16,853 matches
-
1 și 15 ale lunii și își avea redacția și administrația la tipografia „Poporul Român” de pe strada Vörösmarty 60/a, unde se și tipărea.Comitetul de redacție a fost alcătuit din Al. Ciura redactor-șef, Aurel P. Bănuț editor și redactor responsabil și Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Montani, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria, membri. În 1904 Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
a se supune voinței familiale de a calcă pe urmele tatălui său (frații săi urmaseră studii de inginerie și biologie). Cu puțin timp înainte de absolvirea studiilor superioare, în 1928, intră că și stagiar la cotidianul Corriere della Seră, devenind ulterior redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvă facultatea realizând o teza de licență cu titlul: „"Natură juridică a Concordatului"”. 1928 - la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della Seră. Va rămâne fidel acestei publicații
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
de Lingvistică, Istoria Literaturii și Folclor din Iași. În 1983 a emigrat în Republica Federală Germania, unde a practicat diverse profesii. A început cu funcția de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
în Republica Federală Germania, unde a practicat diverse profesii. A început cu funcția de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor Dunăreni. Este și membru al "Deutsches Seminar" pentru
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor Dunăreni. Este și membru al "Deutsches Seminar" pentru literatură germană și comparată a Universității din Tübingen, membru în conducerea "Südostdeutsches Kulturwerk
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
dezvăluit într-un serial că Horst Fassel a fost colaborator neoficial al Securității, având numele conspirativ, „Filip“. Fassel fusese folosit ca agent de către Securitate atât în țară cât și mai târziu în străinătate, în Republica Federală Germania. În calitatea de redactor șef al publicației izgoniților șvabi (germani) din Banat, „Banater Post“, Fassel a facilitat publicarea unor articole denigratoare la adresa lui Herta Müller, viitoare Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. În ziarul regional "Tagblatt.de", din 10.7. 2010 și apoi, după ce au
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
22 martie 1916, "și salutăm călduros solia ce o aduc. Conținutul numărului prim este bogat. Condeie consacrate colaborează la restabilirea continuității noastre literare și culturale întrerupte deodată de izbucnirea războiului”." Comitetul de conducere al "Paginilor literare", reprezentat de Victor Stanciu, redactorul responsabil, și Laurențiu Luca, editorul, au făcut mari sacrificii pentru a asigura, în condiții grele de război, apariția unei reviste cu un orizont de preocupări atât de larg și să o tipărească în condiții grafice unice în presa românească a
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
particulari din Cluj". Articolul programatic spunea: ,Organul nostru va tinde să fie un îndrumător și apărător în toate cauzele juste ale funcționarilor particulari, fie ele de ordin moral, material sau social” Din colectivul de redacție au făcut parte Ioan Muntean (redactor responsabil) și Bazil Târnoveanu. După 2 ani de la apariția revistei s-a înființat "Banca Funcționarilor particulari din Cluj". Directorul și inițiatorul acesteia a fost Victor Chirilă iar Silviu Millea a fost vicepreședinte.
Funcționarul particular () [Corola-website/Science/314734_a_316063]
-
a publicației interbelice clujene, revista "Cultura" își reia apariția în 2003 în cadrul Institutului Cultural Român, înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian Majuru și Nicu Ilie (art design). Apariția publicației a fost suspendată în 2005, după ce la conducerea
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
lui Efrim Păcurariu și al Mariei (n. Szabo). Studii elementare în comuna natală (1928-1932). Liceul „G. Barițiu” (1932-1940) din Cluj. Obține „absolutoriul” dar nu-și dă examenul de liberă practică, neavând intenția de a practica medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
Mariei (n. Szabo). Studii elementare în comuna natală (1928-1932). Liceul „G. Barițiu” (1932-1940) din Cluj. Obține „absolutoriul” dar nu-și dă examenul de liberă practică, neavând intenția de a practica medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director adjunct, apoi director al Direcției
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
Barițiu” (1932-1940) din Cluj. Obține „absolutoriul” dar nu-și dă examenul de liberă practică, neavând intenția de a practica medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director adjunct, apoi director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1952-1956). În același timp a fost
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
examenul de liberă practică, neavând intenția de a practica medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director adjunct, apoi director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1952-1956). În același timp a fost conferențiar la Catedra de Literatură română si universală la Institutul
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
interpretativ, acest fapt fiind susținut și de critici, care subliniau că „în vocea să există o profunzime plăcută, cele mai bune compoziții ale sale fiind cele în care ea profita de acest atuu”. Oferind o recenzie piesei „Walking on Air”, redactorii "site"-ului The Singles Jukebox făceau o paralelă între fizicul cântăreței și glasul sau — „Vocea lui Kerli, care este o octava mai joasă decât te-ai aștepta să fie, este ușor accentuată și capabilă să înfricoșeze”. Analizând albumul "Love Is
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
ca profesori pe Tudor Ciortea (forme muzicale), Adrian Rațiu (armonie), Theodor Bălan (estetică) și Viorel Cosma (istoria muzicii). Va absolvi în 1972. Șirli s-a făcut remarcat pentru talentul și seriozitatea sa din anii de facultate, astfel încât în 1972 devine redactor la Editura Muzicală, unde va lucra până în 1980. În intervalul 1980-1984 este director artistic al casei de discuri unice Electrecord. Tot în 1980 devine membru al Biroului de muzică ușoară. realizează emisiuni radiofonice și albume discografice. Compozitorul scrie muzică de
Vasile Șirli () [Corola-website/Science/314762_a_316091]
-
a carierei sale muzicale. A încetat din viață la vârsta de 62 de ani, pe 27 aprilie 2009, la Bistrița, în urma unui stop cardio-respirator. A început să cânte în 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul și culegătorul de folclor Dumitru Vartic. În 1973 a realizat înregistrări la "Radiodifuziunea Română" cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu, iar în următorul an, a susținut prima etapă a Concursului ""Floarea din grădină"". Trei ani mai târziu a câștigat
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
editat almanahul "Ruska hata" ("Căsuța ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană la revista "Candela" (1882-1900), de asemenea a fost unul din fondatorii și redactorii ziarului "Bukovinskaia Zoria" ("Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană la revista "Candela" (1882-1900), de asemenea a fost unul din fondatorii și redactorii ziarului "Bukovinskaia Zoria" ("Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
septembrie 1952 este avansat la gradul de general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor, funcție pe care o deține până la 5 octombrie 1953. Ca militar, a îndeplinit, până în 1950, diferite funcții, precum cea de redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei sau comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, din august 1945 și până în februarie 1948 a fost deputat în Marea Adunare Națională. După moartea lui Stalin, în 1953, Ion Eremia
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]
-
editorii "site"-ului, cum este și cazul lui Internet Movie Database. În luna septembrie 2008, statisticile "site"-ului indicau peste 1,52 milioane de albume (conținând 12,86 milioane de piese, iar 334 de mii de albume sunt recenzate de redactori ai Allmusic) și 306 mii de compoziții de muzică cultă (din care 27 de mii conțin prezentări) intrate în baza de date a acestuia. Acestora se adaugă 93 de mii de biografii, menționarea în context a peste cinci mii de
Allmusic () [Corola-website/Science/313527_a_314856]
-
Universitatea de Stat din Comrat. În această perioadă, a îndeplinit și funcțiile de director-adjunct al Liceului Sportiv de Comrat (2002-2003) și director-adjunct al Administrației găgăuze pentru tineret și sport (2003-2004). Începând din anul 2005, Ana Harlamenco a îndeplinit funcția de redactor-șef al ziarului “Capitala Comrat”. În anul 2007 a fost aleasă drept cel mai bun jurnalist al Republicii Moldova. La alegerile din 16 martie 2008, Ana Harlamenco a candidat ca independentă pentru scaunul de deputat în cadrul Adunării Populare din UTA Găgăuzia
Ana Harlamenco () [Corola-website/Science/313572_a_314901]
-
Croix" (Trei Sonerii ale Rozei-Cruce, 1891-1892) și "Prélude de La Porte héroïque" (Preludiul porții eroice a cerului, 1894). Urmându-și înclinația spre misticism, pune bazele unei biserici - Église métropolitaine d’art de Jésus-Conducteur - al cărei singur adept, trezorier, mare preot și redactor al buletinului parohial este el. La 18 ianuarie 1893 începe o relație cu pictorița Suzanne Valadon. După prima noapte împreuna o cere în căsătorie, care nu se înfăptuiește, dar Valadon se mută pe strada Cortot într-o cameră aproape de Satie
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
de lemne în pădure. Înainte de a fi dus la Forest, tabloul a fost expus temporar în orașul Charlotte din statul North Carolina și a fost foarte bine primit de critică. Cronica din ziarul "Charlotte Observer" a fost foarte laudativă iar redactorul ziarului "Progressive Farmer" l-a considerat cea mai bună pictură expusă vreodată într-o clădire publică. Tabloul a fost singurul pe care Julien Binford l-a executat pentru Departamentul Trezoreriei. În 1941, Binford a primit comanda pentru un alt tablou
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
fost arestat și eliberat, fără a avea dreptul la un proces. Într-un final, am fost nevoit să plec."" După terminarea studiilor secundare în satul Kufr Yasif, Mahmoud Darwish a aderat la Partidul Comunist Israelian, Rakah, și a lucrat ca redactor pentru publicațiile partidului - Al-Itihad și Al-Jadeed. În perioada 1961 - 1970 a fost arestat în repetate rânduri de către autoritățile israeliene, pentru ceea ce ei considerau a fi, activități subversive și ilegale. În 1970 a plecat la Moscova pentru studii universitare, însă această
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
pentru Eliberarea Palestinei (PLO), ceea ce a determinat ca autoritățile israeliene să emită o hotărâre prin care i se interzice intrarea în Israel, fiind suspectat de activități teroriste și subversive. La Beirut, a condus Centrul de Studii Palestiniene și a fost redactor-șef al revistei "Shu‘un Filastiniyya" (Probleme Palestiniene) și al revistei Al-Karmal. Deși a rezistat o perioadă sub ocupația israeliană a orașului, Darwish a părăsit Beirutul, după masacrul de la Sabra și Shatila, când a realizat că a rămâne în Beirut
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]