157,129 matches
-
zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l, mă, să-l aud cum îl spui. Șolcan, sclifosind de plâns, spune: - Tatăl nostru care ești în cer, fie voia lui. - Mă, nu în voia lui, ci zi: fie în voia ta. - Fie-n voia mea. - Nu așa țigane! Nu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Fie-n voia mea. - Nu așa țigane! Nu în voia lui, nici în voia mea, ci în voia ta. Șolcan se hotărăște: - Nici în voia lui, nici în voia ta, ci fie în voia mea. - Mă, te cârpesc, de ce nu zici cum îți spun eu? Zi după mine: Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția ta, fie în voia ta ... Șolcan zice după Vodă: - Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția mea, în voia mea... - Măi țigane, cați bătaie, acum te
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
hotărăște: - Nici în voia lui, nici în voia ta, ci fie în voia mea. - Mă, te cârpesc, de ce nu zici cum îți spun eu? Zi după mine: Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția ta, fie în voia ta ... Șolcan zice după Vodă: - Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția mea, în voia mea... - Măi țigane, cați bătaie, acum te trezesc eu, ce nu zici ca mine: fie în voia ta? Șolcan repede întinde o hârtie lui Vodă și-l roagă
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Zi după mine: Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția ta, fie în voia ta ... Șolcan zice după Vodă: - Tatăl nostru carele ești în ceruri, vie împărăția mea, în voia mea... - Măi țigane, cați bătaie, acum te trezesc eu, ce nu zici ca mine: fie în voia ta? Șolcan repede întinde o hârtie lui Vodă și-l roagă să scrie ceea ce nu-i intră lui în cap. Vodă scrie: „Fie în voia ta”. Șolcan ia hârtia și iese afară, ca să învețe rugăciunea
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
-l lasă lat pe pământ, arătându-i porunca lui Vodă: „Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine rugăciunea. După ce-a trecut o bucată de vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte și-l întrebă de rândul cailor. Pârcălabu vine umilit și scârbit în sinea lui de cele ce pățise. Cum Vodă l-
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Ștefan îi spuse că-i un drumeț și că a rătăcit prin pădure și-i mort de trudă și de foame. Și dacă n-are loc în colibă, să se culce, și să-i dea ceva de mâncare? - Ba este, zise românul, și una și alta. Vodă se tupilă și, intrând în colibă, se așeză pe un braț de fân moale ce era așternut pe jos și care era patul stăpânului colibei. De mâncare îi aduse românul un dărăb de mămăligă
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
dărăb de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune, ce-l ținea românul în mână, la mămăliga cea vârtoasă și întrebă pe om: ce are la mămăligă? Dacă n-are lapte, carne, legume ori altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică decât mămăligă. Nu era Vodă prea dezmierdat în ale mâncării, că doară mai petrecea el nemâncat și însetat prin războaie, decât în tihnă lângă o masă domnească plină de fel de fel de bucate și mâncăruri
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
când vinul făcea ocol împrejurul mesei și toți mesenii se făcură mult vorbăreți, întrebă Vodă pe curteni: dacă au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar tot răspunseră cu toții că au mâncat. - Dacă ați mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să știți, cu ce-i mai bună mămăliga? Unii ghiciră: cu friptură de pui cu smântână, alții: cu brânză de oi sau cu lapte; alții: cu legume ca: usturoi sau ceapă; alții cu alte mâncăruri care de
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
ceapă; alții cu alte mâncăruri care de care cum îl învăța mintea a ghici, că doar curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ca mâncare boierească, ci țărănească. La toate răspunsurile lor, Vodă clătina din cap necredincios, vrând să zică faptul că n-au ghicit. În urmă Ștefan-Vodă le zise: - Eu văd că nu ghiciți, de aceea voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună: cu foamea!
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
învăța mintea a ghici, că doar curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ca mâncare boierească, ci țărănească. La toate răspunsurile lor, Vodă clătina din cap necredincios, vrând să zică faptul că n-au ghicit. În urmă Ștefan-Vodă le zise: - Eu văd că nu ghiciți, de aceea voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună: cu foamea!
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
ȘTEFAN-VODĂ ȘI TOLPA <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 340. footnote> (După S. Fl. Marian, Tradiții populare românești din Bucovina, f.138) Se zice că în vremea lui Ștefan-Vodă era, pe lângă curtea domnească, un țigan, Tolpa, care era deștept, glumeț și totodată foarte prefăcut. Într-o zi, venind niște oameni de la țară ca să se jeluiască înaintea domniei pentru nedreptățile din partea pârcălabului lor
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
ia bir peste măsură, ba încă pe lângă aceea mai în toate zilele îi batjocorește, îi bate și-i chinuiește fără milă și fără vreo pricină. Iaca de ce au venit ei să se jeluiască lui Măria-Sa Vodă! - Oameni buni! zice Tolpa, nu purtați nici o grijă, întoarceți-vă acasă în voia cea mai bună, că eu vi-s omul!... Voi vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă v-a mai asupri și bate pârcălabul vostru de azi înainte! Românii îl ascultară și se
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
este ție Tolpo? Ce plângi? îl întrebă Vodă, văzându-l văitându-se și ținându-se cu mâinile de cap. - Mi-a tras popa o palmă, Măria-Ta! - Pentru ce? - Pentru că n-am știut pe Tatăl Nostru. - Ei tu, păgânule! îi zise Ștefan-Vodă mânios, tu să nu știi Tatăl Nostru? Păcat că n-am știut eu asta mai demult, că de-atunci te- aș fi alungat de la curtea mea!... Mă, dar ce ești tu? păgân? turc? tătar? pro ce liftă rea? să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
și punându-se față în față cu pârcălabul, pe care a început mai întâi a-l mustra înaintea satului întreg pentru neomenia lui cu sătenii și cu toți românii de prin împrejurimile acelea, apoi arătându-i iscălitura lui Ștefan-Vodă, îi zise: - Vezi ce este scris aici? - Văd: fie în voia ta - răspunse pârcălabul, dar el nu știa ce să însemneze aceasta! - Nu știi?... bine! Lasă că știu eu! - strigă Tolpa furios, și atunci pe loc porunci oamenilor să-l întindă jos
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
dar el nu știa ce să însemneze aceasta! - Nu știi?... bine! Lasă că știu eu! - strigă Tolpa furios, și atunci pe loc porunci oamenilor să-l întindă jos înaintea oamenilor și să-i măsoare vreo 50 bețe bune și pipărate, zicând: - Iscălitura Măriei-Sale poruncește: să pedepsim pe toți aceia care nu știu de omenie și asupresc pe frații lor din cale-afară și fără vreo dreptate!... Pârcălabul era nevoit să sufere bătaia, crezând că așa a poruncit Vodă. El, însă, era unul
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
întrebă pe Vodă: - De ce-ai poruncit, Măria-Ta, lui Tolpa ca să mă bată înaintea sătenilor mei, că doară n-am făcut nimănui nici un rău? Ștefan-Vodă, uitându-se lung la dânsul, mirându-se și el de vorbele pârcălabului, îi zise: - Ce spui?... - Ce spun?... d-apoi iaca cum și iaca cum, și începu a-i povesti toată istoria cum s-a întâmplat. - Ei, mișelul! zise Vodă mânios, de aceea mi-a spus el să mă iscălesc eu la cuvintele, ce
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
rău? Ștefan-Vodă, uitându-se lung la dânsul, mirându-se și el de vorbele pârcălabului, îi zise: - Ce spui?... - Ce spun?... d-apoi iaca cum și iaca cum, și începu a-i povesti toată istoria cum s-a întâmplat. - Ei, mișelul! zise Vodă mânios, de aceea mi-a spus el să mă iscălesc eu la cuvintele, ce nu le știa din Tatăl Nostru, ca să aibă cu acea iscălitură putere să te bată!... Așa-i treaba?...Lasă că mi ți-l voi învăța
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
de care era încins peste mijloc de un crac, lăsându-și apoi picioarele să spânzure în jos, iar o ațișoară, pe care o avea, de asemenea, pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să-l omoare, pentru că a bătut pe pârcălabul, s-a spânzurat el singur, n-a mai așteptat pe alții... Tolpa numai trăgea
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
alții... Tolpa numai trăgea cu urechea. - Dacă ar fi viu, eu l-aș ierta... - Fie în voia ta! strigă Tolpa, sărind jos și îmbrățișând picioarele Măriei-Sale. - Fie în voia ta! Bine că măcar de frica spânzurătoarei ai învățat Tatăl Nostru! zise, zâmbind de râs, Ștefan-Vodă. Atunci m-ai prins cu iscălitura, acum cu vorba, dar altă dată nu mai scapi nici cu voia ta, nici fără de voia ta!... Era glumeț Ștefan-Vodă și-i plăceau și glumele altora, dar între o glumă
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
lui J. Haydn. Cuvântul, al cărui înțeles emană din însăși devenirea celestă, divină, atotcreatoare și atotstăpânitoare, se îndreaptă spre zămislirea tuturor celor ce ne înconjoară, a tot ceea ce este vietate, dar mai ales ființa umană. Undeva, în negura istoriei umane (zic „negură” la fel de confuză ca și când aș pronunța azi „viitor”), cuvântul, sunetul, relațiile sonore în articularea vorbită, par un dar prin care încet, încet, omul nostru, noi înșine ne identificăm cu natura, cu spațiul nostru de viață, de respirație, de conștientizare a
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
noștri nu mai trăiește!... - Cum? Nici unul? se răsti regele. Tu ești încă viu, și cel de acolo, iaca doi, și de acolo vine unul, iaca trei, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece; întoarceți-vă, trebuie să luați reduta, trebuie, vă zic! Înainte, marș! Astfel își strânse el însuși oștirea ce șovăia și o aduse el însuși înapoi unde era mai deasă ploaia de gloanțe, și reduta fu luată! Și ce era mai mult încă, păstrată peste noapte, când turcii făcură o
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
să cadă și el printre aceia care acopereau câmpul de bătaie, ale căror vaiete erau și mai înspăimântătoare ca muțenia lor, când numai cu fețele lor îngălbenite chemau mărturie cerul, că s-au luptat ca leii, împotriva unor ziduri, cum ziceau ei, pe când turcii după rădane trăgeau în carne vie. Se gândea numai ce bucurie era să facă miresei sale când s-ar fi întors acasă împodobit cu o cruce, și nu știa că luarea Griviței nu înseamnă luarea Plevnei, și
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
de acest oaspete puternic care stătea în fața lui, și cu toate că era zguduit de-un fior de spaimă neînțeleasă, îndreptă baioneta spre el, cu un puternic: - Stăi! Cine-i acolo? - Român!, veni un glas tunător. - Parola, știi parola? -O știu! - România! zise soldatul. - Ștefan cel Mare, răspunse ciudatul oaspete, fără să șovăiască. Atunci Stan se dete-n lături și fără voie prezintă arma și streinul ridică mâna cu măreție și poruncitor, parcă de când lumea a fost deprins să fie salutat și să
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
mâna cu măreție și poruncitor, parcă de când lumea a fost deprins să fie salutat și să mulțumească în felul acesta. -E încă treaz prințul? întrebă streinul cu gândul de-a intra în cort. -E treaz, Măria-Ta! - De ce-mi zici Măria-Ta, mă cunoști pesemne? -„Eu” bâlbâi soldatul, nu, nu știu, te cunosc ca pe sfânta scriptură, ca pe icoana sfințită din perete, ca pe crucea bisericii, aș putea să jur că ești chiar Ștefan cel Mare! Atunci streinul puse
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
atingerea năzdrăvanului viteaz. Parcă-i curgeau flăcări prin vine, gata să săvârșească nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat și sfințit. Dar nu putu să scoată o vorbă, așa de tare-i bătea inima. Celălalt zise: - Am venit să v-aduc biruință, ca întotdeauna; de câte ori mă vei zări în luptă lângă regele tău, să știi că nu i se va întâmpla nimic și veți birui! - și cu aceste cuvinte Ștefan se făcu nevăzut în cortul regelui
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]