157,829 matches
-
conducând această instituție atât în calitate de secretar general (2003-2004), cât și ca președinte. În calitate de secretar general, în septembrie 2004 a semnat, împreună cu ceilalți membri ai CSM, protocolul de preluare - de la Ministerul Justiției și Parchetul General - a atribuțiilor privitoare la cariera magistraților, declarând cu acea ocazie că „este un moment unic în istoria noastră juridică”. În prima zi de exercitare a noilor atribuții -1 octombrie 2004- Consilul Superior al Magistraturii a fost confruntat cu un imens scandal mediatic privind conduita unei judecătoare de la
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
a noilor atribuții -1 octombrie 2004- Consilul Superior al Magistraturii a fost confruntat cu un imens scandal mediatic privind conduita unei judecătoare de la Tribunalul București, acuzată că a jucat într-un film porno. În calitate de secretar general al CSM, Lupașcu a declarat: „sunt mâhnit că tocmai astăzi, când CSM și-a intrat în atribuții, primim acest cadou”, fiind revoltat de faptul că, deși știa de câteva luni, Parchetul nu a adus la cunoștința CSM-ului cazul respectiv. Pe baza verificărilor efectuate prin
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
de conducere la CSM. La solicitarea unanimă a membrilor CSM, a revenit asupra cererii sale. La data de 12 ianuarie 2005, cu ocazia alegerii sale ca președinte al CSM, Dan Lupașcu, făcând aluzie la încercările de influențare politică a justiției, declara în prezența șefului statului: „Numai cel care nu este stăpân pe el poate cădea victima unei influențe politice. Consiliul Superior al Magistraturii este o corabie care plutește, chiar dacă tsunami din stânga și tsunami din dreapta încearcă să-i schimbe cursul”. Atât în calitate de
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
cu ministrul justiției Monica Macovei și cu președintele Traian Băsescu pe tema reformei justiției și a independenței sistemului judiciar. Acuzat că, împreună cu alți colegi, blochează reforma cerută de Comisia Europeană, Dan Lupașcu a susținut o altă viziune a acestui proces, declarând, printre altele, că „reforma justiției trebuie să se facă de jos sau și de jos” și în niciun caz „din ură” pentru sistemul judiciar. Totodată, Lupașcu s-a opus modificării legilor justiției în anul 2005, a dezavuat „telereforma” și „telearestările
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
recurgeau adesea la măsuri mai represive împotriva supușilor lor creștini, iar povara fiscală asupra țărănimii predominant creștine era într-o constantă creștere. Rebelii au fost ajutați cu arme și voluntari din principatele autonome Muntenegru și Serbia, ale căror guverne au declarat în cele din urmă război otomanilor la 18 iunie 1876, ceea ce a dus la declanșarea Războiului Sârbo-Turc (1876-1878) și a celui Otomano-Muntenegrean (1876-1878), și care la rândul lor au condus la Războiul Ruso-Turc (1877-1878) și la Marea Criză Orientală. Un
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
În perioada 1486-1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile militare și oprirea discriminărilor religioase practicate de lituanienii catolici. Ivan al III-lea a declarat oficial război în 1493, dar conflictul s-a terminat repede. Marele Duce al Lituaniei Alexandru Jagiellon a trimis la Moscova o solie să negocieze pacea. S-a încheiat o pace „veșnică” la 5 februarie 1494. Acordul marca primele pierderi teritoriale
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
principele ardelean Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei după o alegere pentru tronul polono-lituanian disputată cu împăratul HabsburgMaximilian al II-lea. Atât logodnica lui Báthory, Anna Jagiello, cât și Maximilian al II-lea fuseseră declarați aleși pe același tron în decembrie 1575, la trei zile distanță; moartea lui Maximilan în octombrie 1576 a prevenit escaladarea conflictului. Báthory, ambițios să-l izgonească pe Ivan cel Groaznic din Livonia, era constrâns de opoziția Danzigului (Gdansk), care se
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în anii 1930, după ce Republica de la Weimar a fost înlocuită cu Germania Nazistă. O perioadă deosebit de tensionată a fost luna februarie 1934 când guvernul lituanian a arestat zeci de activiști naziști. Ca răspuns la aceste arestări și procese, Germania a declarat boicot asupra importurilor agricole din Lituania. Boicotul a produs o criză economică în (sudul Lituaniei), unde fermierii au organizat proteste violente. După din Saar majoritatea deținuților politici naziști au fost amnistiați. În urma acestor amnistii, prestigiul Lituaniei a avut de suferit
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
deținuților politici naziști au fost amnistiați. În urma acestor amnistii, prestigiul Lituaniei a avut de suferit și pe plan extern, dar și în Klaipėda, ceea ce a permis Germaniei să-și crească influența în regiune. În primăvara lui 1938, Adolf Hitler a declarat personal că redobândirea Klaipėdei este una dintre cele mai mari priorități, după Regiunea Sudetă. Când în martie 1938, Germania a declarat deschis că în caz de conflict armat între Polonia și Lituania, armata sa va invada Lituania pentru a anexa
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
în Klaipėda, ceea ce a permis Germaniei să-și crească influența în regiune. În primăvara lui 1938, Adolf Hitler a declarat personal că redobândirea Klaipėdei este una dintre cele mai mari priorități, după Regiunea Sudetă. Când în martie 1938, Germania a declarat deschis că în caz de conflict armat între Polonia și Lituania, armata sa va invada Lituania pentru a anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania a acceptat ultimatumul polonez, Germania a prezentat un
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
a fost o plantă cu flori tropicale din genul , aparținând familiei Euphorbiaceae. Lista roșie a IUCN a speciilor amenințate a declarat planta dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
Potrivit unui raport anual al Administrației Naționale a Penitenciarelor, 102 deținuți au decedat în închisoare în 2013, 26 dintre aceștia suferind o moarte violentă. Într-unul din aceste cazuri, cel al lui Cătălin Resmovici, închis la Penitenciarul Giurgiu, autoritățile au declarat că moartea acestuia a survenit după o supradoză de medicamente, deși unchiul său spunea că a filmat trupul după autopsie și că tânărul avea dinții sparți, o gaură în cap, mâna ruptă și organele genitale distruse. Într-un raport al
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
condițiile din închisori. În ceea ce privește romii, există atitudini negative și comportamente discriminatorii de factură rasistă. Discriminarea socială sistematică a romilor le afectează acestora dreptul la educație, locuință, îngrijire medicală și oportunități de angajare adecvate. În 2010 45% din șomerii romi au declarat că etnia constituie unul din principalele motive pentru care nu își pot găsi un loc de muncă. În societatea românească existența rasismului la adresa romilor a fost puternic negată până în prezent dar este tot mai deschis recunoscută public. Potrivit raportului Amnesty
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
civilă între persoanele de același sex. Alte state membre UE care nu recunosc astfel de uniuni sunt Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia și Slovacia. Un raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale din 2013 arată că 54% dintre respondenții LGBT români au declarat că s-au simțit discriminați sau hărțuiți în ultimul an, în contextul în care puține persoane LGBT își asumă public orientarea sexuală sau identitatea de gen. Potrivit lui Csaba Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, persoanele LGBT reprezintă cea mai
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
statului reprezintă o vulnerabilitate a statului român". Aceleași probleme sunt semnalate într-un raport privind situația respectării drepturilor omului în România în 2014, raport publicat anual de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Mai mult de jumătate dintre români (52%) au declarat că presa din România este "mai degrabă dependentă" sau "dependentă", un român din cinci este de părere că presa este liberă ("complet independentă" sau "mai degrabă independentă"), iar 24% dintre români cred că presa "nu este nici independentă, nici dependentă
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
bakufu") a impus reglementări stricte asupra activității templelor budiste (în special se interzicea implicarea instituțiilor religioase în activități politice), Enryaku-ji și-a recăpătat vechea influență. Tenkai a instaurat cultul sincretic (budist-șintoist) de venerare a shogunilor, prin care shogunul decedat se declara "gongen" (o manifestare a lui Buddha în forma unui kami). În prima jumătate a secolului XVII mai multe clădiri de pe muntele Hiei au fost reconstruite, iar școala Tendai și-a extins influența în Edo (reședința shogunilor și centrul administrativ al
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
a templelor școlii Tendai. Podul în partea mijlocie a Konponchudo este acoperit cu flori desenate în culori naturale. Tot în această parte a sălii este expus textul , scris de mână de către împăratul Shōwa. La 31 martie 1953 Konponchudo a fost declarat Tezaur Național. este o cladire cu două etaje, în formă de poartă. Ambii pereți ai acestei porți au înăuntru scări abrupte, respectiv pentru urcare la etajul de sus și pentru coborâre. Sus se află un altar cu statuia lui bodhisattva
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
budistă la Enryakuji și au fondat școli proprii. Portretele au fost donate de sectele respective ca semn de recunoștință. În prezent, spațiul interior al Daikō-dō servește drept sală pentru ceremonii și întâlniri religioase. La 3 iunie 1987 Daikō-dō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. Clădirea se află în partea de nord a drumului dintre Daikō-dō și Amida-dō, cu fațada orientată spre sud. Este o reconstrucție a unei structuri mai vechi. Peste o săptămână după moartea lui Saichō în 822, împăratul Saga
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
a latul. Privită dinafară, însă, clădirea pare a avea două etaje, cel de jos având cinci secții. Înăuntru se află un altar din piatră și statuiele lui Buddha ("Shaka Nyorai"), Manjusri și Maitreya. La 2 august 1901 Kaidan-in a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. , denumirea completă . Clădirea originală a fost construită în 862 de starețul Ennin, după modelul din (actualmente orașul Xi'an). Pagoda a suferit incendii în anii 970, 1323 și 1435. În 1571 a fost arsă de armata lui
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
împărțit lateral în două zone: cea „exterioară” (2×7 "ken"), care este accesibilă publicului larg, și cea „interioară” (5×7 "ken"), unde se află statuia lui Buddha și care este accesibilă doar călugărilor. La 7 aprilie 1900 Tenpōrindō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este denumirea comună a două clădiri de aceeași formă, Jōgyōdō și Hokkedō, construite una lângă alta cu fațada orientată spre sud și unite printr-o galerie acoperită. Clădirile originale au fost construite de Ennin, al treilea stareț
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Minamoto no Yoshitsune. Legenda îl descrie pe Benkei drept om puternic și uriaș, care odată ar fi ridicat ambele clădiri cu un umăr folosind galeria drept cumpănă. Interiorul Ninaidō nu este accesibil publicului. La 22 iunie 1955 Ninaidō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este aripa dreaptă a Ninaidō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Amida Nyorai, sau Buddha Amida. Clăderea este folosită pentru practicarea tehnicii Jōgyō-zanmai („meditație prin mersul continuu”), care constă în mersul zilnic în jurul statuii lui Amida
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
forma arhitecturală. Ruri-dō este pătrată în plan, având trei secții lateral și trei secții frontal. Acoperișul în stilul japonez „”, are influențe chinezești, foarte neobișnuit pentru arhitectura clădirilor Enryaku-ji. Obiectul de venerare este Buddha-Vindecătorul. La 8 februarie 1912 Ruri-dō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este o clădire mică, situată în fața Ninaidō cu fațada orientată spre sud. Obiectul de venerare este statuia lui . Denumirea Tsubaki-dō, adică „Sala cameliilor”, provine de la o legendă veche, potrivit cărea prințul Shōtoku, în timpul călătoriei la muntele Hiei
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
ministru irakian Nuri al-Said a avertizat diplomații britanici că dacă solutia ONU nu va fi satisfăcătoare, se vor lua masuri severe împotriva tuturor evreilor din țările arabe Vorbind în fața Adunării Generale a ONU, ministrul de externe irakian Fadel Jamal a declarat:Împărțirea impusă împotriva voinței majorității locuitorilor, va pune în pericol pacea și armonia în Orientul Mijlociu. Nu numai că este de asteptat o răscoală a arabilor din Palestina, dar se vor dezlănțui și masele din lumea arabă.Relațiile arabo-evreiești în lumea
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
s-au soldat cu răniți și cu câteva victime mortale.La două luni înainte de expirarea aplicării legii emigrației, a explodat o altă bombă la sinagoga Masuda Shemtov, omorând câțiva evrei și rănind mulți alții. Primul ministru Nuri al-Said s-a declarat hotărât să-i izgonească pe evrei din țară cât mai repede posibil. La 21 august 1950 el a amenințat că retrage permisul companiei care îi transporta pe evrei daca nu îndeplinește cota de 500 evrei pe zi. La 18 septembrie
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]