15,959 matches
-
un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit într-o propoziție interogativă, exprimă un fapt a cărui realizare rămâne de verificat. Verbul la indicativ poate fi și negat. Exemplu cu verb la indicativ: "Cântă într-un cor". Conjunctivul exprimă în general o acțiune virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferată, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit într-o propoziție interogativă, exprimă un fapt a cărui realizare rămâne de verificat. Verbul la indicativ poate fi și negat. Exemplu cu verb la indicativ: "Cântă într-un cor". Conjunctivul exprimă în general o acțiune virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferată, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
negat. Exemplu cu verb la indicativ: "Cântă într-un cor". Conjunctivul exprimă în general o acțiune virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferată, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și negat. Exemplu: "Vrea să cânte într-un cor". Modul condițional-optativ exprimă în general o acțiune ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, sau o ipoteză nerealizată în trecut. În română
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
Exemplu: Ar cânta într-un cor dacă ar fi primit". Prezumtivul exprimă o acțiune realizabilă, posibilă, prezentată ca presupusă, bănuită: "O fi cântând bine, de aceea este primit în cor". Imperativul exprimă o acțiune realizabilă, prezentată ca poruncită sau, cu verbul negat, ca interzisă: "Cântați în același ritm!" Infinitivul are în general funcția de a denumi acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, nedeterminat: "S-a prezentat pentru a cânta într-un cor". Gerunziul exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
în același ritm!" Infinitivul are în general funcția de a denumi acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, nedeterminat: "S-a prezentat pentru a cânta într-un cor". Gerunziul exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare, dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal: "L-am auzit cântând". Participiul denumește o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect: Bucata este cântată de un cor celebru". Supinul denumește acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, ca infinitivul, însă ca un deziderat
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit într-o propoziție interogativă, exprimă un fapt a cărui realizare rămâne de verificat. Verbul la indicativ poate fi și negat. ul poate fi definit și negativ, ca modul care în general nu exprimă o acțiune dorită, poruncită, eventuală sau ipotetică. Acest mod se găsește în toate limbile și este cel mai frecvent folosit. Indicativul
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
frecvent folosit. Indicativul este singurul mod care are morfemul caracteristic zero. Are cele mai multe forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui tip formal sunt rar folosite, iar cele de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar există și
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui tip formal sunt rar folosite, iar cele de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui tip formal sunt rar folosite, iar cele de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
I și a II-a plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se poate găsi cu valoarea sa specifică
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se poate găsi cu valoarea sa specifică în propozițiile reale enunțiative sau interogative, exclamative sau neexclamative, pozitive sau negative: "Vin", "Vii?", "Nu vin", "Nu
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
tip de propoziție subordonată necircumstanțială. Prezintă resticții de folosire numai în cazul unor subordonate circumstanțiale. Astfel, nu poate fi predicatul unei propoziții circumstanțiale de scop și al unor subtipuri de alte circumstanțiale. În subordonate, indicativul este cerut mai ales de verbe regente care exprimă: În cazul unor verbe regente există concurență între indicativ și conjunctiv. Este vorba de verbe care exprimă:
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
de folosire numai în cazul unor subordonate circumstanțiale. Astfel, nu poate fi predicatul unei propoziții circumstanțiale de scop și al unor subtipuri de alte circumstanțiale. În subordonate, indicativul este cerut mai ales de verbe regente care exprimă: În cazul unor verbe regente există concurență între indicativ și conjunctiv. Este vorba de verbe care exprimă:
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
fi predicatul unei propoziții circumstanțiale de scop și al unor subtipuri de alte circumstanțiale. În subordonate, indicativul este cerut mai ales de verbe regente care exprimă: În cazul unor verbe regente există concurență între indicativ și conjunctiv. Este vorba de verbe care exprimă:
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]