17,527 matches
-
logiilor, situată în registrul bel-etajului. Materialele durabile folosite, piatra și cărămida aparentă, contribuie esențial la punerea în valoare a detaliilor elegant desenate. Monumentală și expresivă, clădirea muzeului constituie un reper major al Șoselei Kiseleff, traseu definitoriu al Capitalei. Palatul Știrbei - arhitect francez Michel Sanjouand, construit în 1835. Caracterul neoclasicist al palatului Știrbei este respectat și de modificările efectuate în 1881, după proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificări li se datorează fațada împodobită de cariatide și aripile laterale supraînălțate. Muzeul Județean
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Monumentală și expresivă, clădirea muzeului constituie un reper major al Șoselei Kiseleff, traseu definitoriu al Capitalei. Palatul Știrbei - arhitect francez Michel Sanjouand, construit în 1835. Caracterul neoclasicist al palatului Știrbei este respectat și de modificările efectuate în 1881, după proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificări li se datorează fațada împodobită de cariatide și aripile laterale supraînălțate. Muzeul Județean de Artă Prahova - clădirea este realizată în stil clasic, și a fost proiectată pentru Ghiță Ionescu, negustor, petrolist și primar. După moartea
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
(8 iulie 1906 - 25 februarie 2005) a fost un arhitect, autor, istoric al artei, director de muzeu american. S-a născut în Cleveland, Ohio. A studiat arhitectura și a făcut apoi un master în istoria arhitecturii la Universitatea Harvard. Dupa ce și-a terminat studiile, Johnson a acceptat postul de
Philip Johnson () [Corola-website/Science/313549_a_314878]
-
ani, s-a concentrat asupra arhitecturii și a desenat prima sa clădire. Începând de atunci cariera lui a fost una ascendentă. În 1967 s-a asociat cu John Burgee,asociere ce a durat 20 de ani. În acest timp, ambii arhitecți au realizat un număr foarte mare de proiecte. Johnson a organizat primele vizite arhitectonice ale lui Ludwig Mies van der Rohe, și a lui Le Corbusier, când aceștia au călătorit în Statele Unite ale Americii. Cu Mies a avut o relație
Philip Johnson () [Corola-website/Science/313549_a_314878]
-
Corbusier, când aceștia au călătorit în Statele Unite ale Americii. Cu Mies a avut o relație strânsă și a colaborat mai târziu cu el la proiectarea și construcția faimoasei clădiri Seagram în New York. Johnson a fost distins de către Institutul American al Arhitecților cu Medalia de aur, și în 1979 a primit primul Premiu Pritzker, cel mai râvnit premiu în arhitectură. Începând cu 1989 Johnson s-a retras din viața publică. Și-a dedicat timpul mai ales proiectelor proprii, chiar dacă a rămas consilier
Philip Johnson () [Corola-website/Science/313549_a_314878]
-
cu șindrilă, a văruit biserica pe dinafară, a reparat turnul clopotniță, a retopit și returnat clopotele crăpate, a procurat veșminte și obiecte de cult noi. În toamna anului 1868 s-a început realizarea unor lucrări de reparații radicale, supervizate de arhitectul imperial Joseph Hlavka, dar acestea au fost oprite în vara anului 1869 din dispoziția guvernului austriac care a contestat dreptul de patronaj al Mitropoliei Moldovei asupra bisericii. Lucrările de restaurare au fost mult timp întârziate ca urmare a diferendumului dintre
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
casă cu mai multe încăperi ce servea ca locuință pentru egumen și pentru primirea oaspeților, s-a reamanajat chilia pentru monahi, s-au înălțat trei hale pentru adăpostirea pelerinilor, s-a construit o șură și două grajduri. Între anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a întregului complex mănăstiresc. Lucrările efectuate aici au avut ca finalitate: După finalizarea lucrărilor de restaurare, biserica „Sf. Gheorghe” a fost resfințită la 19 septembrie /2 octombrie 1910 de către mitropolitul Vladimir de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
și avea inițial doar un singur nivel zidit din piatră neregulată, prevăzut cu colțari din piatră fălțuită. Apoi apar benzi de câte trei rânduri de cărămizi. Alternarea aceasta o găsim și la turnul Mănăstirii Galata din Iași. Între anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a întregului complex mănăstiresc. Cu acest prilej, tunului i s-a mai adăugat un etaj și o turlă, fiind decorată partea superioară a zidurilor cu firide și cu ocnițe. Acoperișul turlei a
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
prezentându-se la post cu câteva zile înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Deși era majoritatea timpului în străinătate, Matila Ghyka își menținea prezența în viața culturală din România. Astfel, participă la înființarea revistei "Simetria", acțiune inițiată de arhitectul George Matei Cantacuzino. Ghyka face parte din comitetul de redacție al revistei, împreună cu Octav Doicescu, Paul Emil Miclescu (primul număr are pe frontispiciu - toamna 1939), mai târziu întrând în comitetul de redacție și Tudor Vianu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu, Titus
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Doryphoros (Purtătorul de suliță). Nu a rămas însă nicio redactare a acestui canon, iar sculptura ne este cunoscută doar prin copii datând din epoca romană, ale căror proporții diferă, astfel încât nu permit o definire matematică exactă a recomandărilor lui Policlet. Arhitectul roman Vitruviu a avut făcut și el recomandări cu privire la proporțiile recomandabile ale construcțiilor și s-a referit la analogia cu proporțiile corpului omenesc, dar nici lucrările lui nu prezintă date matematice exacte. Deși Matila Ghyka citează aceste lucrări, el nu
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
artiști care i-au preluat principiile și le-au aplicat sau dezvoltat. Această influență s-a remarcat însă și în numeroase alte domenii, printre care arhitectura și muzica. Teoria numărului de aur, expusă de Matila Ghyka l-a inspirat pe arhitectul francez Le Corbusier, al cărui țel era să creeze proporții armonice în spațiile de locuit, și a aplicat teoria la proiectarea apartamentelor din blocuri de locuințe. Deși Le Corbusier nu avea cunoștințele necesare înțelegerii teoriilor matematice ale lui Ghyka, el
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
de prestigiu din era postbelică, precum Petru Comarnescu, Eugen Schileru, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Mihai Ralea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga i-au făcut vizibilă statura sa intelectuală sau i-au amintit numele. Esteticieni români, precum V. E. Mașek, Lucian Dragomirescu sau profesorul arhitect Adrian Gheorghiu s-au aplecat asupra operei sale, iar tinerii critici de artă i-au amintit numele atunci când expozițiile pe care le prezentau, aveau legătură cu structurile de ordine demontate de Matila Ghyka. De abia în 1981 o primă selecție
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
află în New York City, la adresa 200 Park Avenue pe deasupra în Midtown Manhattan. Construită între anii 1960 și 1963, sub numele de atunci de Pan Am Building, întrucât adăpostea sediul companiei aeriene , a fost proiectată de firma , cu masiva contribuție a arhitecților Pietro Belluschi și Walter Gropius în stilul arhitectural cunoscut ca . La inaugurare, clădirea fusese prima pe lista zgârie norilor cu cea mai mare suprafață comercială. Astăzi, rămâne una dintre cele mai comerciale din Statele Unite.
MetLife Building () [Corola-website/Science/313689_a_315018]
-
Congresul internațional de arhitectură modernă, conform originalului din limba franceză, " " (cunoscut și sub acronimul CIAM, sau sub forma sa din limba engleză, International Congress of Modern Architecture), a fost un forum mondial al arhitecților, fondat în 1928 și dezmembrat în 1959, care a constat dintr-o serie de unsprezece conferințe dedicate arhitecturii moderniste. Fondarea "Congresului internațional de arhitectură modernă" s-a făcut în iunie 1928, la Chateau de la Sarraz din Elveția, de către un grup
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
și dezmembrat în 1959, care a constat dintr-o serie de unsprezece conferințe dedicate arhitecturii moderniste. Fondarea "Congresului internațional de arhitectură modernă" s-a făcut în iunie 1928, la Chateau de la Sarraz din Elveția, de către un grup de 28 de arhitecți europeni, fiind organizată de Le Corbusier, Hélène de Mandrot (proprietara castelului) și Sigfried Giedion, care a și fost primul său secretar general. "CIAM" a fost unul din numeroasele manifesto-uri ale arhitecturii secolului 20, menit să avanseze "arhitectura ca artă socială
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
de joacă și recreere. Aceste propuneri nu au fost practic făcute publice între 1933 și 1942, când Le Corbusier, acționând de unul singur, le-a publicat sub forma unui document cunoscut sub numele de "Athens Charter." Cum membri CIAM erau arhitecți de renume, care au început să călătorească în întreaga lume după cel de-al doilea război mondial, multe din ideile lor s-au răspândit în afara Europei, mai ales în Lumea Nouă, și cu precădere în Statele Unite, Canada și Brazilia. Ideile
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
edificii bucureștene clădite în stil brâncovenesc, Institutul Medico-Legal Dr. Mina Minovici (inaugurat la data de 20 decembrie 1892, primul institut de acest fel din Europa dotat cu amfiteatre, bibliotecă, laboratoare de specialitate), Biserica Sf. Vineri și Biserica Albă-Postăvari. Prin grija arhitecților și inginerilor s-a reușit salvarea unor monumente istorice prin translatarea acestora. Procedeul a presupus mutarea clădirilor pe un sistem de șine cu ajutorul unor împingătoare hidraulice. Astfel, s-a reușit dispunerea acestora în cadrul noului ansamblu urbanistic și s-a evitat
Bulevardul Unirii, București () [Corola-website/Science/313747_a_315076]
-
și interpretată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei, dirijată de Constantin Bugeanu. Copia standard a fost finalizată la 30 noiembrie 1964. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 13.300.000 lei. Decorurile acestui film au fost realizate de arhitectul scenograf Constantin Simionescu. Acesta a colaborat la mai multe filme regizate de Mircea Drăgan, pe care-l considera un „regizor pedant, sensibil, care avea încredere deosebită în munca mea”. Decorurile realizate de el au scos în evidență epoca istorică în
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
(n. 1844 - d. 11 noiembrie 1914, Curtea de Argeș) a fost un arhitect francez, restaurator și membru corespondent al Academiei Române. Se trăgea dintr-o familie de nobili, originară din Piemont, stabilită în Franța în secolul al XIV-lea. Discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, el a fost chemat de Regele Carol I al României
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
celor cinci biserici a fost încredințată unor artiști străini, necunoscători buni ai artei bizantine tradiționale, care au făcut o pictură nouă. Biserica “Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, bd. Republicii, nr 6, ridicată între anii 1901-1905, a fost construită după planul arhitectului francez André Lecomte du Noüy, fiind o copie a Catedralei Episcopale de la Curtea de Argeș. André Lecomte du Noüy a vrut să "restaureze" și Biserica Domnească din Curtea de Argeș, grav deteriorată, demolând-o și reconstruind-o. Locuitorii orașului au contribuit la strângerea unei
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
vrut să "restaureze" și Biserica Domnească din Curtea de Argeș, grav deteriorată, demolând-o și reconstruind-o. Locuitorii orașului au contribuit la strângerea unei sume de bani pentru începerea lucrărilor de salvare a bisericii. În final, biserica a fost restaurată după planurile arhitectului român Grigore Cerchez, care a salvat-o de la demolare. Pictura a fost și ea restaurată de pictorul Norocea, I. Mihail și Teodorescu. Au fost scoase la lumină frescele de secol XIV, care fuseseră acoperite cu două sau chiar trei straturi
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
localitate denumită în trecut Florica, familia Brătianu avea o moșie. Familia Brătianu i-a comandat, în 1898, lui Emile André Lecomte du Noüy să construiască aici o biserică, cu hramul "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul", biserică devenită necropolă de familie. Mormântul arhitectului Emile André Lecomte du Noüy este declarat monument istoric, fiind înregistrat cu . Se află în Curtea de Argeș, Str. Eroilor 36, în curtea bisericii Flămânzești.
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
bază de date online conținând lucrări de și de toate tipurile, așa cum sunt poduri, turnuri, clădiri înalte, zgârie-nori, baraje, ș.a.m.d.. În mod suplimentar, "" conține și informații despre diverși specialiști angajați în opera de realizare a acestor structuri, ingineri, arhitecți și constructori, precum și despre diferite companii implicate în designarea, planificarea și realizarea acestor structuri. Cuvântul "structurae" a fost ales conform "strūctūra", din latină, la nominativ plural, desemnând substantivul la plural, "structuri", sau din genitivul singular, desemnând acțiunea de construire în
Structurae () [Corola-website/Science/314095_a_315424]
-
parohiei numărul de familii era de 400, însă numărul a crescut rapid într-un interval relativ scurt, ajungând la aproximativ 600 de familii și un numar de 1600 de enoriași. În anul 1998, la Bienala de Arhitectură din București, echipa arhitectului Tiberiu Boitan a obținut o nominalizare la secțiunea de arhitectură pentru construcția Bisericii romano-catolice Sfântă Cruce .
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Massaro House, în română , este o casă construită între 2003 și 2007 de către arhitectul american Thomas A. Heinz după design-ul unui proiect niciodată realizat de către arhitectul american Frank Lloyd Wright. Casă a fost construită pe insula proprietate privată, "Petra Island", (câteodată ortografiata "Petre Island") în apele lacului Lake Mahopac, New York, fiind numită după
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]