16,853 matches
-
proză). Din acest moment profesează jurnalistica, îmbinând-o cu creația literară (proză scurtă) "Aventurile celor doi verișori", "Două mere țigance", "Tăcerile casei aceleia". 1962-1964 Urmează Cursurile de Scenaristică de la Moscova. 1965 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este redactor la revista "Nistru", membru al Colegiului redacțional la Studioul "Moldova-Film". Riga, 1969 - premiat pentru scenariul documentar "Eu și ceilalti..." Între 1993-1995, a fost redactor-șef al revistei "Columna". Revista Sud-Est - Au și cărțile biografii
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
Urmează Cursurile de Scenaristică de la Moscova. 1965 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este redactor la revista "Nistru", membru al Colegiului redacțional la Studioul "Moldova-Film". Riga, 1969 - premiat pentru scenariul documentar "Eu și ceilalti..." Între 1993-1995, a fost redactor-șef al revistei "Columna". Revista Sud-Est - Au și cărțile biografii
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
anii de studii a activat ca secretar al Comitetului de conducere al Cenaclului literar universitar „Mihai Eminescu”, având, în legătură cu această activitate, câteva „altercații ideologice” cu secția nr.1- KGB. Între anii 1977-1987 a activat ca secretar general de redacție și redactor de secție la săptămânalul „Literatura și Arta”. Aici, împreună cu poetesele Leonida Lari și Nina Josu, susținuți de poetul și redactorul-șef Victor Teleucă, organizează cenaclul literar-artistic „Dialog”, ulterior devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul Nicolae Dabija
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
activitate, câteva „altercații ideologice” cu secția nr.1- KGB. Între anii 1977-1987 a activat ca secretar general de redacție și redactor de secție la săptămânalul „Literatura și Arta”. Aici, împreună cu poetesele Leonida Lari și Nina Josu, susținuți de poetul și redactorul-șef Victor Teleucă, organizează cenaclul literar-artistic „Dialog”, ulterior devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul Nicolae Dabija. Începând cu 1987 și până în 1994, este secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la revista săptămânală pentru copii
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
și Nina Josu, susținuți de poetul și redactorul-șef Victor Teleucă, organizează cenaclul literar-artistic „Dialog”, ulterior devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul Nicolae Dabija. Începând cu 1987 și până în 1994, este secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la revista săptămânală pentru copii și adolescenți „Florile Dalbe”. În 1994 este numit redactor-șef al aceleiași reviste. În 2000 a primit medalia „Meritul civic”. În 2010 i s-a înmânat înalta distincție „Ordinul de Onoare”. În 2010
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul Nicolae Dabija. Începând cu 1987 și până în 1994, este secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la revista săptămânală pentru copii și adolescenți „Florile Dalbe”. În 1994 este numit redactor-șef al aceleiași reviste. În 2000 a primit medalia „Meritul civic”. În 2010 i s-a înmânat înalta distincție „Ordinul de Onoare”. În 2010 a primit Diploma de gradul întâi a Guvernului Republicii Moldova. Revista „4AM For All Markets”("Ora 4
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
deportată în Bărăgan. Abia în 1956 familia sa a revenit în localitatea de baștină, împreună cu el. A urmat gimnaziul la Timișoara, după care a urmat studii de germanisstică și romanistică la Universitatea din Timișoara. Între 1971 și 1979 a fost redactor sportiv la redația locală a ziarului Neuer Weg din Timișoara. În noiembrie 1980 a emigrat în Republica Federală Germania. Din 1981 a fost redactor la editura Telepress din Düsseldorf și la editura și tipografia Rheinisch-Bergischen Verlags- und Druckerei-GmbH. Din 1985
Johann Steiner () [Corola-website/Science/314005_a_315334]
-
urmat studii de germanisstică și romanistică la Universitatea din Timișoara. Între 1971 și 1979 a fost redactor sportiv la redația locală a ziarului Neuer Weg din Timișoara. În noiembrie 1980 a emigrat în Republica Federală Germania. Din 1981 a fost redactor la editura Telepress din Düsseldorf și la editura și tipografia Rheinisch-Bergischen Verlags- und Druckerei-GmbH. Din 1985 este radactor la "General-Anzeiger" din Bonn Cartea sa "Die Gräber schweigen: Berichte von der blutigsten Grenze Europas" (Mormintele tac: Relatări despre cea mai sângeroasă
Johann Steiner () [Corola-website/Science/314005_a_315334]
-
Mondial Român, este născut în localitatea Babele (fostă General Al. Averescu) din sudul Basarabiei în fostul județ Ismail. A venit în România la vârsta de 17 ani prin programul de burse oferit de Guvernul României etnicilor români din jurul granițelor. Este redactor al revistei de cultură istorică "Magazin istoric", unde a publicat studii despre Basarabia și românii de peste hotare, dar și studii privind istoria Statelor Unite ale Americii. Eugen Tomac este profesor de istorie la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni, instituție ce aparține
Eugen Tomac () [Corola-website/Science/314010_a_315339]
-
proiecte naționale de tineret prin Centrul pentru Educație Democratică. În perioada 2004-2006 a coordonat programul „News to Know”, proiect implementat cu suportul Departamentului de Stat al SUA în zonele rurale defavorizate din România. A lucrat și în presă ca și redactor la Ziua, Confluențe, Radio România Cultural și Televiziunea Română. În perioada 2005-2008 Eugen Tomac a lucrat în cadrul Administrației Prezidențiale pe probleme legate de românii de pretutindeni. Odată cu învestirea guvernului Emil Boc a fost numit în funcția de secretar de stat pentru
Eugen Tomac () [Corola-website/Science/314010_a_315339]
-
Filip Mironov, Gheorghe Marin, Victor Teleucă ș.a. Titlul de " Florile Dalbe" marchează o nouă serie a acestei prestigioase reviste gen ziar din Moldova, fiind pus în uz pentru prima dată în anul 1990. În anul 2008, la Paris, revistei și redactorului-șef Ion Anton, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, i s-a decernat Premiul Internațional pentru Calitate și Excelență „Steaua Calității”, categoria Aur, atribuit de Consiliul Internațional al B.I.D.- Business Initiative Directions, cu sediul
Florile Dalbe (revistă) () [Corola-website/Science/314013_a_315342]
-
atentatul din această seară, în care jurnalistul Ivo Pukanici și directorul său de marketing, Niko Franjici, au fost uciși, terorismul și-a făcut intrarea pe străzile capitalei noastre", a declarat Mesici la postul public de televiziune HRT. Proprietarul și fostul redactor șef al săptămânalului croat Nacional, Ivo Pukanici, directorul de marketing al săptămânalului, Niko Franjici, au fost uciși în explozia unei mașini-capcană în fața sediului săptămânalului, în centrul capitalei Zagreb. "Mediile criminale subterane provoacă statul de drept și sistemul întreg într-un
Atacul de la Zagreb (2008) () [Corola-website/Science/314014_a_315343]
-
născut la Turnu Măgurele, în ziua de 4 iulie 1919. Era nepoată, pe linie maternă, a lui Iuliu Maniu. Încă din timpul războiului, Nicoleta Valeria Bruteanu a activat, în ilegalitate, în Partidul Național Țărănesc. După 1945 până în 1947, a fost redactor la ziarul Dreptatea, organ de presă al "Partidului Național Țărănesc". După instaurarea comunismului în România și după interzicerea Partidului Național Țărănesc, Nicoleta Valeria Bruteanu a fost evacuată, împreună cu familia sa din locuințele din București, iar în dimineața zilei de 24
Nicole Valéry-Grossu () [Corola-website/Science/314017_a_315346]
-
pus însă mai târziu în pericol întregul proces de ratificare. Autorul spunea despre omisiunea unei Legi a Drepturilor în Constituția inițială că este „o gafă politică de primă mărime”, în timp ce istoricul o numește „o gravă eroare de calcul pe care redactorii au făcut-o când anticipau lupta pentru ratificare”. Treizeci și nouă de delegați au semnat Constituția finalizată. Treisprezece delegați au plecat înainte de a fi finalizată, și cei trei rămași la convenție până la sfârșit au refuzat să o semneze: Mason, Gerry
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Nucleul principal al activității de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat timp de șase ani în perioada 1877-1883, la cotidianul "Timpul", organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor șef. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877 publicând în "Albina", "Familia" lui Iosif Vulcan, "Federațiunea", "Convorbiri literare", "Curierul de Iași". Convingerile sale erau în linii
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori. Datorită implicării sale afective în evenimentele politice și datorită conștiinciozității sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate în cei șase ani au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883. Într-o scrisoare, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacția gazetei Timpul, unde trebuia să transforme
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la "Curierul de Iași", publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de Junimea|junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul "Timpul", organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la "Curierul de Iași", publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de Junimea|junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul "Timpul", organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
posesiune Dobrogea. Eminescu comenta dezbaterile parlamentare în felul următor: În octombrie 1878, după evacuarea sudului Basarabiei, Rusia recunoștea independența României. Cu această ocazie Eminescu descrie ceea ce îi aștepta pe românii din teritoriile cedate Imperiului Țarist. Ca urmare a acestor critici, redactorul șef al "Timpului", I.A. Cantacuzino, i-a cerut lui Maiorescu să intervină pe lângă Eminescu să nu transforme ziarul oficial al conservatorilor în „organul personal al antipatiilor sale”.. Pentru că Eminescu nu a ținut cont de aceste recomandări, Cantacuzino amenința că
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
dominația austriecilor și maghiarilor asupra celorlalte națiuni din Imperiul Austro-Ungar. Pentru aceste articole Eminescu a fost anchetat de către autoritățile ungare. Soluția pe care o propunea ca student era aceeași pe care o considera valabilă și peste zece ani, când era redactor la "Timpul", „o descentralizare bazată pe coordonarea naționalităților în grupuri administrative autonome”. Eminescu credea că urmarea politicii de maghiarizare a fost trezirea sentimentului național al românilor ardeleni: „Sigur e că siluirea deșteaptă o rezistență înzecită și că trezirea naționalităților datează
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
de comentariu de carte. În 1975 devine cronicar literar permanent la revista "Luceafărul" dar visul de a lucra din plin în presa literară nu s-a putut realiza decât în 1981, cănd după o specializare în istoria culturii a devenit redactor al revistei "Luceafărul", una dintre publicațiile culturale importante ale vremii. Cronicar literar la Luceafărul (1975 - 1989), Actualités Roumaines (1981 - 1984; Romanian News (1981-1984; Adopta încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, inițiază alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu cercetări (după 1984) privind
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
Socec - și conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție de texte va fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie", volumele I și II, Editura pentru Literatură, București, 1969 (redactor Ioan Șerb). În 1989 vor apărea volumele III și IV, la Editura Minerva (ediție de Paula Diaconu Bălan - fiica folcloristului).) În 1931, H. Sanielevici (1875-1951) lansează o nouă teorie potrivit căreia „eroul Mioriței era un Zamolxis” (H. Sanielevici, Miorița sau
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
Muzicologie al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1963-1993), apoi vicepreședintele Uniunii (1993-2005) fiind apoi Președinte interimar (2005-2006) si presedinte ales al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (2006-2010). A fost Președintele Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori din România. A fost redactor șef al revistei „Muzica” (1990-2010). Este membru sau președinte a nenumărate jurii de concursuri de interpretare, de creație sau de ocupare a unor posturi de conducere în rețeaua Ministerului Culturii. A fost membru în Consiliul de Administrație al Institutului Cultural
Octavian Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314252_a_315581]
-
învățământ superior muzical din țară dar și la alte institute de din domeniul artistic, cum ar fi UNATC), de atribuire a titlurilor universitare sau științifice (universități, Academia Română), de angajare sau de promovare a artiștilor la instituții de spectacole etc. Este redactorul șef al Editurii Universității, de la înființare. Din 1991 este redactor la revista "Muzica". A fost redactor fondator al revistei "Actualitatea muzicală" (1990), a cărei activitate a coordonat-o între 2002-2015. Este fondatorul primelor premii oferite de o revistă culturală (în
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]
-
de din domeniul artistic, cum ar fi UNATC), de atribuire a titlurilor universitare sau științifice (universități, Academia Română), de angajare sau de promovare a artiștilor la instituții de spectacole etc. Este redactorul șef al Editurii Universității, de la înființare. Din 1991 este redactor la revista "Muzica". A fost redactor fondator al revistei "Actualitatea muzicală" (1990), a cărei activitate a coordonat-o între 2002-2015. Este fondatorul primelor premii oferite de o revistă culturală (în 1990): Premiile de interpretare și creație ale revistei "Actualitatea muzicală
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]