20,245 matches
-
spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o seceră cu vârful rupt dar bună pentru ce îi trebuia ei și, bucuroasă se îndreaptă spre salcia sub care stătea, în așteptare, harbuzoaica. O
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în fiu, așa îi spusese lui Gheorghiță taică-su, Costache. Acasă Vasile și Săndel se întorseseră de la școală și după ce au mâncat, au mers în grădină ca să culeagă roadele ce se coc mai târziu cum sunt bostanii albi, prunele albe dulci ca mierea și strugurii de răuruscă. Băieții lucrau în grădină până ce dădea întunericul, care acum toamna cădea mai devreme. Apoi se adunau în casă și-și scriau temele sau învățau lecțiile pentru a doua zi. Tatăl lor Costache, era chinuit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eroilor căzuți în războaie pentru apărarea patriei, sfințindu-se jertfa adusă întru pomenirea eroilor, iar corul bisericesc reunit cu al școlii au interpetat cu multă însuflețire „Imnul Eroilor”: « Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi / Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi./ Ridicați pe piramida nemuririi faima lor, / Scriți în cărțile de aur, cântecul nemuritor./ Pe copii la sânul vostru, alintați-i cu-acest cânt /Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt / Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
alintați-i cu-acest cânt /Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt / Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor, / Cum muriră frații noștri, pentru neam și țara lor. / și pe sacrele morminte, puneți lacrime și flori, / Spre a fi mai dulce somnul, miilor de luptători.... » După interpretarea acestui imn mai mulți elevi au recitat versuri cu caracter patriotic închinate eroilor, scrise de marii noștri poeți. în încheierea acestui moment, domnul învățător Constantin Obreja cu autoritatea ce-o deținea a anunțat programul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la muncă , nici n-au mâncat cum le era obiceiul, temeinic și bărbătește, că au și zbughit-o în sat. Că, de, îs mărișori și au început să umble după
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Vale!”. Oamenii se interesau de numele localității de unde veneau, deoarece de numele și localitatea vânzătorului era legată calitatea și chiar prețul mărfii. Foarte multe produse lactate se vindeau, caș de oaie proaspăt sau frământat, brânză de vaci și smântână, lapte dulce și acru. La sectorul păsări găseai găini, rațe, curci și pui, numai buni de tăiat din aceia care , dacă erau fripți și puși alături de un mujdei de usturoi sănătos la care se adăuga un pahar-două de vin roșu sau nohan
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și împreună cu un coleg de clasă din Munteni, de lângă Tecuci, pornim apostolește la drum. Încet-încet ne deplasăm tot pe lângă marginea șoselei ca să evităm pietrișul de pe drumul lung pe care pornisem. În apropierea gării Ghidigeni ne înfruptăm cu poamele roșii și dulci ale unui măcieș cu rod bogat. Era spre seară. Mai aveam cinci km până acasă în timp ce tovarășul meu de drum avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îmi revin la o stare de sănătate tot mai bună. Timpul trece pe lângă noi fără probleme deosebite. Ajungem la seara zilei de 4 martie 1977, o zi ca toate celelalte. Pe la ora 9 seara, în timp ce vedeam la televizor filmul bulgar „Dulce și amar”, simțim că se mișcă puternic pământul de sub noi. Siguri pe casa noastră, am stat lângă televizor un timp, apoi sub tocul ușii, cu stânga îmi țineam soția și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe nimeni și fiecare din cei veniți, bărbați și femei, îmi făceau călduroase urări de ani mulți cu sănătate și o nouă revenire la Paris! Venisem cu trenul și mă înapoiam la fel cu o sumedenie de bagaje și poveri dulci și delicioase. Pe 10 februarie, la ora 16, plecam din Paris și la 12 februarie 2001 ajungeam la București, iar seara soseam la Bârlad în casa tuturor amintirilor mele! În tren spre București am fost „Domnul cu zambila”. La plecare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu ce-am avut, am improvizat o masă de prânz unde aceiași (Mousen, Liviu, Raul și eu) am servit cu veselie și în bună înțelegere și pace, spaghete inventate, din conserve, roșii, ceapă etc. Și alte grozăvii, punctate de aperitivul dulce, fără etichetă, vinul roșu, fără etichetă, șampania, fără etichetă și coniacul spaniol, oferite de gazdă, împreună cu căpșunile care se găsesc din plin în grădina Rectoriei din San Pere. Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai dispărea câteva zile pe la rudele de la Mășcăteni și la întoarcere ne mai bucuram de o turtă din semințe de floarea-soarelui sau un bulz de brânză. Ne mai pregătea din cele câteva sfecle de zahăr primite în dar o melasă dulce și parfumată, cu care ne onoram sărbătorile. De la fratele tatii, Moș Ion, mai primeam când și când câte un săculeț cu 15-20 de kilograme de grâu, ce pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colegi de acele momente. În vremurile respective nu prea existau cursuri tipărite sau litografiate, pentru seminarii și examene contând foarte mult notițele luate la cursuri. Și cum la multe ore de curs figuram "prezent" cu prietenii prin cine știe ce coclauri din "Dulcele târg al Ieșilor", așteptam sesiunea din toamnă pentru a mă pregăti pe notițele unor colege amabile. Așa am ajuns în anul întâi cu 9 examene amânate, în anul doi cu 5 și în anul trei cu 3 examene. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și m-am trezit cu cele două beizadele la București. Erau frumoase foc și aveau aerul acela dulce al creolelor. Spre părerea mea de rău, au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam talentele cu câte un fir de nailon cu trei cârlige în capăt, fixat cu o așchie de lemn într-o cutie de conserve în care puneam câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am aratat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de serviciul "VIP" și depuși în holul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șantier din nord milioane de tone de materiale și zeci de mii de muncitori pentru înălțarea noii capitale. Trece prin Sete Lagoas, o zonă de lacuri, cu pescari vânzându-și marfa pe marginea drumului, tot felul de pești de apă dulce, printre care șurubi, un pește mare de 15-30 de kilograme și cu o carne minunată, ca a sturionilor noștri, apoi pe la Tres Marias. De aici până la Brasilia, cale de 300 de kilometri, parcurși pe întuneric, n-am mai întâlnit nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
refugiul multor milionari brazilieni, am dat peste o placă mare care ne anunța că suntem exact la Tropicul Capricornului. Am făcut fotografiile de rigoare ținând în brațe ciorchini de "bananas de ouro" banane de aur, niște bijuterii cât degetul cel mic, dulci și parfumate. La închiderea expoziției de covoare de la Sao Paulo, aveam deja planificat vernisajul la Porto Alegre, așa că după două săptămâni am refăcut drumul Rio-Sao-Paulo, continuând apoi cu Sao Paulo-Porto Alegre, în total 1200 de kilometri. La Porto Alegre, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țară în perioada august-septembrie. Răspunsul nu a întârziat: conducerea ministerului a hotărât încheierea misiunii dumneavoastra la Consulatul General al României la Rio de Janeiro, urmând a vi se încredința o altă însărcinare! Mi-am zis, invocând titlul unei cunoscute cărți, "Dulce ca mierea e glonțul Patriei", și m-am pregătit de plecare. Am început vizitele de rămas bun la autorități, colegi din Corpul Consular, prieteni brazilieni și români, l-am informat pe Decanul Corpului Consular și am trecut cu "colaboratorii" la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să le vândă, iar în 1916 a fost dat în folosință portul. În 1912, a conceput planul clădirii ce avea să devină Hotel "Argentinos", gândit pentru a adăposti "600 de persoane, cu 80 de băi calde și reci de apă dulce și sărată, săli de mese colosale, săli de gimnastică, cabinete ortopedice, de tratament electric, teatru, salon de bal și grădină de iarnă". Piatra de temelie a "celui mai mare hotel din America" a fost pusă în 1920, la construcție lucrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al filmului, sau "interesante", ca invitat Salonul internațional al vinului, Târgul internațional de modă, Târgul internațional de antichități. Una din cele mai interesante reuniuni la care am asistat la "Conrad" era consacrată "Rezervorului Guarani", o uriașă mare subterană de apă dulce, aflată sub teritoriile Argentinei, Braziliei, Paraguayului și Uruguayului, cu o suprafață de 1.185.000 de kilometri pătrați și un volum de 37.000 de kilometri cubi! S-a discutat despre exploatarea acestei bogății, pentru aprovizionarea localităților fără cursuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fântân) astupat) - un dar, Îmi imaginez, de prin secolul al XI-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care ț)ia un fel de turț) dulce plat) În form) de roat), Îmbibat) cu miere, se arăt) indignat. Treaba lui este s) vând) pr)jituri, nu s) dea informații despre str)zi. Într)m sub o arcad), unde un individ, Îmbr)cât cu un pulover pe gât
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dacă nu mă Înșel, fusese ministru În guvernul lui. Era un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil de o mare bunătate, În ciuda educației austriece pe care o primise. Tatăl meu, Gheorghe (deși el preferă „George“, căci Îi sună mai dulce la ureche), se trăgea dintr-o familie de români nobili din Arad (spre amuzamentul meu, se mândrea des cu blazonul Șerbanilor datând din 1603, pe care mi l-a dat, pe patul de moarte, să-l duc În cabana mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el condiții. Iubitorii de operă și de belcanto nu ascultă de obicei cuvintele. În arii și duete ei se lasă purtați de melodie și nu aud ce se Întâmplă decât la suprafață. Dar dedesubt eu nu găsesc nimic sentimental și dulce În această poveste aspră. La Paris, noul context scenic scotea În relief o dinamică neașteptată a muzicii - așa-zisul romantism era plin de ironie și accente tragice, din pricina contrastului Între vis și realitate, contrast ce lipsea la Chicago sau Los
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită metodei ilegale practicate de ele, de a-și croi rochițe din steagul american (Peg tăindu-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau o dulce feminitate, după ce articulațiile lor neutre erau Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]