15,805 matches
-
poruncă a domniei mele slugii domniei mele, anume Neagul și cu feciorii săi, câți Dumnezeu îi va dărui, ca să aibe a ține Ulițeștii toți și Provița, den apa Cricovului, până la Crivăț, pentru că iaște a lui dreaptă și veche moșie de la moșii lui”. În lucrarea „Marele Dicționar Geografic al României” se menționează ca dată a atestării sale documentare anul 1550. În „Monografia comunei Provița de Jos” (1967) se precizează că nu există acte doveditoare despre înființarea comunei Provița de Jos. După spusele
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în sat au apărut școlile și manualele școlare, cei care mergeau la școală citeau în casă părinților și moșilor poveștile (de multe ori cu conținut istoric) și poeziile din cărțile de citire. Diminețile zilelor de sărbătoare erau rezervate pentru mersul la biserică și pentru jelitul morților în cimitir. După amiaza se organizau petreceri de către cârciumari. Aceștia construiseră din
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cântatul cocoșilor de miezul nopții, cetele porneau prin sat luând casele la rând. De obicei, dintr-un capăt al satului până la celălalt. Copii se adunau în dreptul prispei (acum în dreptul ușii de la intrare) și se rostea recitat: „Bună dimineața, la moș ajun”. Din cele mai vechi timpuri și până la 1989 se cânta un text simplu și unic în tot satul: „Foicică portocală Noi suntem copii de școală Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm, Maica Domnului s-ajute La
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
1989 se cânta un text simplu și unic în tot satul: „Foicică portocală Noi suntem copii de școală Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm, Maica Domnului s-ajute La covrigi și la nuci multe, Bună dimineața, la moș ajun” Acum repertoriul s-a îmbogățit cu alte colinde învățate la școală sau din mass media. Gazdele așteptau pe colindători cu darurile pregătite așezate în trecut în sită, iar acum în coșuri împletite din răchită, împodobite cu ștergare populare. Darurile
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
formate din copiii mici, de câțiva ani, conduși de câte una din mamele acestora.Aceștia colindau numai pe la casele vecinilor și cântau: „Foicică lămâiță, Noi suntem de grădiniță Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm: Bună dimineața la moș ajun!” În ultimii ani băieții merg „cu colinda” pe la fete. Aici se strâng în grupuri pe la câte o casă, stau până noaptea târziu, dansează și ascultă muzică. Sunt serviți de obicei de gazdă cu țuică fiartă și cu boabe de
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fiecare vers se cântă: „Florile dalbe, flori de măr!” sau: „Colo sus la Sferedeu, Unde șade Dumnezeu, E un pom mare-nflorit De suflete-mpodobit, Iar la umbra pomului Șade Maica Domnului, Cu trei- patru sfinți de-ai săi: Pe-unu-l cheamă Moș Avram Și pe-altul Părinte- Adam Și pe unul Sf. Vasile Care scrie liturghie La anul și la mulți ani!” *după fiecare vers se cântă: „Lerui, lerui, Doamne!” Când terminau de cântat se sorcoveau persoanele din casă rostind urarea bine
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
la nouă săptămâni, la trei luni, la șase luni la nouă luni și la un an). Apoi, din an în an până la șapte ani. În cursul unui an sunt mai multe zile ale morților. Cea mai însemnată este cea a „moșilor de vară” care are loc la șapte săptămâni după Paște. Acum se dau de pomană oale de pământ în care se pune puțin vin, strachini de pământ pline cu orez sau păsat și linguri de lemn cu coada împodobită cu
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
moarte, Chișinău, 1954; A. S. Pușkin, Poezii, Chișinău, 1955; Mihail Șolohov, Donul liniștit, Chișinău, 1955, Pământ desțelenit, Chișinău, 1962; Șota Rustaveli, Voinicul în piele de tigru, Chișinău, 1957; Serghei Esenin, Poezii, Chișinău, 1967; Robert Burns, Versuri, Chișinău, 1976; Să vă spună moșul, Chișinău, 1981; A. P. Cehov, Cameleonul, Chișinău, 1982; Din poeții lumii, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Al. Cosmescu, Maieștri și învățăcei, Chișinău, 1979, 39-48; Argentina Cupcea-Josu, Generozitatea talentului, „Meridiane” (Chișinău), 1983, 258-267; Ion Ciocanu, Ieșirea din anonimat, LA, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
tânărul baron reapare, acum instalat în casa lui Urmatecu. El a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât cele ale lui Filimon și Duiliu Zamfirescu. Urmatecu își iubește, ca Moș Goriot, cu pasiune fiica, nu e un arivist fără scrupule, îi place să fie filotim, ține pe lângă casa lui un număr mare de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
franceză, revista cuprinde articole și studii pe teme politice, sociale, istorice și științifice, cronici teatrale, artistice și muzicale, rubrica „Revista revistelor”, cât și numeroase texte cu caracter literar. Dintre acestea se rețin câteva traduceri în franceză din Ion Creangă (povestirea Moș Ion Roată și Unirea), Barbu Delavrancea (un fragment din drama Viforul), I. Al. Brătescu-Voinești (povestirea Puiul). Tot aici apar note de călătorie ale Elenei Văcărescu, pagini memorialistice despre Pușkin aparținând lui Zamfir C. Arbore și fragmente din romanul Haiducul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289277_a_290606]
-
adăposti între ramurile mele. Și îi făcu culcuș din cetină verde. Întro noapte, un vânt năprasnic de iarnă începu să sufle peste pădure. Smulgea cu dușmănie ultimele frunze de pe crengile arborilor. - Pot să scutur și frunzele bradului? grăi el către Moș Crivăț, împăratul vânturilor. - Nu! De el să nu te atingi. A fost mărinimos cu mica pasăre. Trebuie să avem și noi milă de el. De atunci bradul își păstrează frunzele verzi și vara și iarna. Cerințe: 1. Recitește enunțurile din
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
operează cu material așa-zis rural. În fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește totul la o viață adevărată. Când bătrânul începe să vorbească, se face soare, universul devine consistent, viu, e creat prin povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
nu ne vom opri aici!». Iată pe același Mutulescu surprins de fotoreporter, explicând elevilor cum să potrivească piesele și unghiul de tăiere. Răsfoiești paginile primului număr al Flacării (mai 1952) și poposești alături de Olga Ilieș Pe ogoarele Nazârului, acolo unde moș Petrache, cu mâna ridicată și cu căciula de tăciune salută recunoscător pe tractoriștii de la S.M.T. 1 Mai Brăila, aducători de viață nouă și belșug în satul unde pe vremuri hălăduiau Șuțuleștii (...). Întorci încă o pagină din primul număr al Flacării
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sau dezorganizatorii gospodăriilor agricole colective de la sate (...). O deficiență care trebuie semnalată și care se menține în multe nuvele este aceea a felului cum este prezentat „șovăielnicul” - de obicei țăran mijlocaș. Ne referim la nuvele ca: S-a dumirit și moș Ilie de Cella Serghi, Secerișul de Eusebiu Camilar, Pâinea păcii de Ben Corlaciu. Trebuie să remarcăm în colecțiile și publicația la care ne referim, că, pe câtă vreme lucrările aparținând fruntașilor literaturii noastre sunt scrise într-o limbă curgătoare, plină de expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
oamenilor, când în prada unor scene de disperare cumplită (...) are darul să câștige toată ura cititorului. Bine construit e și Kerciulescu, cu toate că nu apare decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate capta. De unde
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Bietul Ioanide, precum și o reeditare a mitului mongol Șun sau Calea netulburată. Cezar Petrescu reeditează romanul Întunecare - ultima ediție a romanului, a treia, a apărut în 1943 - lansându-se în literatura pentru copii cu Fram ursul polar și Nepoata lui Moș Ursachi. Camil Petrescu publică Un om între oameni, voi 1, într-un tiraj de invidiat: 30.000 de exemplare, precum și un volum de Nuvele. Același tiraj îl are și Baltagul de Mihail Sadoveanu, reeditat în colecția Biblioteca pentru toți de la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu supermodele? Nu-mi vine să cred că nu am și eu parte de toate astea. Cum se face că n-am auzit de Venetia Carter? E numai vina lui Luke. El ne-a făcut să ne ducem direct la moșul ăla plicticos de domnul Braine. Nici măcar n-am luat În calcul posibilitatea de a ne duce la altcineva. — Și e bună la, știți ce vreau să zic, nașterea efectivă? Întreb, Încercînd să-mi păstrez calmul. — A, Venetia e minunată, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze răbdătoare. Încetează. A venit acum o jumătate de oră, Încărcată cu cadouri luate de la tîrgul de artizanat organizat de școala lui Ernie. Acum tocmai Îmi aduce o cană de ceai din frunză de zmeură și un fursec glazurat cu Moș Crăciun, pe care le pune pe blatul mesei. — Trebuie să Încetezi să te mai gîndești la Venetia. Îi faci rău copilului. — Ție ce-ți pasă? Tu nu știi cum e. Nu te-a obligat nimeni să porți ciorăpoii ăia oribili
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din petice, la care au contribuit toți minunații mei prieteni din Scully. Cadoul lui Janice e un pulover tricotat de mînă, pe pieptul căruia scrie „Primul Crăciun al lui bebe“. Acesta e completat de al mamei, căciulă și botine de Moș Crăciun. De la Danny am primit cel mai cool și dement costumaș de designer pentru bebe din lume. Acum al meu, spune Jess, punîndu-mi În față pachetul cel mai impozant. E Împachetat În hîrtie uzată de ambalaj, și pe o latură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dreptul acestora să facă public faptul că sînt furnizori ai casei regale, ceea ce le conferă un prestigiu deosebit. Unul dintre cele mai mari centre expoziționale din Anglia și locație foarte populară pentru concerte. Orașul cărucioarelor. Numele unora dintre renii lui Moș Crăciun. Înghețată cu sirop și alte toppinguri, cum ar fi frișcă, nuci sau fructe. Unul dintre cele șase romane ale seriei Malory Towers, de Enid Mary Blyton (1897-1968), una dintre cele mai de succes scriitoare pentru copii ale secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un neîntrecut portretist, ca un pătrunzător analist al fizionomiilor, reținând pe pânză numai acele trăsături ale chipului uman asupra cărora și- a pus mai pregnant amprenta viața interioară a modelului. În Portretul mamei, Fata pădurarului și Portretul unui bătrâni, în Moș Androne și Autoportret, personajele apar interiorizate, adâncite într-o lume de gânduri care ni se dezvăluie prin dinamica luminii, prin expresiile spiritualizate ale chipurilor. De altfel, Călin Alupi a lăsat în muzee o galerie de portrete de certă valoare: Mihail
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
în teze de doctorat. A fost un îndrumător competent al tinerilor colaboratori, cărora le- a insuflat dragoste de muncă, de școală și când era nevoie de încredere în forțele proprii. Poate de aceea era numit printre studenți și colaboratorii tineri „Moș Lumină”Ă A fost un exemplu de seriozitate, de competență în domeniile abordate, de disciplină și umanism. A avut, totuși, și un defect: a fost mult prea modest. A încetat din viață în 30 septembrie 1991. RADȚIBAR, EUGEN (1912-2003) ARTIST
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
scrierile, peste nouăzeci, în ciclul Comedia umană, devenit o frescă cuprinzătoare a moravurilor societății franceze, el fiind un pictor fără egal al atitudinilor și caracterelor celor peste 3000 de personaje. Cele mai reprezentative romane sunt: Medicul de țară, Eugénie Grandet, Moș Goriot, Gobzeck, Iluzii pierdute, César Birotteau, Banca Nucingen, Povești hazlii, Louis Lambert, Căutarea absolutului, Pescuitoarea în apă tulbure, O afacere tenebroasă, Țăranii, Verișoara Bette, Vărul Pons ș.a. Din monumentala Comedie umană face parte și romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor, publicat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Chiralina Scriitorul român în limbile franceză și română Panait Istrati (1884-1935) este autorul unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a corespondat, i-a apreciat talentul, știa că a încercat să se sinucidă într-un spital din Nisa, l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt ființe vii, ci sentimente, argumente, pasiuni deduse și gândite" (Naturalismul în teatru). Dacă Harpagon este "Avarul", Moș Grandet, în Eugénie Grandet, roman față de care Zola nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i faceți pe niște
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]