159,175 matches
-
Italiei Meridionale va apărea frecvent în operele viitoare ale celor doi scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
filmare de la "Îl Vangelo secondo Matteo" în calitate de ajutor-regizor (neacreditata), si a colaborat deseori, în mod anonim, la realizarea coloanei sonore a acestui film; unică coloana sonoră care i-a fost totuși acreditata este, însă, aceea a filmului "Medeea" (1970). În sfârșit, aparțin Elsei Morante cuvintele din balada pe care un bofon de curte o cântă pe muzica lui Nino Rota în filmul "Romeo și Julieta" (1968) în regia lui Zeffirelli. Următorul român al Elsei Morante, "L’isola di Arturo", bucurându-se
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
român pentru un scenariu TV interpretat de Claudia Cardinale. Ultimul român al Elsei Morante este "Aracoeli", publicat tot la editură Einaudi în anul 1982, român distins în anul 1982 cu Prix Medicis. Cu puțin timp înainte de a termina de scris sfârșitul românului, căzând, isi fracturează femurul fiind astfel nevoită să rămână mult timp la pat. După publicarea românului descoperă că este foarte grav bolnavă; încearcă să se sinucidă în 1983, dar este salvată în extremis de guvernanță ei Lucia Mansi. Internată
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
de ființe monstruoase (numite anticii) care vor recupera Pământul. Cane îi dezvăluie lui Trent că este doar unul dintre personajele sale care trebuie să urmeze exact cele scrise și că dacă manuscrisul va ajunge la Arcane Publishing va avea loc sfârșitul lumii. După ce îi dă lui Trent manuscrisul, lacrimile de pe fața lui Cane deschid un portal către dimensiunea în care se află stăpânii săi monstruoși. Trent fuge printr-un tunel urmărit de monștri, se împiedică și se trezește pe un drum
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
de ore de zbor. Piloții au primit un antrenament limitat în ceea ce privește tipurile operaționale, formațiunile de zbor, pregătirea mitraliorilor sau pregătirea tactică de luptă. Galland avea să declare că lipsa instrumentelor necesare în pregătirea de luptă nu a fost remediată până la sfârșitul războiului. Pregătirea personalului de comandă a fost neglijată. Pregătirea sistematică comandanților de formație nu a fost începută decât după 1943. Acest fapt a dus la o criză de comandanți experimentați și bine pregătiți în perioada 1943-1945. Orice efort făcut după
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Kammhuber s-a concentrat asupra organizării Liniei Kammhuber. Eșecul "Luftwaffe" în lupta pentru protejarea Berlinului împotriva unei serii de raiduri de mică amploare a RAF în timpul Bătăliei Angliei a dus la conceperea unor programe defensive serioase. A fost înființată în sfârșit "Luftflotte Reich" cu scopul protejării Germanii și a restului Europei Centrale. "Reichsmarschallalul" Hermann Göring i-a ordonat pe 27 septembrie 1940 generalului-locotenent Hubert Weise, comandnatul "I.Flakkorps" (Corpul antiaerian I), care se distinsese în timpul Bătălia Franței, să formeze "Luftgaukommando III
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și printr-o organizare superioară. Intrarea în război a Statelor Unite ale Americii pe 11 decembrie 1941 după declarația de război a lui Hitler a fost un adevărat șoc pentru "OKL". În primul an, mult-așteptata ofensivă aeriană americană nu s-a maerializat. Spre sfârșitul anului 1942, "Luftwaffe" era implicată cu majoritatea forțelor sale pe frontul de răsărit, iar cea mai puternică flotă aeriană, "Luftflotte 4", era angajată în Bătălia de la Stalingrad. În Africa de Nord, "Luftwaffe" era pe cale să piardă superioritatea aeriană. RAF efectua misiuni de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
obiectivelor economice, așa cum erau centralele electrice sau uzinele pot conduce mai rapid la rezultatele urmărite de RAF, fără să fie nevoie să se apeleze la „bombardamente nediscriminatorii asupra civililor”. Serviciile de informații americane dețineau date care să arate că, la sfârșitul anului 1941, "Wehrmachtul și industria militară erau deja solicitate la maximum și considerau că anumite obiective vitale pentru armată ar fi fost țintele perfecte pentru atac. Ca urmare, americani au pus petrolul, uleiurile și cauciucul sintetic pe lista „Air War
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
scădeau considerabil. Variantele avionului Bf 109 se comportau bine la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze ambele tipuri în producție, Fw 190 și Bf 109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu, ducând astfel performanțele lui la altitudini mari și mai mult. Aceste avioane au fost folosite în special pentru lupta împotriva bombardierelor, în vreme ce Bf 109, mai performant la altitudini mari, au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
66%. Luptele aeriene au provocat pierderi și RAF. Bătălia Ruhrului a costat RAF 923 de bombardiere, iar alte 813 au fost pierdute deasupra Hamburgului. Contribuția RAF Bomber Command la efortul aliat de război din această perioadă au rămas controversate. Până la sfârșitul anului 1943, conducerea nazistă s-a temut de scăderea moralului populației civile și chiar de izbucnirea unui război civil. Joseph Goebbels, ministrul propagandei celui de-al Treilea Reich, a denunțat raidurile ca fiind „bombardamente teroriste” și a căutat să ralieze
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea Franței și a Țărilor de Jos în 1944 a dus la amplificarea ofensivei bombardierelor. Aliații au fost capabili să depășească cele mai multe sisteme de avertizare a liniei Kammhuber. Până atunci, avioanele de vânătoare noctură reușiseră să provoace o rată
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
amenințărilor bombardamentelor, industria germană a fost obligată să își disperseze producția. Ordiunul oficial a fost dat în februarie 1944, după „Marea Săptămână” (Big Week). Douăzeci și șapte de uzine mari s-au dispersat în 729 de unități mai mici. La sfârșitul războiului, industria aviatică număra aproximativ 300 de mici unități de producție. Fabricile de motoare fuseră dispersate în 249 de locații, față de cele 51 care existaseră inițial. Costurile și dificultățile logistice ale dispersării producției au crescut neîncetat. Sistemul de transport pe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
51 care existaseră inițial. Costurile și dificultățile logistice ale dispersării producției au crescut neîncetat. Sistemul de transport pe căile ferate a fost supraîncărcat cu transportarea materialelor către diferitele fabrici. În timpul atacurilor declanșate de Bomber Command asupra sistemului de comunicații de la sfârșitul anului 1944, dependența industriei de război de de transportul pe cale ferată a dus la scăderea producției. Lipsa specialiștilor s-a făcut din plin simțită în această perioadă. Împărțirea uzinelor în mai multe locații a creat o criză de personal tehnic
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
transforma cărbunele în benzină și a devenit principalul furnizor al aviației militare. Pe 23 noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit acces la rezervele de țiței ale României . USAAF a dorit să facă din țiței ținta prioritară. La sfârșitul primăverii anului 1944, americanii dispuneau de avioanele de vântoare cu rază lungă de acțiune, capabile să asigure protecția bombardierelor care aveau să declanșeze atacurile împotriva rafinăriilor de la Ploiești. În acel moment, USAAF avea mai multe obiective divergente: campania de bombardamente
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
durat 20 de zile, la care s-au adăugat patru raiduri nocturne ale RAF, a provocat germanilor pierderi estimate de 1.600.000 t de țiței. USAAF și RAF Bomber Command au executat sute de misiuni împotriva obiectivelor petroliere până la sfârșitul lunii august. Principala rafinărie din România a fost practic distrusă în urma bombardamentelor aeriene. Ultimele raiduri împotriva Ploieștiului au fost executate de 15AF pe 19 august 1944. Armata Română (și Forțele Aeriene Române), care luptaseră până în acel moment alături de forțele germane
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și maghiare au continuat lupta alături de "Luftwaffe" până la sfârșitul războiului în Europa în 1945. RAF Bomber Command a bombardat uzinele de combustibil sintetic din regiunea Ruhr până în noiembrie 1944, când comandanții aliați au ajuns la concluzia că aceste unități industriale au fost atât de afectate de atacuri încât orice
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de pierderiile din cauza accidentelor. Campania împotriva obiectivelor petroliere germane a fost un succes incontestabil. În iunie 1944 fuseseră prodese doar 50.800 t față de 180.000 t planificate. Nevoile de consum au depășit stocurile produse până în mai 1944. Astfel, la sfârșitul lunii iunie, rezervele se reduseseră la sfârșitul lunii iunie la doar 372.000 t, o cifră care reprezenta doar 30% din stocurile existente la 30 aprilie 1944. Informațiile obținute de serviciile aliate de spionaj au confirmat că germanii au fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
petroliere germane a fost un succes incontestabil. În iunie 1944 fuseseră prodese doar 50.800 t față de 180.000 t planificate. Nevoile de consum au depășit stocurile produse până în mai 1944. Astfel, la sfârșitul lunii iunie, rezervele se reduseseră la sfârșitul lunii iunie la doar 372.000 t, o cifră care reprezenta doar 30% din stocurile existente la 30 aprilie 1944. Informațiile obținute de serviciile aliate de spionaj au confirmat că germanii au fost obligați să facă reduceri masive ale zborurilor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aviației sovietice. În ciuda tuturor piedicilor, efectivele "Nachtgeschwader" au crescut, de la 800 la 1.020 între 1 iulie și 1 octombrie 1944. Dintre acestea, 685 în iulie, respectiv 830 în octombrie au fost angajate în luptele împotriva RAF Bomber Command. La sfârșitul anului 1944, linia aeriană defensivă germană se întindea din Danemarca până în Elveția. În acest moment, bombardierele britanice puteau să zboare spre teritoriul german fără să fie întâlnească vreo opoziție. Capacitatea defensivei germane s-a redus, "Luftwaffe" apelând la alte metode
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mai reduse, o școală elementară pentru copiii salariaților din București și a construit locuințe de serviciu. În anul 1897, inginerul Gheorghe Duca a fost numit director al lucrărilor portului Constanța, unde va rămane să lucreze timp de doi ani, până la sfârșitul prematur al vieții sale. Gheorghe Duca fost membru fondator al Societății Politehnice și ales vicepreședinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881). A fost președinte în exercițiu de două ori, în anii 1883 si 1890. A dat o atenție deosebită
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
ton în chineza mandarină. Atunci când tonul 3 are loc înainte de un alt ton 3 ia forma unui ton 2 (un ton în creștere), și atunci când apar alte sunete, este pronunțat ca un ton grav în scădere, cu nici o creștere la sfârșit.
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
mult la Versailles decât la Monaco, unde a avut câteva metrese. După decesul lui Antonio I de Monaco, Louise Hippolyte a călătorit de la Paris la Monaco la 4 aprilie 1731 și a fost primită de o mulțime populară entuziastă. La sfârșitul anului 1731, Louise Hippolyte a murit de varicelă. Jacques I și-a neglijat afacerile de stat și, sub presiunea populației a trebuit să părăsească țara în mai 1732. El a abdicat în favoarea fiului său Honoré anul următor. Și-a petrecut
Jacques I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332711_a_334040]
-
pe Jerry trist și i se acoperi față de pojar adevărat. Tom l-a atins și a luat multe medicamente. Acum, și Tom are pojar adevărat, iar Jerry văzu în oglindă că are și pojar pe limbă și el fu trist. Sfârșit.
Polka-Dot Puss () [Corola-website/Science/332726_a_334055]
-
care acum sunt cele șase prietene bune. Voci: Trixie este un magician ambulant care se laudă singură că este cea mai bună dintre cei mai buni deși nu este adevărat.Ea se poreclează singură "Marea și puternica Trixie".Ea la sfârșitul episodului 5 din sezonul 3 pare că își regretă greșelile și vrea să devină un ponei mai bun. Voci: - Versiunea originală: Kathleen Barr (adult);Terry Klassen (copil)<br> - Versiunea dublată în limba română: Paul Zurbău - Versiunea originală: Richard Ian Cox
Lista personajelor din Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/332718_a_334047]
-
pedeapsa cu moartea prin spnzurare, trebuie sa „fugă că vântul” pentru a ajunge la „granița Mexicului” pentru a nu fi prins de autorități. În 1999, publicația satirica „The Onion” a publicat un articol cu titlul „Christopher Cross a ajuns în sfârșit la granița mexicană”, făcând referire la acest cântec. Cross l-a apreciat. Freddie Hubbard a înregistrat un cover după aceasta melodie în albumul sau din 1982, "Ride Like The Wind"; la fel si Taka Boom pe albumul "Boomerang" din 1983
Ride Like the Wind () [Corola-website/Science/332727_a_334056]