15,945 matches
-
anorganică (marmura, azbestul etc.) au o comportare inversă materialelor organice. Materialele de natură siliconică îmbină în mod favorabil cele mai bune proprietăți ale materialelor organice și anorganice. Luând în considerare starea de agregare a materialelor electroizolante vom distinge materiale: solide, lichide și gazoase. Folosind drept criteriu de clasificare stabilitatea termică, materialele electroizolante se împart în clase de izolație și au caracteristica comună temperatura maximă la care pot fi utilizate timp îndelungat. Pentru determinarea stabilității termice, pe lângă temperatură, se pot utiliza și
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
precum cuprul și argintul păstrează totuși o conductivitate finită chiar și la temperaturi foarte apropiate de zero absolut. Altele în schimb rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ înalte, astfel încît pot fi utilizate și la temperatura de fierbere a azotului lichid (77 K); primul material de acest gen studiat a fost oxidul de ytriu bariu și cupru (YBaCuO, prescurtat YBCO).
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
secolului al XIX-lea, oamenii de știință au realizat faptul că aerul poate fi lichefiat, iar componentele sale izolate, prin compresie și răcire. Folosind o metodă de cascadă, chimistul și farmacistul elvețian Raoul Pierre Pictet a evaporat dioxid de sulf lichid pentru a lichefia dioxidul de carbon, care în parte a fost evaporat pentru a răci oxigenul gazos suficient pentru a putea fi lichefiat. El a trimis pe 22 decembrie 1877 o telegramă către Academia Franceză de Științe din Paris, anunțând
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
lichefia dioxidul de carbon, care în parte a fost evaporat pentru a răci oxigenul gazos suficient pentru a putea fi lichefiat. El a trimis pe 22 decembrie 1877 o telegramă către Academia Franceză de Științe din Paris, anunțând descoperirea oxigenului lichid. Doar două zile mai târziu, fizicianul francez Louis Paul Cailletet a anunțat propria sa metodă de a lichefia oxigenul molecular. Doar câteva picături au fost produse în ambele cazuri, așadar nu au putut fi derulate analize semnificative. Oxigenul a fost
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
derulate analize semnificative. Oxigenul a fost lichefiat în formă stabilă, pentru prima dată, pe 29 martie 1883, de către savații polonezi de la Universitatea Jagiellonă, Zygmunt Wróblewski și Karol Olszewski. În 1891, chimistul scoțian James Dewar a reușit să producă suficient oxigen lichid pentru a fi studiat. Primul proces pentru producerea oxigenului lichid, viabil din punct de vedere comercial, a fost dezvoltat independent de inginerul german Carl von Linde, în 1895, și de inginerul britanic William Hampson. Ambii au micșorat temperatura aerului până
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
pentru prima dată, pe 29 martie 1883, de către savații polonezi de la Universitatea Jagiellonă, Zygmunt Wróblewski și Karol Olszewski. În 1891, chimistul scoțian James Dewar a reușit să producă suficient oxigen lichid pentru a fi studiat. Primul proces pentru producerea oxigenului lichid, viabil din punct de vedere comercial, a fost dezvoltat independent de inginerul german Carl von Linde, în 1895, și de inginerul britanic William Hampson. Ambii au micșorat temperatura aerului până s-a lichefiat, apoi au distilat componenții gașozi prin fierberea
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
a devenit mai târziu comună, iar astăzi aparatul folosit pentru acest proces este cunoscut sub denumirea de "suflător oxiacetilenic". În 1923, savantul american Robert H. Goddard a devenit prima persoană care a dezvoltat un motor de rachetă care folosea combustibil lichid; motorul utiliza benzină pe post de combustibil și oxigen lichid pe post de oxidant. Pe 16 martie 1926, Goddard a reușit cu succes să facă o mică rachetă să zboare 56 m cu 97 km/h, în Auburn, Massachusetts, SUA
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
acest proces este cunoscut sub denumirea de "suflător oxiacetilenic". În 1923, savantul american Robert H. Goddard a devenit prima persoană care a dezvoltat un motor de rachetă care folosea combustibil lichid; motorul utiliza benzină pe post de combustibil și oxigen lichid pe post de oxidant. Pe 16 martie 1926, Goddard a reușit cu succes să facă o mică rachetă să zboare 56 m cu 97 km/h, în Auburn, Massachusetts, SUA. În condiții normale de temperatură și presiune, oxigenul este un
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
forma sa normală de triplet, , moleculele sunt paramagnetice. Mai pe larg, ei formează un magnet în prezența unui câmp magnetic, din cauza momentului magnetic al spinului electronilor nepereche din moleculă, și a interacțiunii de schimb negativ dintre moleculele de vecine. Oxigenul lichid este atras de un magnet într-o așa măsură încât, în demonstrațiile de laborator, un firicel de oxigen lichid poate rezista împotriva propriei greutăți între polii unui magnet puternic. Oxigen singlet este numele dat unor specii variate de de energie
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
magnetic, din cauza momentului magnetic al spinului electronilor nepereche din moleculă, și a interacțiunii de schimb negativ dintre moleculele de vecine. Oxigenul lichid este atras de un magnet într-o așa măsură încât, în demonstrațiile de laborator, un firicel de oxigen lichid poate rezista împotriva propriei greutăți între polii unui magnet puternic. Oxigen singlet este numele dat unor specii variate de de energie majoră, în cadrul cărora toți spinii electronici sunt pereche. Este mult mai reactiv față de moleculele organice decât oxigenul molecular în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
și 7,2 ml (cu 45% mai mult) pe litru în apa sărată. Oxigenul se condensează la 90,2 K (-182,95 °C, -297,31 °F), și îngheață la 54, 36 k (-218,79 °C, -361,82 °F). Și oxigenul lichid, și cel solid sunt substanțe limpezi de culoare albastru-deschis cauzată de absorbția în roșu (în contrast cu culoarea albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale a
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
sunt substanțe limpezi de culoare albastru-deschis cauzată de absorbția în roșu (în contrast cu culoarea albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale a aerului lichefiat. Oxigenul lichid poate fi produs, de asemenea, prin condensarea acestuia din aer, folosind azot lichid ca răcitor. E o substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți ai
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale a aerului lichefiat. Oxigenul lichid poate fi produs, de asemenea, prin condensarea acestuia din aer, folosind azot lichid ca răcitor. E o substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți ai acestuia. Numărul de oxidare −1 este găsit în puțini compuși, cum ar fi
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
primare sunt folosite pentru a produce 100 de milioane de tone de extras din aer, pentru întrebuințări industriale, anual. Cea mai folosită metodă este distilarea fracțională a aerului lichefiat în componenții săi variați, cu distilându-se în vapori, iar rămânând lichid. Cealaltă metodă principală de producere a -ului constă în trecerea unui curent de aer curat și uscat printr-un pat de site moleculare zeolitice perechi, identice, care absorb azotul și dau drumul unui curent de gaz care e între 90
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Altă tehnologie de separare a aerului implică forțarea aerului să se dizolve prin membrane ceramice bazate pe dioxid de zirconiu, ori prin presiuni foarte ridicate ori un curent electric, pentru a produce oxigen aproape pur. În cantități mari, prețul oxigenului lichid în 2001 a fost aproximativ 0,21 $/kg. Deoarece principalul cost al producției este prețul energiei pentru lichefierea aerului, costul producției se va schimba după variațiile prețului energiei. Din motive economice, oxigenul este transportat cel mai des ca lichid în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
ca fiind deloc primejdios pentru sănătate, inflamabil și nonreactiv, dar ca fiind un oxidant. Oxigenului lichid refrigerat i se acordă un grad de pericol pentru sănătate de 3 (pentru riscul crescut de hiperoxie de la vapori condensați, și pentru pericole comune lichidelor criogenice precum degerăturile), celelalte evaluări fiind identice cu cele de la forma de gaz comprimat. Oxigenul poate fi toxic la presiuni parțiale ridicate, cauzând convulsii și alte probleme de sănătate. Hiperoxia apare de obicei la presiuni parțiale mai mari de 50
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
e combustibilul, ci oxidantul. Pericolele legate de combustie se aplică de asemenea compușilor oxigenului cu un potențial de oxidație foarte mare, cum ar fi peroxizii, clorații, nitrații, perclorații și dicromații deoarece ei pot dona oxigen unui foc. Scurgeri de oxigen lichid, dacă se îmbibează în materii organice, cum ar fi lemnul, petrochemicele sau asfaltul, pot face ca aceste materiale să se detoneze impredictibil în cazul unui impact mecanic ulterior. Ca și cu alte lichide criogenice, contactul cu corpul uman poate duce
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
energia electrică era produsă în termocentrale (predominant cu cărbuni); 30% în centrale nucleare; și 4,6% din surse regenerabile, inclusiv hidrocentrale. Rusia, prin conductele ce trec prin Ucraina și, parțial, Norvegia, prin conducte ce trec prin Germania, furnizează Cehie gaz lichid și natural. Rețeaua de drumuri din Cehia are lungime, dintre care 738,4 km sunt autostrăzi și 439,1 km sunt drumuri expres. Limita de viteză este de 50 km/h în localități, 90 km/h în afara lor și 130
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Jupiter, având un nucleu mic de rocă, înconjurat de hidrogen și heliu. Miezul este similar în compoziție cu cel al Pământului, însă mai dens. Deasupra miezului se află un strat gros de hidrogen metalic, urmat de un strat de hidrogen lichid și heliu, iar în spațiul exterior la 1000 km atmosfera gazoasă. Sunt prezente si urme de gheață. Regiunea miezului este estimată a fi egala cu 9-22*masa Pământului. Saturn are un miez fierbinte, estimat a avea temperatura de 11,700
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine spus din limba merianschii, de la cuvântul "маскá", care înseamnă «медведь» (urs).. După versiunea slavă rădăcina «моск-» înseamnă «вязкий, топкий» или «болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului. Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya. Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
cu 30-40 mm în ianuarie și 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit. Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
Proprietățile amestecului(concentrația, temperatura, densitatea etc) pot fi distribuite uniform în întregul volum doar în absența fenomenului de difuzie sau în urma încheierii acestuia. În genere, substanța prezentă în cantitatea majoritară este considerată solvent. Solvenții pot fi sub o formă gazoasă, lichidă sau solidă. Unul sau mai multe elemente prezente în soluție, dar care nu coincid cu solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
lichidă sau solidă. Unul sau mai multe elemente prezente în soluție, dar care nu coincid cu solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate. Exemple sunt: Contraexemple: amestecuri lichide ce nu sunt omogene precum: coloizi, suspensii(o dispersie de particule relativ mari într-un lichid) și emulsii(suspensia unor particule lichide într-un alt lichid care nu se amestecă
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
soluție, dar care nu coincid cu solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate. Exemple sunt: Contraexemple: amestecuri lichide ce nu sunt omogene precum: coloizi, suspensii(o dispersie de particule relativ mari într-un lichid) și emulsii(suspensia unor particule lichide într-un alt lichid care nu se amestecă). În caz că solventul este un solid, atunci atât gazele, cât și
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate. Exemple sunt: Contraexemple: amestecuri lichide ce nu sunt omogene precum: coloizi, suspensii(o dispersie de particule relativ mari într-un lichid) și emulsii(suspensia unor particule lichide într-un alt lichid care nu se amestecă). În caz că solventul este un solid, atunci atât gazele, cât și lichidele sau solidele pot fi dizolvate. Solubilitatea reprezintă proprietatea unei substanțe de a se dizolva într-o altă substanță. Din punct de
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]