16,589 matches
-
(sau Fanfara pentru un om comun; în limba engleză, "Fanfare for the Common Mân") este o lucrare de muzică culta aparținând compozitorului american Aaron Copland. Lucrarea a fost scrisă în 1942 (dată notata pe ultima pagina a manuscrisului este 6 noiembrie 1942) și dedicată Orchestrei Simfonice din Cincinnati, aflată sub comanda dirijorului Eugene Goossens. Manuscrisul a fost dăruit de compozitor Bibliotecii Congresului American în data de 21 decembrie 1965 (în josul primei pagini apar cuvintele „"Gift of Aaron Copland
Fanfară pentru un om obișnuit () [Corola-website/Science/317559_a_318888]
-
este o lucrare de muzică culta aparținând compozitorului american Aaron Copland. Lucrarea a fost scrisă în 1942 (dată notata pe ultima pagina a manuscrisului este 6 noiembrie 1942) și dedicată Orchestrei Simfonice din Cincinnati, aflată sub comanda dirijorului Eugene Goossens. Manuscrisul a fost dăruit de compozitor Bibliotecii Congresului American în data de 21 decembrie 1965 (în josul primei pagini apar cuvintele „"Gift of Aaron Copland Dec 21, 1965"”). Instrumentația lucrării cuprinde alămuri (4 corni francezi în fă, 3 trompete în siformula 1, 3
Fanfară pentru un om obișnuit () [Corola-website/Science/317559_a_318888]
-
de proză satirico-umoristică inițiat de revista „Urzica", București. 1995 — Marele premiu și premiul revistei „Luceafărul", pentru participarea la ediția a XVIII-a a Festivalului „Armonii de primăvară" — Ziua creației literare, Vișeu de Sus. 1997 — Premiul pentru volumul de poezie în manuscris ,În numele limbii române, la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marma-ției și Serile de poezie „Nichita Stănescu" de la Desești; Premiul special pentru parodie, la Festivalul-concurs de creație „La Zalău se mai zâmbește", ediția a IX-a. 2001 — Titlul de excelență
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
de mare" pentru volumul de parodii ,Vizita de dimineață" 2012, 6-8 iulie — Premiul I — la Festivalul Internațional „Umor fără frontiere", ediția I, Vama, jud. Suceava. 2012, 8-14 octombrie, Vaslui — Diplomă de excelență pentru participare la Concursul de Literatură Satirico-Umoristică — secțiunea Manuscris/Revistă, din cadrul Festivalului de Umor „Constantin Tănase", ediția a XXII-a. 2013, 10 mai, București — Premiul special al președintelui Uniunii Epigramiștilor din România, atribuit la manifestarea culturală „Premiile pe anul 2012". 2013, 7-9 iunie, Alba Iulia - Premiul special al Filialei
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
pe strada Cizmăriei, lângă Podul Vechi, în „Armenime”. Comunitatea armenească dispunea în secolele XVII-XVIII de două lăcașuri de cult. În secolul al XVII-lea unii episcopi armeni ai Moldovei au locuit la Iași în anumite perioade. Într-o însemnare de pe manuscrisul „Interpretarea calendarului armean”, redactat la Iași în 1607 de către arhimandritul Mesrob din Caffa și păstrat la Biblioteca Mechitariștilor din Veneția, este menționat episcopul Hovhannes Secvți ca „episcop al orașului Iași”. În biserica „Sf. Maria” din Iași, episcopul Anton Serepkoienț a
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Bisericii armenești din Iași în 1451, la o sută de ani după ce a fost scrisă. Prezența acestei cărți în patrimoniul bisericii este menționată de N.A. Bogdan în lucrarea "Orașul Iași (monografie istorică și socială)" și de H.Dj. Siruni în manuscrisul " Darea de seamă a Expoziției de artă armeană din 1930", precum și în "Cronica armenilor din Țările Române", Partea I (sec. X-XIII). Siruni preciza că manuscriptul era rău păstrat. În prezent, această evanghelie se află la Muzeul Episcopal din București. În afară de
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
adevăratul succesor al Romei. Ar trebui spus că mai înainte de țarul Rusiei Ivan al III-lea, țarul Ivan Alexandăr al Bulgariei, a ridicat pretenții de moștenitor al Imperiului Bizantin, bazându-se pe faptul că era înrudit cu familia imperială. Există manuscrise bulgare în care se subliniază ideea că Veliko Târnovo, capitala de atunci a Imperiului Bulgar, era considerat Noul Constantinopol. A treia Romă bulgară a fost numai o idee dispărută odatăcu desființarea, în 1396, de către otomani a Imperiului Bulgar. Doctrina celei
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
din secolul al XVIII-lea. Mai mulți cercetători amintesc că la biserica din Goila se afla înainte vreme o Cazanie scrisă la 1724 de copistul „Popa Ioan din Țara Leșească lăcuitoriu în Bălaia”. Nu se știe nimic de urmele acestui manuscris.
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
tradus și ca „Romei de ieri i-a rămas doar numele, ne-au rămas doar simple nume”. Acest rând este un vers scris de Bernard de Cluny, un călugăr din secolul al XII-lea, cunoscut și ca Bernard de Morlaix. Manuscrisele medievale ale acestui rând nu sunt identice; Eco citează o variantă medievală, cu exactitate, însă Eco nu știa, la vremea aceea, de existența unui text tipărit pentru publicul larg în edițiile moderne, în care se face referire la Roma ("Roma
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
balustrade foarte joase”. O altă povestire scrisă de Borges, „Miracolul Secret”, are ca personaj un bibliotecar orb. În plus, din opera lui Borges au fost luate și alte variate subiecte pentru a fi folosite în "Numele trandafirului": labirinturi, oglinzi, secte, manuscrise enigmatice și cărți. Mai mult, Jorge din Burgos, ca și Borges, care a susținut lovitura de stat din 1976, este „reacționar”. Eco a petrecut o perioadă de timp la Universitatea din Toronto, în timp ce a scris acest roman. Scările din biblioteca
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
sănătate (în special vegetarianism). Ea a promovat construirea unor școli și centre medicale. În cursul vieții sale a scris mai mult de 5000 de articole periodice și 40 de cărți; dar astăzi, incluzând compilațiile celor 50.000 de pagini de manuscrise, mai mult de 100 de titluri sunt disponibile în engleză. Unele din cele mai populare cărți sunt "Calea către Hristos", "Hristos, Lumina Lumii" și "Tragedia Veacurilor". Ellen, împreună cu sora sa geamănă Elizabeth, au fost născute pe 26 noiembrie 1827 de către
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77 metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda a reușit descifrarea secțiunii calendar
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei manuscrise autentice Maya. Numele codicelor indică unde sunt adăpostite.
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Astronomia Egipteană începe în timpurile preistorice. Multe din cunoștințele despre astronomie ale vechilor egipteni provin din scrierile din morminte, papirusuri, temple sau unele manuscrise. Asemeni celorlalte popoare antice, aceștia se foloseau de configurațiile stelare pentru a explica anumite evenimente importante, îndeosebi renașterea spiritului uman și al faraonului în special. Egiptenii au acordat o mare importanță acestui proces prin care ei credeau că faraonul se
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
pentru a ști cu cat să urce pe treaptă următoare (de exemplu, în glasul VIII diatonic în scară cu 22 de secțiuni de la Pa la Vu sunt 4 secțiuni, de la Vu la Ga sunt numai 3 etc). Cele mai vechi manuscrise în vest care conțin neume provin din secolele IX-X. Neume de diferite forme au apărut în mai multe familii regionale distincte (în regiuni aflate acum în sudul Italiei, în Elveția, nordul Franței, Anglia, sudul Franței și nordul Spaniei) care treptat
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența unei notații exacte a dus la imposibilitatea unei cunoașteri exacte a interpretării compozițiilor medievale în
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
a exercitat o amplă și durabilă influență, ce a supraviețuit multă vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin. Descoperirea manuscriselor sectei a permis conturarea unei idei mai juste despre sistemul maniheist și personalitatea fondatorului său. a trăit, până la vârsta de 24 de ani, în mijlocul unei secte iudeo-creștine la care se raliase tatăl său. Născut pe 14 aprilie 216 în Babilonia
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
a nu-și fi consemnat în scris învățătura, care, deformată după moartea lor, a lăsat loc interpretărilor divergente, dând naștere ereziilor. Pretinzându-se universală, „Biserica adevărului” deținea, așadar, cărțile sale canonice, care nu au putut fi reconstituite decât recent, prin manuscrisele recuperate în Egipt și în Turkestanul chinez. Șapte dintre aceste scrieri, compuse în limba siriacă, îi aparțin chiar lui Mani sau i-au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
a lui Iustin Moisescu (1957-1977), s-au efectuat importante lucrări de consolidare în exteriorul și interiorul bisericii. Odată finalizate aceste lucrări, Catedrala Veche a devenit muzeu mitropolitan, aici fiind expuse mai multe artefacte bisericești cu valoare istorică: vechi tipărituri bisericești, manuscrise vechi, icoane și broderii lucrate cu măiestrie, părți din frescele vechi de la bisericile "Sf. Nicolae Domnesc" și "Sf. Trei Ierarhi" extrase cu prilejul restaurărilor efectuate la aceste monumente istorice la sfârșitul secolului al XIX-lea, un policandru cu inițialele lui
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
celui decedat ca să treacă prin diferitele obstacole spre lumea cealaltă. Papirusul lui Ani a fost achiziționat în 1888 de Sir E. A. Wallis Budge pentru colecția British Museum unde se află și azi. Înainte de transportul maritim spre Anglia, Budge a tăiat manuscrisul de 23,78 m (78 picioare) în dimensiuni aproape egale, provocînd vătămarea integrității lui pentru că în acel moment nu exista tehnologia ce permitea ca piesele să fi puse din nou împreună. Folosind textele papirusurilor din British Museum E. A. Wallis Budge
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
care a durat de la mijlocul secolului al V-lea până la Cucerirea normandă a Angliei în 1066. Aceste texte cuprind genuri literare ca poemul epic, hagiografii, predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam 400 de manuscrise din această perioadă. Una dintre cele mai importante lucrări din periada anglo-saxonă este poemul "Beowulf", care are statutul de epos național în Anglia. "Cronica anglo-saxonă" este importantă ca document istoric al acelei perioade prin faptul că este ceea ce spune și
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
au fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu. Un mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea, scrise atât în limba latină cât și în limba maternă. Literatura anglo-saxonă este una din
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. , cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină. Cartea din Kells este una din
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
realizate în Britania pre-normandă. , cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină. Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârșitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția, nordul Angliei și Irlanda. Cartea din Kells a fost realizată spre sfârșitul acestei perioade, probabil la începutul secolului al IX-lea și
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]