15,863 matches
-
de huni. Prezența grecească, totuși, a continuat în sudul Crimeei (vezi Istoria Crimeii), care rămâne bizantin sub denumirile de „Thema Hersonezului”, „Goția” sau „Thema Theodoros”, elenizând chiar goții rămași în zonă și devenind un stat elin independent: Principatul de Theodoros, patria Mariei de Mangop, care s-a menținut până în 1476. Estul Crimeei și vestul Kubanului, adică inima fostului Regat Bosforan, au trecut în secolul al IX-lea în stăpânirea Rusiei Kievene (cnezatul Tmutarakan). <br> Între secolul al XIII-lea și secolul
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
al temperamentului său și-a câștigat o reputație de avocat nemilos în timpul monarhiei absolutiste și și-a făcut numeroși dușmani. În 1688 a fost nevoit să fugă în străinătate, dar mai târziu a fost reabilitat și s-a întors în patrie. După standardele de la curte din timpul Restaurării, viața sa privată a fost în afara scandalulilor. A fost fiul lui Henry Spencer, I conte de Sunderland și al soției acestuia Lady Dorothy Sidney. Tatăl său a murit în timpul Războiului Civil Englez, luptând
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
numai cuvinte de laudă și apreciere la adresa tânărului Churchill. În lunile următoare, Churchill a participat la numeroase bătălii, printre care bătălia de la Sasbach, din iunie 1675, în timpul căreia a murit mareșalul Turenne. După sfârșitul războiului, Churchill s-a întors în patrie. Sosit la Londra, a locuit la Palatul St. James, reședința preferată a regelui și a curții. Acolo a cunoscut-o pe Sarah Jennings, o tânără domnișoară de companie, de care s-a îndrăgostit. Sarah provenea dintr-o familie din mica
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
pare că se ajunsese la un acord pentru a-l restabilii pe Marlborough în funcțiile sale. Starea de sănătate a reginei s-a deteriorat rapid și Anna moare în 1 august 1714. A doua zi, Marlborough s-a întors în patrie. Consiliul privat l-a proclamat imediat pe Electorul de Hanovra rege al Angliei. Iacobinii nu au reușit să acționeze și ceea ce Daniel Defoe a numit "puterea constituției", a triumfat, iar regenții aleși de George au pregătit sosirea lui. Marlborough a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Printre ele: "Five Thousand Personalities of the World "(5000 de personalități ale lumii), "International Who's Who of Intelectuals, The International Directors of Distinguished Leaderships, Man of Achievement "și altele. LESPEZI PE UN VEAC APUS, versuri - (Reșița), 1947; ÎNTOARCEREA ÎN PATRIE, poem - (Editura Tineretului), 1955; CĂLĂTORIE PRIN VREME, proză - (Editura Tineretului), 1956; RITMURI CONTEMPORANE, poeme - (E.S.P.L.A.), 1960; UNDE SE ÎNTORC COSMONAUȚII, proză - (Editura pentru literatură), 1962; OCHII DANIELEI, poeme - (Editura Tineretului), 1963; PAȘI PESTE APE, poeme - (Editura pentru literatură), 1965; ZEII
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
este atașată la Ordinul Sfântului Gheorghe, Crucea Sfântului Gheorghe și Medalia Sfântului Gheorghe. Panglica își are originile în perioada Imperiului Rus fiind un element adițional la cele trei distincții cu care erau decorați militarii ruși pentru eroism și aport adus patriei. În perioada sovietică cele trei distincții au fost interzise de către autoritățile comuniste, întrucât ele ar fi reprezentat țarismul, astfel din 1917 până în 1992 panglica nu a fost utilizată pe aceste distincții. Totuși, panglica a continuat să fie folosită în continuare
Panglica Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/331824_a_333153]
-
Deipnosophistai (Banchetul filosofilor)", care reprezintă o sursă literară relativ târzie, datând de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr. Autorul declară însă că se bazează pe lucrările azi pierdute ale unor istorici anteriori din patria eroului: Ergias ("Rhodiaka") și Polyzelos ("Peri Rhodou"). Legenda spune că fenicienii pierduseră aproape întreaga insulă și mai stăpâneau doar o cetate foarte puternică și bogată, Achaia, situată în Ialysos, care dispunea încă de numeroase provizii. Sub conducerea lui Phalanthos, ei
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
zona dintre Sambre și Meuse. După o serie de lupte minore, aliații și francezii s-au retras în luna octombrie în cantonamentele de iarnă: Luxembourg pe teren inamic, iar adversarii săi la Maastricht. Trupele din Hanovra s-au întors în patrie în timp ce trupele din Brandenburg și Lüneburg s-au sistemat în Țările de Jos de Sud.
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
de nord a provinciei Zamora și la est de Trás os Montes în Portugalia. Ei au fost crescători de oi care locuiau în colibe circulare construite din gips, carton și piatră. Albionii au fost un trib important din Asturia occidentală. Patria Asturilor a cuprins comunitatea autonomă modernă Asturia și Leon, la vest, Lugo, Orense, iar provinciile din nordul Zamorei, împreună cu vârful de nord-est a regiunii portugheze de Trás-os-Montes. Aici au avut loc în orașele Lancia (Villasabariego - León), Asturica (Astorga - León), Mons
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Castro de Avelăs, Trás-os-Montes), Lucus Asturum (Lugo de Llanera - Asturias), Brigaetium (Benavente - Zamora), și Nemetobriga (Puebla de Trives - Orense), care a fost centrul religios. Este posibil ca asturii să fi fost o parte a începutului expansiunii Hallstatt, care au părăsit patria bavareză a Boemiei și au migrat în Galia, unii continuând peste munți în Spania și Portugalia. Până în secolul al VI-lea î.Hr, au ocupat Castros, precum Coanna și Mohias lângă Navia de pe coasta Golgului Biscaya. Din punctul de vedere
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
în 1993, este considerată în continuare monografia cea mai completă și bine realizată pentru acest gen, cu observații taxonomice detaliate pentru toate cele aproximativ 500 de specii ale sale. Ovidiu Constantinescu, care după Revoluția Română din 1989 și-a vizitat patria de mai multe ori și și-a adus aportul unde a fost solicitat, era poliglot și a publicat manuscrise în cinci limbi (engleză, franceză, germană, română și suedeză), iar bibliografia lui conține mai multe referințe.
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
Rusu, Cornel Curea, Nicolae Grozav și Gheorge Haș. În campionatul districtual de fotbal, ediția 1948-1949 - tur, A. S. „ Virtutea” a terminat pe locul trei, având următoarea linie de clasament: 13-8-4-1-36-9-20 puncte. Din acest campionat au făcut parte următoarele echipe: „ Astra” Arad, „Patria” Chișineu-Criș, „Unirea” Arad, „Olimpia” Arad, „Șoimii” Pâncota, „F. Z. Tricolorul” Arad, „Unirea” Sântana, „Frontiera” Curtici, „Sebișana” Sebiș, „Atletic Club” Rovine (Pecica), S. G. Arad, „Găiana” Arad și „Șoimii” Lipova. Pe lângă campionatul intern, s-au desfășurat și jocuri de fotbal internaționale
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
om de stiinta celebru, figură publică, care înainte de a emigra în Franța și Bulgaria, a colaborat cu Ivan Franko. El este unul dintre neamuri, care a avut o influență principă în formarea convingeri socialiste la nepoata, idealurile de a servi patria, pe care ea a dezvoltat și a ajutat-o că un critic literar și folclorist. Leșia Ucraincnka și fratele ei, Michael (familia le-a numit numele comun - Myshelosya) au avut profesori instruiți în particular. Primii (4 ani) au învățat să
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
în cel pe 1854. Iubitor de cultură, el a fost redactor responsabil la "Nepărtinitorul", jurnal politic, literar și comercial, tipărit în 1856 la Iași, în Tipografia Gane, și a editat în perioada noiembrie 1858 - octombrie 1859 foaia politică și literară "Patria".
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
Kukulla), român, Ed. Humanitas (proiect 2018) ● Philip Lindsay, Regina Christina, român, Ed. Romhelion, Buc. 1994 ● Teodor Laço, Anul tristeții, român, Ed. Clio. Buc. 1997 ● Ermir Nika, Nori reci (în colaborare cu Luan Topciu), poeme, Ed. Privirea, Buc. 2008 ● Ramiz Gjini, Patria de zăpadă, povestiri, Ed. Privirea, Buc. 2009 ● Fahri Balliu, Panteonul negru, român, Ed. Vremea, Buc. 2009 ● Fahri Balliu, Arhitectul, român, Ed. Vremea, Buc. 2010 ● Gjekë Marinaj, Prizonierul absenței, poeme, Ed. Privirea, Buc. 2013 ● Misterul rugăciunilor, o antologie de poezie albaneză
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
pentru el, Fiderkiewicz a organizat o conferință de presă în timpul căreia a declarat că a descoperit cele două transporturi depozitate în sefurile Bank of Montreal din Ottawa și că era în proces de negociere pentru reîntoarcerea lor în siguranță în patrie. Declarațiile sale au atras atenția publicului internațional asupra problemei, care nu fusese la curent cu odiseea tezaurului polonez. Guvernul canadian, care menținuse tăcerea asupra acestui subiect, a fost forțat să facă o declarație pentru lămurirea situației. William Lyon Mackenzie King
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
în camioane și transportate la Boston. De aici, ele au fost încărcate la bordul unei nave, care a plecat spre Gdynia. Vremea nefavorabilă de pe mare a întârziat transportul către Polonia, dar piesele tezaurului au ajuns în cele din urmă în patrie. Ele au fost expertizat la Varșovia, după care au fost trimise rapid la Cracovia, pentru a fi din nou expuse la Castelul Wawel. După ce a petrecut două decenii departe de țară, tezaurul a fost expus în cele din urmă în
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
intensă și revelatoare. Unele dintre poemele sale amintesc de concentratele haikuuri care - prin arhicunoscuta lor finețe - exprimă ceea ce altfel nu poate fi exprimat. Acceptă cuvântul ca pe un dar, ridicând - apoi - pas cu pas, marmoreele trepte (versurile) ce duc spre patria tacit murmurată - sufletul. Gheorghe A. Stroia "Membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe ARA" EMILISM Emilismul este filozofia simplă a iubirii în vremuri tulburi în care prea mulți oameni și-au pierdut reperul. Abordare minimalistă, folosind teme comune
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
Ghigi, ambasadorul Italiei. După instaurarea regimului comunist, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat, troițele ridicate în memoria liderilor legionari au fost distruse, iar crucile arse, pentru a nu deveni eventual loc de pelerinaj. În 1998, membri ai Partidului Pentru Patrie și ai grupării "Prezent" au ridicat aici, cu binecuvântarea Mitropolitului Ardealului, un monument, închinat legionarilor reînhumati la Predeal.
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
Nuovi Argomenti», n.s., 15, 1969 Carlo Sgorlon, I"nvito alla lettura di Elsa Morante", Milano, Mursia, 1972; 1978; 1985; 1994; 2005 Cesare Cases, "La Storia". Un confronto con "Menzogna e sortilegio", în «Quaderni Piacentini», XIII, n. 53-54, 1974, apoi în "Patrie lettere", Torino, Einaudi, 1987, pp. 104-125 Camillo Bria, "Elsa Morante", Romă, Ciranna, 1976 Gianni Venturi, Elsa Morante, Firenze, La nuova Italia ("Îl castoro" n. 130), 1977 Donatella Ravanello, "Scrittura e follia nei romanzi di Elsa Morante", Venezia, Marsilio, 1980 Gaetana
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei romăne, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei". Monumentul este înscris la poziția nr. 304, cod SM-III-m-A-05382, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004.
Monumentul ostașului român din Carei () [Corola-website/Science/332706_a_334035]
-
și italiană, exeget al Bibliei ebraice și al Talmudului, filolog, pedagog și traducător, reprezentant al mișcării iluministe evreiești Haskala și unul din cei dintâi reprezentanți ai curentului „științei iudaice” - „Wissenschaft des Judentums” (Hohmat Israel). A activat în timpul dominației austriece în patria sa și a fost unul din principalii profesori ai Seminarului rabinic din Padua, începând din 1829. Împreună cu Nahman Krochmal, Shlomo Yehuda Rapaport și Leopold Zunz, a fost unul din pionierii mișcării „Științei iudaice” (Hohmat Israel sau Wissenschaft des Judentums), care
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
amplasate pe trunchiurile a două coloane adiacente, împreună cu alte statui. Aceasta era una dintre piețele în care aveau loc ceremoniile procesionale imperiale. Statuile i-ar putea reprezenta pe împărații Dioclețian și Maximian și pe cezarii lor Galerius și Constantius Chlorus. "Patria" îi identifică ca predecesorii lui Constantin cel Mare. Piața a rămas intactă până în secolul al VIII-lea. Statuile tetrarhilor au fost furate în timpul Cruciadei a patra din 1204 și aduse la Veneția (un fragment lipsă a fost găsit în apropierea
Philadelphion () [Corola-website/Science/333573_a_334902]
-
București este denumită după el. În necrologul publicat de Revista Artileriei, septembrie 1903, se spune : „A trăit muncind, iar munca i-a fost rodnică și rodul îmbelșugat. A fost dascălul neîntrecut al artileriștilor români. A fost oșteanul credincios și devotat patriei și tronului.”
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
nu mai ești”". Criticul Ion Simuț considera "Povara bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]