157,124 matches
-
motivele pe care le vom arăta în continuare. Autoritățile mai-sus enunțate, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorități publice, fiind reglementate în Titlul III „Autoritățile publice” din Constituție. Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale. În ceea ce privește cererile de reținere, arestare sau percheziție a senatorilor referitor
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri. Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri. Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare. În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituțională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție. În considerarea argumentelor expuse mai sus, vă solicit să constatați existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte și Parlamentul României
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte și Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești.
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
și viselor proprii sau de relația cu ceilalți oameni și cu lumea naturală, tot timpul este posibilă o relație neîntreruptă cu Sinele. Scriind despre modelul persoanei prezentate mai sus, Assagioli afirmă că este o "reprezentare structurală, statică, aproape 'anatomică' a constituției noastre interioare , în timp ce omite aspectul ei dinamic, care este cel mai important și esențial". De aceea, acest model este imediat urmat de o teorie a stadiilor care prezintă procesul de psihosinteză. Această schemă poate fi numită "stadiile psihosintezei" și este
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
părăsit-o doi ani mai târziu. Numită membră a Consiliului Constituțional de către președintele Senatului, René Monory, în martie 1998, ea a făcut parte din înalta jurisdicție până în martie 2007. În 2005 a chemat alegătorii să voteze „DA” la referendumul asupra Constituției Europene. Din 2000 până în 2007 a prezidat Fundația pentru memoria Holocaustului, iar în continuare este președinte de onoare. Ea s-a opus, la 15 februarie 2008, ideii de a încredința memoria unui copil evreu din Franța mort în shoah fiecărui
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
de instanță se reduce în mod corespunzător, iar dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată. În România, grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României [art. 94 lit. d) din Constituție] sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică [art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituție] pentru aceleași considerente ca și amnistia (art. 160 din Noul Cod Penal). În raport cu sfera celor care beneficiază de grațiere se disting grațierea individuală și grațierea
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată. În România, grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României [art. 94 lit. d) din Constituție] sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică [art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituție] pentru aceleași considerente ca și amnistia (art. 160 din Noul Cod Penal). În raport cu sfera celor care beneficiază de grațiere se disting grațierea individuală și grațierea colectivă. În funcție de felul în care în actul de grațiere sunt sau nu prevăzute anumite condiții
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 - 3 ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea Constituției în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de sovietici: Constituția democratică din 1923, forma de guvernământ monarhică și persoana Regelui. Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum. La 23 August 1944, România a ieșit
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant. După 23 August, Regele și guvernul Sănătescu au repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția liberală din 1923 și regimul democratic parlamentar (au permis funcționarea normală a partidelor politice, care fuseseră oficial dizolvate sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
acestuia. Pentru prima dată în istoria constituțională a României, un guvern refuză să plece de la putere la cererea Suveranului. Ca urmare, în perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele, că Regele „poate refuza sancțiunea sa”). La 8 noiembrie 1945, cu ocazia sărbătorii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua onomastică a Regelui, în Piața Palatului din București are loc o mare demonstrație anticomunistă și pro-monarhistă, prin care
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
iulie 1947, are loc înscenarea de la Tămădău: liderii țărăniști sunt arestați. În noiembrie Partidul Național Țărănesc este dizolvat, iar Partidul Național Liberal, nemaiputând funcționa, se autodizolvă. Singurele obstacole care mai rămăseseră în calea puterii abuzive depline a regimului comunist erau Constituția liberală din 1923 și Monarhia. În luna noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena sunt invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip (între cele două Familii Regale există apropiate legături de rudenie). Conform
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
regale, arătând prin însăși aceasta că este un fals, întocmit de persoane străine). Regele a protestat, arătând că schimbarea formei de guvernământ nu se poate face decât la dorința expresă națiunii române și cu respectarea exactă procedurilor democratice prevăzute de Constituție, care ar fi trebuit, apoi, validate printr-un referendum. De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindcă prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre Roman au împiedicat revenirea în țară a Familiei Regale a României, în ciuda solicitărilor Regelui, cu excepția unei vizite de două zile
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
care a urmat revoltelor, numită Reacția Thermidoriană, au fost abrogate multe dintre legile nepopulare ale regimului Terorii și s-au redus puterile Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Cele două comitete au încetat să mai existe prin prevederile existente în Constituția anului III (1795), care a marcat începutul Directoratului. Comitetul a fost inițial compus din nouă membri, aleși cu toții de către Convenția Națională pentru un mandat de o lună, care putea fi reînnoit nelimitat. Primii membri, instalați pe 6 aprilie 1793, au
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi. Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]