17,219 matches
-
carele cu coviltire, În secolul trecut, pentru a veni În țara făgăduinței. Un bătrân, În picioare, scrutează zarea spre răsărit. În jurul lui femei și copii În genunchi mulțumesc Domnului că le-a ajutat să ajungă la locul dorit. Tinerii care aleargă astăzi pe șosele betonate, Într-o țară ridicată În timp record, uită marșul pionierilor, uită 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 115 marșul morții. California e cununa de lauri pusă pe capul unui popor, format din aluatul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
film al lui Ch. Chaplin. La 1848, San Francisco era o localitate oropsită, abia cu 800 locuitori, cu case primitive În număr de 57. Un mormon a găsit primul aur În albia unui râu, după care a Început nebunia, toată lumea alergând spre satul Colorna, cel cu aur. De la 30 Noiembrie 1849 până la 18 Iunie 1850, deci În mai puțin de 6 luni, 35 de vapoare franceze au adus 2.100 pasageri, iar din August 1850 până În Aprilie 1851 au adus alți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de odihnă. I se controlează cauciucurile și i se Încarcă rezervorul de benzină. Ne Încărcăm bagajele și suntem gata de plecare. Alături mai e o mașină, un Lincoln. Aflu că În el se găsește ambasadorul SUA În Franța. Un tânăr aleargă după Lincoln cu un cauciuc. Recunosc că e al meu, claxonez si-mi iau astfel ultimul lucru ce-mi rămăsese pe vapor. La Întoarcere n-am avut rău de mare. Oceanul a fost mai liniștit iar nava cu un tonaj
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți închiși la Suceava, a fost torturat în anchete: era bătut noaptea la tălpi, iar când i se învinețeau era pus să alerge, în timp ce anchetatorii îl loveau în continuare cu ciomegele, pumnii și picioarele după un sistem bine pus la punct, care alterna loviturile în burtă, ce determinau victima să se aplece în față, cu loviturile în spate, forțând-o să se îndrepte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dumnezeu comparându-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decât Hristos'. K. i-a povestit că a fost bătut la tălpi și pe tot corpul gol, obligat să alerge fără haine în jurul camerei și să strige: 'Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț'. Liderul camerei a pus vreo 20-30 de oameni să își facă nevoile: 'Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați!', iar K. a fost pus să le
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bagajul ei lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie să se fi distrat Mama pe seama noastră! Am fost, până la urmă, doar doi copii ce s-au jucat în zăpadă până au înghețat, pentru ca apoi să alerge în poala Ei plângând și căutând alinare... Alinarea am primit-o două zile mai târziu. Decisă, Diana nu s-a lăsat și a insistat cu telefoanele până a obținut o nouă aprobare pentru serbare, numai pentru noi de data aceasta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
rog să nu uiți că eu îți vorbesc și despre minuni! - Fie! Vreau să aud noi minuni de la tine!Bine! Să începem cu pământul sau - mai bine spus - cu minunea pământ! Ia spune-mi: când erai micmicuț, nu obișnuiai să alergi cât era vara de lungă cu picioarele goale pe pământ, prin praf, prin iarba verde de la țară, la bunici sau în fața blocului acasă, la părinți? - Ba da! Și-mi plăcea enorm! - Și nu crezi că această plăcere avea și o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
erai fericit atunci, chiar de-ți mai intra vreun ghimpe în picior? - Păi, știu și eu? Eram copil! - E adevărat! Și inocent! Dar, ceea ce este mai important: nu-ți interzicea nimeni să fii în contact permanent cu pământul, cu Mama-Pământ! Alergai prin țărână, stăteai cu fundul pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ți mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau! - Dac-aș mai putea întoarce acei ani minunați!... - Ei, bine! Acum află
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Publicitate erau subplătiți, deci, ei manevrau bugete de milioane și erau plătiți cu doar 100-200 de dolari pe lună. Existau în acel moment două opțiuni : opțiunea numărul unu era să le dai un comision din ce încasează și ei să alerge ca să aducă publicitate în Televiziune. Asta a fost prima mea idee. Această opțiune a fost integral blocată de Sindicatul Televiziunii pe tipicele motive comuniste, că, dacă făceam asta, or să câștige Ăia din Departamentul de Marketing mai mult decât redac
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu-s mai buni, așa că ce să mai vorbim ! Și nu știu cum se face, dar competiția politică, deși e mare, nu reușește să crească performanța. Deci, în mod nor‑ mal, ai zice că îl ai pe unul care fuge după tine, alergi mai repede, te antrenezi, faci ceva, că altfel te ajunge acela din urmă și te mușcă de fund. Totuși, nu vezi cres‑ când viteza de dezvoltare. V.A. : Care e cauza ? De unde pornește handicapul ? Nu cumva din ’90, când au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să confiște Monitorul Oficial, să încerce să reducă prerogativele Curții Constituționale sau să dea afară pe Avocatul Poporului. Din stenograme știm că Ponta și Antonescu erau împinși de la spate de alții. Atunci vedeai că se comportă ca doi lupi care aleargă în fruntea unei haite de frică că or să-i ajungă ceilalți din urmă și or să-i muște de fund. V.A. : Iar cei care alergau după cei doi erau, bineînțeles, baronii locali și pușcăriabilii... A.M.P. : PĂi, oamenii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de la spate de alții. Atunci vedeai că se comportă ca doi lupi care aleargă în fruntea unei haite de frică că or să-i ajungă ceilalți din urmă și or să-i muște de fund. V.A. : Iar cei care alergau după cei doi erau, bineînțeles, baronii locali și pușcăriabilii... A.M.P. : PĂi, oamenii care au apărut în seara respectivă și au spus că numărul votanților e de 50% au fost dom‑ nii Fenechiu și alții, ușor de verificat cine. V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cârpăcite cu plasturii: „CENZURAT!” Uneori cu explicații ale redacției, alteori cu tăcerea în care am citit lehamitea. „Ce e cenzura?” - a izbucnit la un moment dat gazeta care le-a răspuns limpede cititorilor: ”Un lung prilej pentru tăiere. Creionul roșu aleargă în dreapta și-n stânga deasupra coloanelor de ziar pentru a tăia la întâmplare, după fantezie, și duhul cenzorilor... Deși..., motiva publicația, domnii cenzori vor fi observat poate că până astăzi ne-am ferit a ataca până și administrația Bucovinei și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fulgerător, se întoarse cu mâinile întinse în disperare spre familia sa. În aceeași clipă Jurowschi a tras câteva focuri de revolver asupra țarului. Victimele cădeau una după alta. Numai două fiice ale țarului și o servitoare nu fuseseră atinse. Ele alergau de jur împrejurul odăii în plânsete și strigăte disperate. Ca prin minune gloanțele nu le atingeau. Jurowschi, Voicov și alți câțiva cekiști s-au apropiat de ele și le-au pus revolverul la cap, trăgând cât mai multe focuri. ... Nici o victimă nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui Indra, să triumfați în această cursă! Să triumfați, cu alte cuvinte, să nu vă ocupați de altceva decât de performanța care trebuie desăvârșită, vreau să spun de volumul gros pe care îl veți scrie: în cursă, alergătorul trebuie să alerge fără să privească în jurul sau înapoia sa, nici să-și facă procese de conștiință, cântărindu-și propria slăbiciune sau reprezentându-și dificultatea extremă a cursei și a obstacolelor aproape insurmontabile: de ce nu sunt eu Pindar sau Nietzsche pentru a vă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei cozi de mătură, în timp ce ei te loveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț, înșelam oamenii și credincioșii. Eram un mincinos și un farsor... N-a fost suficient atîta. Țurcanu a selecționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la Jilava, mult după primirea botezului, celui convertit la dreapta credință. E într-o stare euforică ce nu-l lasă să doarmă, un preaplin de viață îl copleșește: Îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgîlțîi și pe ceilalți, să le spun cît sînt de fericit, să-i rog să-și dea seama ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de mine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un topor, noi ne scandalizasem un pic, dar fără agresivitate. El iese afară din casă, era întuneric, nu aveam lumină electrică, el iese nepregătit, și-i dau ca un laș cu toporul în cap, îi dau două lovituri...". După aceea aleargă la tovarășul Cristache Vasile, ce îl trimite înapoi asigurîndu-l că va fi bine. Este încurajat inclusiv de tovarășul Pavel Ștefan că va fi în scurt timp grațiat, recuperat, redat societății etc., cu o condiție: trebuie să lucrezi foarte bine. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai tare, țipă râzând în hohote Pribeagu. Și așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să -i trimită în cealaltă lume. Parcă erau la maraton și se băteau nu doar pentru medalia de aur, dar și pentru recordul mondial. Iar namila nu se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aici ? A ? Toată lumea te-așteaptă la Răcaru, la repetiții. Ionel ți-a pregătit deja câteva piese. — Ionel Fernic ? ! — El însuși ! Doar l-ai cucerit aseară. Ce atâta mirare pe chipul dumitale ? M-au trimis să te caut și am înnebunit alergând și întrebând exact unde stai. Apoi de aproape un ceas te tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește imediat înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu vin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a doua bubuitură și amețiți de cioburi și de fum, cei mai mulți nici nu observă că scăpaseră. Iar până să se dezmeticească toți și să iasă afară, Fernic, Pribeagu și Cristi deja o luaseră spre Dâmbovița cu o viteză nemaipomenită, alergând în asemenea hal, de parcă iadul însuși s-ar fi dezlănțuit în spatele lor. Ați apucat, mă, să-i vedeți la față careva ? întreabă hăndrălăul care căzuse primul, lovit de halba lui Fernic. În final, după toată nebunia, își venise în fire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se puteau zări și nu mai contau deloc. Nu exista rasă, de sus. Oamenii nu erau nici albi, nici negri, nici scunzi, nici înalți, nici săraci, dar nici bogați, doar oameni, purtați de cine știe ce destine mărețe pe toate drumurile. Mergând, alergând, dansând și uitând uneori de magia vieții, care era atât de evidentă la atâtea sute de metri distanță în aer. „Ah, cât de măreț trebuie să fie Dumnezeu !“, și-a spus Cristi, simțind pentru prima dată atât de puternic cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a început din senin câte o furtună, iar petrecăreții, în frunte cu Cristi și orchestra, cu instrumentele la braț, au luat-o la fugă spre salon să se adăpostească, râzând în hohote. Uneori nici nu întrerupeau melodia, o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape magic, rustic, dar elegant deopo- trivă, rupt de nebunia și agitația centrului. Al doilea local, purtând și numele patronului, se afla pe strada Matei Millo, în spatele Palatului Telefoanelor, faimosul zgârie-nori terminat doar cu câțiva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
odihnesc și ei ? N-am mai auzit de un cântăreț care de ani de zile să nu fi stat și el, Doamne, nu zic o lună, dar măcar o săptămână, două să își mai revină... Tot timpul, ba cânți, ba alergi nu știu pe unde, iar cânți, iar ești pe fugă, când ai dormit și tu ultima oară măcar vreo zece ore ? — Zece ore ? ! Dar ce să fac cu-atâta somn ? — Doar n-o să fii tânăr la nesfârșit, dragul meu. Hai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]