar și mai târziu), criticii conservatori ai sistemului scandinav se grăbeau să explice aceste probleme printr-o paralizie morală indusă de prea multă siguranță economică și centralizare. Mai era și tendința scandinavilor de a se dezbrăca În public (și pe peliculă) și - se zvonea - de a face dragoste cu persoane complet
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau mici, iar universitățile nu riscau să fie copleșite de studenți. și, oricum, studiul În universitățile de pe continent era prin tradiție distant și nestructurat. Profesori aroganți și inabordabili țineau cursuri magistrale În amfiteatre pline de studenți anonimi care nu se grăbeau deloc să-și termine studiile: pentru ei, studenția era un proces educativ, dar și, socialmente, un rit de trecere 1. În loc să construiască universități noi, guvernele europene au decis să le extindă pur și simplu pe cele existente, fără să adauge
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studenții erau parțial responsabili: mai cu seamă la Universitatea din Varșovia, rolurile proeminente În proteste și demonstrații au fost asumate de fiii și fiicele nomenclaturiștilor polonezi, iar obiectivele lor principale erau libertatea de exprimare și drepturile politice. Cum s-au grăbit să remarce adversarii săi neostaliniști, intelighenția disidentă din Varșovia nu se prea sinchisea de grijile cotidiene ale populației muncitoare. La rândul său, poporul polonez a răspuns cu indiferență studiată la persecuția studenților, a evreilor și mai ales a studenților evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși independentă, nu putea acționa autonom. Cât despre Berlin, până la semnarea unui acord final de pace, a rămas un oraș a cărui soartă depindea oficial de puterile ocupante: Franța, Marea Britanie, SUA și Uniunea Sovietică. Nici britanicii, nici francezii nu se grăbeau să Îi vadă pe germani reuniți. În măsura În care occidentalii se gândeau la o Germanie unificată, ei Își imaginau acest lucru la sfârșitul unui lung proces de schimbare În Europa de Est, nu la Început. Cum observa În decembrie 1989 Douglas Hurd (ministrul britanic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un ecou Îndepărtat, dar inconfundabil al temerii herderiene față de tropotul „sălbaticilor” din estul Europei. Nimeni nu se Îndoia că UE ar fi făcut minuni pentru Europa de Est. Dar ce putea face Europa de Est pentru UE? Pe fondul acestor frământări, vest-europenii nu se grăbeau. Imediat după 1989, ministrul german de Externe, Hans-Dietrich Genscher, a propus ca Uniunea Europeană să absoarbă toate țările din Est cât mai curând posibil, ca măsură profilactică Împotriva unui reviriment al naționalismului. Dar el a fost adus curând cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Manchester United la Real Madrid În 2003, acesta a fost subiectul principal al știrilor televizate din toate statele Uniunii Europene. Evoluția jenantă a lui Beckham În Campionatul European din Portugalia În anul următor (căpitanul Angliei a ratat două penalty-uri, grăbind eliminarea umilitoare a echipei) nu a reușit să domolească entuziasmul fanilor. și mai grăitor, ieșirea Angliei din competiție nu a afectat numărul de telespectatori britanici la meciurile care mai rămăseseră de disputat (Între state mici ca Portugalia, Olanda, Grecia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națională cu orice ocazie posibilă Îi intrase În sânge. Episoadele lipsite de glorie (sau mai rău) erau păstrate, de preferință, Într-un colț obscur al memoriei. La urma urmei, regimul de la Vichy nu era singurul lucru pe care francezii se grăbeau să-l uite - nimeni nu voia să discute despre „războaiele murdare” din Indochina și Algeria sau despre torturile practicate acolo de militari. Sfârșitul carierei lui de Gaulle nu a schimbat mare lucru În această privință, deși francezii mai tineri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XX”. Dar ușa aceasta nu se Închide atât de simplu. Ungaria, ca și restul Europei Centrale și de Est, este Încă predispusă la autoamăgire 18. Aceleași state baltice care au forțat Moscova să admită că le-a maltratat nu se grăbesc să Își recunoască propriile păcate: de când și-au câștigat independența, nici Estonia, nici Letonia și nici Lituania nu au pus sub acuzare vreunul dintre criminalii de război care trăiesc și acum liniștiți acolo. În România, deși fostul președinte Iliescu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se urmărește trecerea pe nesimțite a pământului, industriei și a proprietății de stat, sol și subsol, în mâinile străinului. Forțele oculte urmăresc distrugerea României. La fel și furtul peste graniță de tineret și de valori intelectuale, pregătite cu cheltuiala românului, grăbesc moartea națională a României. Suntem conduși de un Babilon de oameni fără scrupule, parlamenatari vicleni, perfizi și fără de idei. Producția scade în timp ce haosul inflației crește. Munții sunt dezgoliți, pământurile aride, bogățiile înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din viața socială, mai ales din școli? Pentru ce sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română să nu se mai numească Națională, iar statul român să fie socotit multi-religios și multinațional? Toate aceste silnicii nu se fac în scopul de a ne grăbi moartea ca stat național? Pentru ce se urmărește distrugerea credinței în Hristos, oriunde? Concluzie: astăzi se urmărește dispariția credinței în Hristos Dumnezeu, oriunde, și distrugerea neamurilor, toate puse la cale de către un creier mondial-unic, cu agenturi în fiecare țară, creier
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
gramaticale (câte abateri există în limba română !!! A n-are nimic benefic. Limba română este cea IOAN PAUL154 mai muzicală limba latină. Cum sună “nefrita multichistică” și cum “nefrita multichisturică”? Rămânem la limba vechilor Cazanii, chiar dacă unii colegi s-au grăbit să adopte nouă formă. Chiștii inflamatori mai pot lua naștere prin obliterarea directă a canalelor de secreție ale glandelor cât și prin aderarea în urmă proliferării a vârfurilor unor pliuri ale mucoaselor cu reținerea secreției glandulare în teritoriile respective. Ia
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sens Art Nouveau a unui subiect tradițional: Dumnezeu. Regina decora câteva file din Evanghelia ce se pregătea pentru târnosirea bisericii Trei Ierarhi din Iași. "Atotputernicul creator, reprezintat până acum în artă sub înfățișarea unui moșneag străbătând văzduhul în fuga mare, grăbit de a săvârși opera celor șase zile, este cu totul altfel conceput de M.S. Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu dreapta presărind pe firmament nenumărate stele sclipitoare (...)"144
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comentat mai sus. Un alt confident separă pe Salomeea de cortegiul de femei, însă atitudinea acestora s-a diversificat. Câteva plâng moartea sfântului asemeni unui cor al bocitoarelor, altele, mai depărtate, în fundal, parcă abia au primit vestea și se grăbesc să ajungă la fața locului. Călăul, sau doar un servitor, se află într-o atitudine de prosternare la picioarele Salomeei. Scena păstrează o anumită ambiguitate, nu știm precis pe cine sau ce venerează acest personaj, servitor sau călău, pe stăpâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ști cine sunt vinovații. Lică s-a supărat, dar Ghița i-a sugerat că ar fi mai bine pentru toți dacă l-ar considera partener, nu slugă: De la Întâmplarea aceasta, Lică trecea des pe la Moara cu noroc, dar era mereu grăbit, ca un om trăind pe drumuri. Duminica venea cu câte doi-trei tovarași și chiar dacă era vesel și bine dispus, Ana vedea În el om rău, mai ales când plătea mai mult decât consuma. Ghiță era atent la semnul turmelor de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]