16,546 matches
-
că alegerile din care a ieșit sunt niște ficțiuni. Trebuie deci ca parlamentul să fie expresia voinței țării, pentru ca guvernul să poată fi expresia voinței parlamentului. Reorganizarea sistemului electoral - iată cu ce trebuie început”. Teza semăna mai mult cu un eseu politic în care erau criticate stările de lucruri din România la începutul sec. XX decât o dizertație juridică de drept constituțional. După ce și-a terminat studiile, a deținut, pentru scurt timp, în anul 1913, funcția de avocat al Statului pentru
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
să abandoneze scrisul. I-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992). La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinși" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), romanul exotic "Străinii din Kipukua" (1979) și multe altele. Este prezent în: "Streiflicht - Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik" (81 rumänische Autoren), - " Lumina piezișă", antologie bilingvă
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Zürich. Adeseori Brahms îi prezenta manuscrisele sale cu noi lucrări muzicale pentru a-i cere părerea înaintea publicării acestora. Ca semn de prețuire, marele compozitor i-a dedicat primele două cvartete de corzi, Opus 51. Billroth a scris și un eseu intitulat "Wer ist musikalisch?" ("Cine este muzical?"), în care a aplicat metode științifice în critica muzicală. Billroth a considerat muzica și medicina două științe înrudite, susținând că "Imaginația etse mama ambelor". Billroth a fost și un bun profesor, ce a
Theodor Billroth () [Corola-website/Science/313156_a_314485]
-
2001). Astăzi, câteva sortimente populare sunt (printre altele) Stolicinaia, Eristoff, Smirnoff și Borissov. În Polonia, votca (poloneză: wódka) este produsă de la începuturile Evului Mediu. Prin aceste timpuri, tăriile erau folosite mai ales pe post de medicamente. Stefan Falimierz afirma, în eseul său din 1534 despre ierburi, că votca poate fi folosită pentru „sporirea fertilității și trezirea libidoului”. Prin anii 1400 a devenit o băutură populară în Polonia — mulți autori polonezi scriind despre despre ea; "Wódka lub gorzała" (1614), scrisă de Jerzy
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
să o dezvolte și să-i dea consistență teoretică, în primul rând, nu în scrierile sale beletristice, ci în seria articolelor de sociologie, studiile filozofice de mai târziu.Aprofundarea sistemică al conceptului o va face în volumul de studii și eseuri „Egy korty tenger” (O înghițitură de mare), scris într-un ton sever, cu fundamentare științifică recunoscută, în care apare și viziunea amenințătoare a extincției națiunii.Tema aceasta reapare periodic în scrierile târzii ale lui Fekete; într-un articol publicat în
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
expoziții și a conferențiat la multe simpozioane culturale. A publicat articole la "România Literară" (1969-1970), "Arta" (1970,1972-1974) și pe plan local în "Flamura Prahovei." In 1984 în revista Korunk (Cluj, nr. 12, decembrie) i se reia în traducere maghiară eseul despre pictorul brașovean Nagy Imre, apărut în 1933 în "Propășirea". A susținut personalități artistice aflate atunci în plină afirmare: Bălaj, Rugină, Ovidiu Paștina, Mariana Băbușanu, Mimi Podeanu, Florin Niculiu, Marcel Bejgu, Valentin Kruch, Valerian Scărlătescu, Nicolae Polidor, Otto Barabas, Victor
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
prioritate a unei descoperiri asigură un loc in istorie, ci și modul în care ideile acesteia sunt dezvoltate și cum ceilalți ajung să fie convinși de importanța teoriei astfel încât aceasta să aiba un real impact. Thomas H. Huxley, într-un eseu publicat la recepția "Originii speciilor" precizează: Ideea că, în condiții externe diferite, pot rezulta noi specii, variație pe care numim spontană deoarece nu îi cunoaștem cauzele, este total necunoscută istoricilor științei ca făcând parte din gândirea biologilor de înainte de 1858
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
cu 1837, dezvoltarea unor concepte ca cel legat de transmutație. Aceasta îl conduce la ideea divergenței evolutive a lumii vii, adică ramificat, spre deosebire de progresul liniar, sub forma de scară, prefigurat de Lamarck și alții. În 1838, Darwin citește lucrarea "Un eseu asupra principiului populației" (a șasea ediție), scrisă la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Thomas Malthus. Ideea acestei cărți privind lupta pentru existență determinată de creșterea populației precum și modul în care crescătorii de animale urmăresc obținerea anumitor caractere, toate acestea
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
națională sau internațională, coordonînd, totodată, grupul românesc în cadrul ”Culture and Identity Research Network” (CIRN) . Alin Gavreliuc este, în egală măsură, o personalitate publică angajată, semnînd editoriale în grilă psihosociologică în ”Evenimentul zilei” (EVZ-Vest), unele din acestea reunite în volumul de eseuri ” Viața ca prilej. 101 oglinzi psihosociologice despre ceea ce suntem”. Alin Gavreliuc este membru al mai multor organisme profesionale, precum Societatea Română de Științe politice (SRSP), Societatea de Antropologie culturală din România (SACR), Asociația Psihologilor din România (APR) sau Societatea Sociologilor
Alin Gavreliuc () [Corola-website/Science/314511_a_315840]
-
tehnicii colorării pentru observații microscopice mai fine. Multitudinea de descoperiri din domeniul lumii vii conduce la necesitatea clasificării organismelor. Botanistul John Ray încearcă să întocmească o taxonomie, însă fără a depăși cadrul teologiei naturale. În 1669, Nicholas Steno publică un eseu privind organismele fosilizate în straturile de zăcăminte. Acesta ar putea fi considerat începutul paleontologiei, domeniu care avea să suscite o serie de dispute, mai ales datorită controverselor dintre știință și religie în ceea ce privește erele geologice și dispariția speciilor. Dar adevărata sistematizare
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
atestat de Ministerul Culturii și membru al Uniunii Artiștilor Plastici A debutat cu poezie în "Almanahul literar", 1978 si cu texte despre artă în revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
numărul 1 publicat în iunie 1951, începe cu un ,Cuvânt înainte” scris de inițiatorul acestei publicații, George Uscătescu. Prin acest ,cuvânt înainte” Uscătescu motivează necesitatea apariției unei reviste de acest gen. Paginile revistei ,Destin” au reușit să cuprindă importante studii, eseuri și articole pe teme de cultură românească și europeană, probleme artistice, istorice, juridice, literare, politice, filosofice, filologice, dar și fragmente de proză, inclusiv poezii și memorii. Din cele 16 caiete, două dintre ele au fost dedicate unor evenimente importante din
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
având ca subtitlu ,Închinare lui Mihai Eminescu”. Aproape toate genurile literare, exceptând teatrul, se regăsesc în articolele și studiile publicate în revista ,Destin”: povestiri de Vintilă Horia, proza fantastică scrisă de Mircea Eliade, fragmente din romanele sale, memorii ale acestuia, eseuri cu privire la relația scriitor-societate sau scriitor-libertate, memorii ale lui Virgil Ierunca, George Hurmuziadi, Grigore Nandriș, G.M. Cantacuzino, G. Ghica. Totodată, revista a mai publicat și poezie scrisă în limba română de scriitori consacrați: Ion Barbu, Horia Stamatu, Nicu Caranica, George Uscătescu
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
prefață de Dan Bodea și postfața de Traian Stanciulescu -Editură Mirabilis 2006 -Participa la concursul de poezie “Una favola per la pace” de la Lugo, Italia organizat sub egida universității din Bologna și primește un atestat de merit. Multe poeme ori eseuri expediate de autoare sau preluate din pagina personală de web au apărut pe diferite site-uri : http://www.romanianvoice.com, http://www.poezie.ro http://www.agonia.ro http://www.versuri-si-cretii.ro http://www.memorabil.ro http://www.dorderomania.ro
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
Tentații”), în 2007 a moderat, la TVR Cultural, talkshow-ul „Se vorbește despre”, iar în 2008 a realizat emisiunea „Citește & dă mai departe!”, difuzată de TVR 1. În 2015 a realizat rubrica de carte din cadrul emisiunii „Apropo TV”, difuzată de ProTV. Eseurile sale despre proza și poezia românească contemporană au fost traduse în limbile engleză, suedeză, spaniolă, italiană, cehă și franceză.<br> În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru, Răzvan Țupa, a fost unul dintre cei patru
Marius Chivu () [Corola-website/Science/314628_a_315957]
-
unul dintre laureații prestigiosului National Book Award. Opera sa numără patru romane: De asemenea, opera sa cuprinde peste o sută de povestiri, publicate în volumele "Întoarce-te, dr. Caligari", "Practici indicibile, acte nenaturale", "Viața la oraș" și "Tristețe", precum și nenumărate eseuri și interviuri pe teme dintre cele mai alese. Ultimul său roman, "Regele", este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Artur și al Cavalerilor Mesei Rotunde, puși să trăiască în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Ironia lui Barthelme transpare insinuant
Donald Barthelme () [Corola-website/Science/314678_a_316007]
-
(în ) este o culegere de eseuri scrise de Honoré de Balzac, care a fost începută în 1833-1839. Conține trei eseuri: „Tratat despre viața elegantă”, „Teoria mersului” și „Tratat despre excitantele moderne”. A fost tradusă pentru prima dată în limba română în 2006 și publicată de Casa
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
(în ) este o culegere de eseuri scrise de Honoré de Balzac, care a fost începută în 1833-1839. Conține trei eseuri: „Tratat despre viața elegantă”, „Teoria mersului” și „Tratat despre excitantele moderne”. A fost tradusă pentru prima dată în limba română în 2006 și publicată de Casa de Editură Grafoart (isbn 978-973-9054-12-6). Traducerea îi aparține lui Laurențiu Zoicaș. „Soarta unui neam
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
sau monodia bizantină -, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe, și orientându-se treptat către o direcție neoclasică. <br> Opera muzicologică este cuprinzătoare, numără de la eseuri până la monografii, și tratează subiecte variate - muzica românească, perioade istorice muzicale, compozitori etc. În prezent este profesor de istorie a muzicii la Universitatea Spiru Haret și se preocupă cu organizarea evenimentelor muzicale ce au ca scop promovarea tinerilor. • Listă de
Doru Popovici () [Corola-website/Science/314699_a_316028]
-
de analogii - iubirea efectului divinității asupra organizării, ah, materialistule!"" Darwin era interesat de legile care stabileau "armonia" în natură și efectua cercetări privind creșterea și mai ales evoluția animalelor. După ce, în noiembrie 1838, a citit a șasea ediție a lucrării "Eseu asupra principiului populației" a lui Thomas Malthus, începe să efectueze observații asupra selecției efectuate de crescătorii de animale. Își dă seama de rolul jucat de acele mutații genetice, relativ aleatorii, dar care, atunci când sunt favorabile unei specii, aduc îmbunătățiri în
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
rubrică asemănătoare fusese inaugurată mai înainte în "Românul", și era susținută de Lucian Blaga. Revista arădeană îi încredințează lui această rubrică, fiindu-i anunțată colaborarea încă din primul număr. Există o serie de lucrări, ca biografiile, scrierile cu caracter autobiografic, eseurile privind artele, care sunt dispersate în diferite rubrici ale cronicii culturale și chiar trecute în unele cazuri în secțiunea creației literare. Dintre scrierile cu caracter autobiografic, una aparține lui Ioan Urban Jarnik, „O rectificare și o propunere”, expunere în care
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
început cu "Labirintul" (1974), continuat cu "Ultima călătorie a lui Ulise" (1976), "Timpul și furtunile"(1978), "Tatuajele nu se lasă la garderobă" (1982), "Geneza" (1983)și "Întalnirea" (1989). Factura acestor romane este preponderent bazată pe fapte istorice. a publicat două eseuri monografice, consacrate unor plasticieni: "Petru Abrudan" (1942,reeditat în 1969) și "Raoul Șorban" (1942). Bibliografie postuma: "Întoarcerea" (poezii, 2009); "Cultură și tradiție" (publicistică, 2012). Prin materie epică, prin problematică, prin factura stilistică, romanele lui Francisc Păcurariu se înscriu în tradițiile
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
factură eseistică. Meritul lui Francisc Păcurariu este, în plus, acela de a fi încercat, în romanele sale, să restituie într-un spirit de deplină obiectivitate istorică imaginea unei epoci deosebit de dramatice și de frământate. Francisc Păcurariu a elaborat studii și eseuri despre cultura latino-americană: "Introducere în literatura Americii latine" (1965), "Schițe pentru un portret al Americii latine"(1966), "Scriitori latino-americani" (1966), "Nepoții șarpelui cu pene" (1967), "Profiluri hispano-americane contemporane" (1968), "Individualitatea literaturii latino-americane"(1973), la care trebuie adăugată "Antologia literaturii precolumbiene
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
prescurtată a poveștii a stat la baza capitolului XXI din "Silmarillion", așezând povestea în contextul războaielor din Beleriand. Deși având la bază același text folosit și la realizarea noii cărți, "Silmarillion" lasă deoparte mare parte a poveștii. "Silmarillion" cuprinde și eseul "Despre Inelele Puterii și despre Al Treilea Ev", care relatează povestea din "Stăpânul inelelor" într-o formă comprimată și din punctul de vedere al elfilor, care poate servi ca bază de comparație. Alte versiuni incomplete au fost publicate în alte
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
Prizonierii turci” 1865, poemul „Neceai” 1868, drama "Petro Konașevici-Sahaidacinîi" 1884, "Kociubei și Mazeppa" 1891, "Fiul rătăcitor") sau unor scene locale din viața rurală ("O țigancă", " Cine e de vină"). A scris și o serie de scurte povestiri istorice, romane și eseuri intitulată "Peru", incluzând "Nero", "Sablya Skanderbeg", "Cleopatra" și "Ivan cel groaznic". Piesele sale de teatru "Hnat Prybluda" și "Noul viit" (Noul staroste) au fost reprezentate în trecut pe scenele multor teatre populare. S-au bucurat de succes la vremea lor
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]