16,454 matches
-
zile, desfășurându se însă în condiții foarte grele, de dimineața și până seara. Alice a fost prezentă tot timpul la dezbateri, sorbindu-l din ochi pe Mihai, care, la rândul lui, se uita în direcția ei și îi zâmbea cu zâmbetul său sfios... Ca apărător al său a fost angajat fostul lui coleg Costel Vișinescu, dar Alice a rămas foarte nemulțumită de pledoaria acestuia, bănuindu-l chiar de a fi de conivență cu instanța judecătorească în ceea ce privește verdictul dinainte stabilit. Inspirat de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între picioare, am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin grădini, fiindcă au gustul prea amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
măriți, celălalt își repetă ideea, aparent retractând: „Dar aici în Germania nu se zice «Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți“. Apoi un zâmbet ce bănuiesc că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din cap și-i întrec toate așteptările, cerând: „Vă rog, niște covriigi sărați“. Iar vânzătorul exclamă admirativ: „Mortal, zău așa!“. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta, carele' este băiat umblat în Elveția, nu se plânge, pe voi să nu vă mai aud. În următoarele zile, bucățile de carne din ciorbă de mărimea unor zaruri au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cursă cu obstacole, am turnat vin și apă minerală în pahare de diverse forme și mărimi etc. La final, am fost îmbrăcat într-o tunică albă, cu nasturi de argint și mi s-a cerut să zâmbesc. Am înghețat, pentru că zâmbetul la comandă, fals, în stil occidental, nu mi-a "ieșit" niciodată prea bine, dar am fost acceptat. Ura! Experiențele anterioare, prin diverse baruri, restaurante și nunți elvețiene m-au ajutat foarte mult. Recunosc că debutul meu de chelner de cinci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am un câmp de observație privilegat asupra acestei microfaune de bogați. Sunt bogați-bogați, de generații, cu multe zeci de milioane în bănci, și nu miliardari de carton ca în sărmana mea țară de origine. Rafinați, discreți, eficienți chiar și în zâmbetele la comandă pe care le practică. Miroase frumos, amestecat, ca și cum s-ar fuma într-o parfumerie de lux din Paris. Nu este prima mea experiență de acest gen pe care o am, dar în seara aceasta am sentimentul reconfortant (oare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mulatru atletic (pe care l-am remarcat anterior în magazin datorită superbei blonde care-l însoțea) ascultă conversația noastră despre reușita automobilistică și ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spune și numele este un restaurant care vinde... kepab. Este ținut de doi kosovari, unul înalt, osos și bavard, altul mic, îndesat, lat în umeri, chel, pe care nu l-am auzit niciodată vorbind. Nici zâmbind, cu toate că aici în comerț zâmbetul adresat clientului este quasi-obligatoriu. Zhegra Kepab este de departe un local foarte cunoscut, pentru că porțiile sunt mari, totul este curat și servirea e promtă cele trei ingredinete ale succesului sunt universale, fie că este vorba de București, Priștina sau Geneva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația memoriei. Alexandru, amicul meu din Toronto, știe că nimic nu mă enervează în Canada mai mult decât falsul zâmbet "american" arborat la fiecare pas. Asadar, pentru a mă provoca la dialog, îmi trimite e-mail-ul următor. Iată pasajul cu pricina: Și à propos de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite ce zicea Baudrillard în cartea-i omonimă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știe că nimic nu mă enervează în Canada mai mult decât falsul zâmbet "american" arborat la fiecare pas. Asadar, pentru a mă provoca la dialog, îmi trimite e-mail-ul următor. Iată pasajul cu pricina: Și à propos de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite ce zicea Baudrillard în cartea-i omonimă: "Cu siguranță îți zâmbesc aici, deși nici din curtoazie, nici din vreun efort de a fermeca. Zâmbetul acesta semnifică doar nevoia de a zâmbi. Seamănă cumva cu rânjetul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Iată pasajul cu pricina: Și à propos de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite ce zicea Baudrillard în cartea-i omonimă: "Cu siguranță îți zâmbesc aici, deși nici din curtoazie, nici din vreun efort de a fermeca. Zâmbetul acesta semnifică doar nevoia de a zâmbi. Seamănă cumva cu rânjetul Pisicii de Cheshire: continuă să plutească pe fețe mult timp după ce au dispărut toate emoțiile. Un zâmbet disponibil în orice moment, dar pe jumătate speriat să existe, să se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aici, deși nici din curtoazie, nici din vreun efort de a fermeca. Zâmbetul acesta semnifică doar nevoia de a zâmbi. Seamănă cumva cu rânjetul Pisicii de Cheshire: continuă să plutească pe fețe mult timp după ce au dispărut toate emoțiile. Un zâmbet disponibil în orice moment, dar pe jumătate speriat să existe, să se desconspire. Nu există niciun motiv ascuns în spatele său, însă te ține la distanță. Face parte dintr-o criogenizare (înghețare) generală a emoțiilor. Este zâmbetul pe care-l poartă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dispărut toate emoțiile. Un zâmbet disponibil în orice moment, dar pe jumătate speriat să existe, să se desconspire. Nu există niciun motiv ascuns în spatele său, însă te ține la distanță. Face parte dintr-o criogenizare (înghețare) generală a emoțiilor. Este zâmbetul pe care-l poartă mortul în casa funerară, în timp ce se agață de speranța să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în spatele său, însă te ține la distanță. Face parte dintr-o criogenizare (înghețare) generală a emoțiilor. Este zâmbetul pe care-l poartă mortul în casa funerară, în timp ce se agață de speranța să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însă te ține la distanță. Face parte dintr-o criogenizare (înghețare) generală a emoțiilor. Este zâmbetul pe care-l poartă mortul în casa funerară, în timp ce se agață de speranța să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a dalbi porumbei erotici care se ițeau din despicătura decolteului său generos și sexy. Normal că mi-am revenit, doar de aia sunt creștin ortodox, răspunde ofuscat K-Maro. Purtătoarea de porumbei nu mai înțelege nimic, dar are gură setată pe zâmbet automat, de televiziune, ceea ce-i permite să depășească momentul. Aplauze automate din studio. Uneori prostia poate fi extrem de "profundă", rivalizând cu cea mai ascuțită inteliență. Am rămas pe gânduri. La fel și prezentatoarea cu decolteu. 30 martie 2005 Costică Brădățan
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu băieții de la Liceul Roman Vodă, și schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
parte de un panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea despre imperialiști sau despre Occident. R.P. Ați pomenit de fondul secret și de expedierea anumitor scriitori „la secret“. Ce însemna de fapt o asemenea izolare? Cine mai putea să ajungă la operele acestor scriitori
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Influența domnului Ross și a mustății lui... A.R. A, nu, nici pomeneală. Pentru că așa învățasem în copilărie de la mama mea și îmi revenise nu știu cum în limbă. Doamna Cartianu, pe de altă parte, era finețea și blândețea personificate. Avea un zâmbet care-ți înmuia inima. Cu ea făceam mai mult limbă și gramatică. Ne ajuta foarte mult să lucrăm temele pe care ni le dădea Dragoș Protopopescu pentru seminar. Două mari succese am avut în facultate - succese care m-au făcut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Șarpele cu pene, Editura Cartea Ro mâ nească, București, 1989; reeditare Editura Apollo, București, 1993; Editura Polirom, Iași, 2003 Raymond Federman, Îndoita vibrație, Editura Univers, București, 1989; reeditare sub titlul Dublă trăire, Edi tura Paralela 45, Pitești, 2005 Raymond Federman, Zâmbete în Washington Square, Editura Univers, 1989; reeditare Editura Paralela 45, Pitești, 2003 D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, Editura Cartea Românească, București, 1991; reeditare Editura Polirom, Iași, 2001; Editura Leda, București, 2005; Editura Jurnalului Național, București, 2010 Josephine Hart, Iubire otrăvită
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]