16,589 matches
-
sfârșitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția, nordul Angliei și Irlanda. Cartea din Kells a fost realizată spre sfârșitul acestei perioade, probabil la începutul secolului al IX-lea și reprezintă apogeul artei manuscriselor artistice. Manuscrisele au fost grupate de către savanți pe baza similarităților în stilul artistic, conținut și tradițiile textuale. Printre alte exemplare care au supraviețiut are acestui stil biblic se găsesc: "Cathach" a Sf. Columba, "Cartea din Durrow", "Evangheliile din Durham", "Evangheliile
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția, nordul Angliei și Irlanda. Cartea din Kells a fost realizată spre sfârșitul acestei perioade, probabil la începutul secolului al IX-lea și reprezintă apogeul artei manuscriselor artistice. Manuscrisele au fost grupate de către savanți pe baza similarităților în stilul artistic, conținut și tradițiile textuale. Printre alte exemplare care au supraviețiut are acestui stil biblic se găsesc: "Cathach" a Sf. Columba, "Cartea din Durrow", "Evangheliile din Durham", "Evangheliile Lindisfarne" și
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
locurile - în care a fost realizată cartea nu se cunosc. Conform legendei, se crede că a fost începută în timpul Sfântului Columba în secolul al VI-lea. Pe baza dovezilor paleografice care privesc textul folosit în scrierea cărții, se pare că manuscrisul a fost realizat după moartea Sfântului Columba, ceea ce contrazice tradiția. Printre teoriile legate de realizarea acesteia este și aceea conform căreia cartea a fost începută în Scoția, probabil la Mănăstirea din Iona, și apoi adusă în Abația din Kells atunci când
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
cu părțile de început ale cărții nu se cunoaște. Acestea puteau fi pierdute atunci când cartea a fost pierdută, în secolul al XI-lea. Textul nu este despărțit pe capitole, urmând practica primelor secole creștine. De asemenea, nu se știe dacă manuscrisul a fost finalizat sau nu. Textul carții este însoțit de pagini întregi cu desene artistice într-o gamă variată de culori. Totuși nu se folosește aurul sau argintul. Sunt prezente numeroase ilustrații, inclusiv icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
voiaje descrise de Heinlein în "Tramp Royale", care i-au servit pe post de material pentru romanele science fiction a căror acțiune implică voiaje îndelungate la bordul navelor spațiale ("Podkayne of Mars" și "Friday"). Ginny a fost primul cititor al manuscriselor sale și avea reputația că e un inginer mai bun ca Heinlein, Isaac Asimov susținea că Heinlein a trecut la politia de dreapta în perioada în care s-a căsătorit cu Ginny. "Tramp Royale" conține două apologii de mare întindere
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
un fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul "Grumbles from the Grave". Arhiva lui Heinlein este găzduită de departamentul Special Collections al Bibliotecii McHenry din cadrul University of California, Santa Cruz. Colecția include ciorne de manuscrise, corespondență, fotografii și artefacte. O parte substanțială a arhivei a fost digitizată, fiind disponibilă online prin intermediul Arhivelor lui Robert A. și Virginia Heinlein. De-a lungul vieții, Heinlein a publicat 32 de romane, 59 de povestiri și 16 antologii. Opera
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
patru antologii. De-a lungul carierei sale, Heinlein a creat trei serii: Primul roman scris de Heinlein, "For Us, The Living: A Comedy of Customs" (1939), nu a văzut lumina tiparului în timpul vieții sale, dar Robert James a găsit ulterior manuscrisul, publicându-l în 2003. Privit ca un eșec și constituind doar o deghizare a teoriilor sociale ale lui Heinlein, el reprezintă totuși o fereastră către dezvoltarea ideilor radicale ale autorului despre om ca animal social, incluzând aici interesul lui pentru
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
de a identifica această a opta carte în tratate scurte sau fragmentare care sunt conținute în fragmentele păstrate. În orice caz, "fragmentele" și "selecțiile" care împreună cu un tratat de metodă logică sunt desemnate ca fiind a opta carte într-un manuscris singular din secolul al XI-lea numit "Stromata", nu fac parte din lucrarea "Hypotyposes" despre care se știe că este scrisă de Clement. Această lucrare conține comentarii scurte la paragrafe selectate din întreaga Biblie, așa cum se poate vedea în fragmentele
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
doar posturile ce transmiteau pe unde lungi, nu putea recepționa emisiunile Europei Libere, Toader Hrib a fost condamnat la închisoare. În perioada celor două războaie mondiale și a anilor de închisoare, o mare parte din obiecte și materiale, alături de unele manuscrise, s-au pierdut. Ieșit din închisoare, el a continuat să strângă picturi, obiecte de cult, obiecte casnice, unelte agricole ieșite din uz etc. A încercat să obțină aprobarea oficială pentru a deschide un muzeu în locuința sa, dar nu a
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
au mai permis ca numele său să mai apară în nici o publicație. Între anii 1957-1972, el a reușit să publice 11 articole și studiul ""Din istoria Cîmpulungului Moldovenesc"", urmate de alte trei articole apărute postum. Au rămas numeroase lucrări în manuscris, publicate după 1990. Teodor Bălan a decedat la 25 noiembrie 1972. În prezent, Școala Gimnazială „Teodor Bălan” Nr. 3 din Gura Humorului îi poartă numele. Mai departe, o stradă în comuna lui de naștere precum în Suceava au fost denumite
Teodor Bălan () [Corola-website/Science/319538_a_320867]
-
a alungat și de acolo, în 1760. Bombardarea de către artileria prusacă a Dresdei, urmată de incendierea orașului la 18 iulie 1760, a distrus toate bunurile lui Heyne, inclusiv o ediție aproape terminată a lui Lucian din Samosata, bazată pe un manuscris valoros al bibliotecii din Dresda. În vara anului 1761, deși încă nu avea nici-un venit fix, Christian Gottlob Heyne s-a căsătorit și a devenit administrator al unei moșii a baronului von Löben. La sfârșitul anului 1762, s-a reîntors
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
Ferenc Lonhart. Cu toate acestea, observatorul astronomic nu a mai putut funcționa decât parțial, specializându-se pe măsurători meteorologice. Baza bibliotecii, la înființare, a fost colecția privată a episcopului Ignațiu Batthyány, care era formată din 18.000 de unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
Batthyány, care era formată din 18.000 de unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt: Între cele mai vechi lucrări din colecție se numără și "De sacramentis", de Nicolaus Olahus (Viena, 1561), Palia de la Orăștie (Orăștie, 1582) , și o parte din Codex Aureus
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul de Riga, fratele Vaislanum, a fost invitat să propovăduiască creștinismul catolic în "Alba Ruscia" și în Karelia. În perioada secolelor al XII-lea - al XV-lea, termenul
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
redactat memoriile privitoare la evenimentele petrecute în Basarabia anilor 1917-1918, care au culminat cu Unirea acestei provincii românești cu Țara. O parte din aceste evocări au văzut lumina tiparului prin volumul "Basarabia pe drumul unirii" (1995). I-au rămas în manuscris numeroase lucrări științifice. Vasile Harea s-a stins din viață la 30 ianuarie 1987. A fost înmormântat la cimitirul „Sf. Vasile” din Iași.
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
Ab Urbe condita", tradusă de Philemon Hollandși, eventual, un rezumat din Livius de către Lucius Annaeus Florus; ambele dintre acestea au fost utilizate în mod obișnuit în textele din școlile elisabetan. Discursurile lui Machiavelli din Livius au fost disponibile în traduceri manuscrise, și ar putea fi, de asemenea, să fi fost folosite de Shakespeare.
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
în istoric. În procedeul de replicare a altor experimente, Priestley a fost intrigat de întrebările la care știința încă nu oferise răspunsuri și s-a îndreptat spre efectuarea de experiențe concepute de el însuși. (Fiind impresionați de "diagramele" și de manuscrisele sale referitoare la istoria electricității, Canton, Franklin, Watson și Richard Price l-au nominalizat pe Priestley pentru o bursă la Royal Society; în cele din urmă, el a fost acceptat în 1766). În 1767, a fost publicată lucrarea de 700
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
o vreme, suficient spre a i se aduce cuvinte de ocară de către toți cei care veneau în duminica respectivă la biserică. O altă piesă de mare valoare documentar-istorică este Cazania copiată de Popa Ioan în anul 1728 pentru satul Surduc, manuscris păstrat azi în Biblioteca Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea. De aici au fost aduse în anii trecuți mai multe cărți vechi, astfel că azi la biserica din Surduc se mai păstrează doar: Apostol, Triod și un Minei, toate din secolul
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
râu clădită cu mortar"" iar clasarea ei ca biserică de lemn să fie doar o altă eroare umană. Istoricul bisericii ""Sfinții Arhangheli"" din Cotiglet, întocmit de părintele paroh Bob Ștefan împărtășește părerile domnului Florin Dudaș, care în lucrarea sa dedicată manuscriselor românești din Bihor prezintă biserica ca fiind o "veche biserică românească de piatră", prea puțin cunoscută despre care tradiția locului afirmă ca ar fi fost clădită în urmă cu aproximativ trei veacuri. Dovadă în acest sens este adusă conscripția din
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
Vestitorul satelor" și "Viața românească". Activitatea de editor a lui Cardaș este ilustrată îndeosebi prin edițiile de pionierat din opera Ion Budai-Deleanu: "Țiganiada" (1925), publicată în „forma definitivă din 1800-1812”, și "Trei viteji" (1927), poem tipărit „pentru prima oară după manuscrisul original”. Ca istoric literar, bibliograf, colecționar al unei impunătoare arhive de documente, scrisori și acte, s-a afirmat mai întâi prin colaborarea cu I.E. Torouțiu la editarea primului volum din seria "Studii și documente literare" (1931). Și-a valorificat propriile
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
fi nimerit pe Goliat in frunte cu o piatră dibaci azvârlită dintr-o praștie, Goliat s-ar fi clătinat și prăbușit, camarazii lui Goliat părăsind apoi în fugă locul încăierării. Există diferențe semnificative între versiunile masoretic (ebraică), Septuaginta (greacă) și Manuscrisele de la Marea Moartă ale capitolului 1.Samuel 17. În Manuscrisele de la Marea Moartă scrie că uriașul Goliat avea o înălțime de șase coți și o palmă, aproximativ 200 cm. În manuscrisele târzii Septuaginta din Codexul Aleppo se mărește înălțimea la
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
azvârlită dintr-o praștie, Goliat s-ar fi clătinat și prăbușit, camarazii lui Goliat părăsind apoi în fugă locul încăierării. Există diferențe semnificative între versiunile masoretic (ebraică), Septuaginta (greacă) și Manuscrisele de la Marea Moartă ale capitolului 1.Samuel 17. În Manuscrisele de la Marea Moartă scrie că uriașul Goliat avea o înălțime de șase coți și o palmă, aproximativ 200 cm. În manuscrisele târzii Septuaginta din Codexul Aleppo se mărește înălțimea la nouă picioare și jumătate, adică 290 cm. Diferență de înălțime
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
diferențe semnificative între versiunile masoretic (ebraică), Septuaginta (greacă) și Manuscrisele de la Marea Moartă ale capitolului 1.Samuel 17. În Manuscrisele de la Marea Moartă scrie că uriașul Goliat avea o înălțime de șase coți și o palmă, aproximativ 200 cm. În manuscrisele târzii Septuaginta din Codexul Aleppo se mărește înălțimea la nouă picioare și jumătate, adică 290 cm. Diferență de înălțime poate fi din cauza confuziei a două litere ebraice, Dalet (aramaică:) și Vav (aramaică:). Limba ebraică folosește litere pentru a desemna numere
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
Limba ebraică folosește litere pentru a desemna numere, iar valoarea numerică a lui Dalet este 4 și a lui Vav este 6. Astfel poate fi posibil ca cele două litere să fi fost confundate uneori în timpul procesului de copiere a manuscriselor. Manuscrisele timpurii bazate pe Septuaginta, cum ar fi cel din secolul al IV-lea d.Hr. Codex Vaticanus Graecus 1209, nu conțin versetele din 1 Samuel care-l descriu pe David, despre vârsta lui sau despre faptul că vine în
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
ebraică folosește litere pentru a desemna numere, iar valoarea numerică a lui Dalet este 4 și a lui Vav este 6. Astfel poate fi posibil ca cele două litere să fi fost confundate uneori în timpul procesului de copiere a manuscriselor. Manuscrisele timpurii bazate pe Septuaginta, cum ar fi cel din secolul al IV-lea d.Hr. Codex Vaticanus Graecus 1209, nu conțin versetele din 1 Samuel care-l descriu pe David, despre vârsta lui sau despre faptul că vine în fiecare
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]