16,607 matches
-
1847 membru al Societății literare din București, iar în 1871 membru al Academiei Române. a înființat revista de medicină "Higiena și școala", publicată inițial la Timișoara (1876-1877) apoi la Gherla (1878-1880). În această publicație, el aborda problemele de educație, creșterea prestigiului învățătorilor, popularizarea noilor descoperiri din lumea științei. S-a stins din viață la 3 iulie 1881, la Timișoara.
Pavel Vasici-Ungureanu () [Corola-website/Science/306659_a_307988]
-
exmatriculat în 1901. În 1900, când încă mai era student al seminarului, s-a alăturat Partidului Revoluționar Ucrainean (RUP). În 1902, fiind amenințat cu arestul, s-a mutat în Kuban, la Ecaterinodar ( azi: Krasnodar), unde a lucrat, la început, ca învățător și, după o vreme, ca arhivar la arhivele cazacilor din Kuban. În decembrie 1903 Simon a fost arestat pentru că a organizat o filială a RUP în Ecaterinodar și pentru publicarea de articole antițariste în presa din afara Rusiei. A fost eliberat
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 110), localitatea apare sub numele de „Keresztes”. Între 1918-1924 s-a numit "Cristiș". Primul document de existență a învățământului din comuna Cristiș este datat din anul 1848 din registrul botezaților pe anul 1848, cănd preot - învățător era Vasile Rus. Ioan Opriș (1879-1918) a fost preot ortodox la biserica din Cristiș. În preajma Mării Uniri din 1918 a îndemnat oamenii să meargă la Albă Iulia, i-a chemat în biserică și i-a pus să jure că nu
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
faptelor ei, în sfârșit temerea depărtează învârtoșarea nepăsării. Căci nu numai poruncile sunt lumină, ci și lucrările Duhului (15). Dar candele care ard toată viața în Biserică, răspândind lumina mântuirii,sunt și treptele care susțin buna, ei rânduială. De pildă învățătorul înțelept al dumnezeieștilor și înaltelor dogme și taine, e o candelă care descoperă învățături necunoscute înainte mulțimii. Iar cel ce ascultă cu înțelegere și pricepere înțelepciunea grăită de cei desăvârșiți, e și el o candelă, întrucât ca ascultător cuminte păzește
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
(n. 9 mai 1828, Zărnești, Brașov - d. 3 februarie 1916, Sibiu) a fost mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Brașov și la cel maghiar din Cluj. Începând cu anul 1847 urmează cursurile Institutului Teologic
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
obiect fundamental în procesul de învățământ. A creat burse pentru formarea profesorilor și a mărit salariile profesorilor de la 600 la 1000 de florini. A instituit mai multe premii pentru cele mai bune cărți școlare, a înființat cursuri de perfecționare pentru învățători și preoți și a dat mereu circulare prin care îndruma părinții să-și trimită copiii la școală. Astfel, dacă în 1878 în cele 18 inspectorate școlare aflate sub jurisdicția episcopiei au funcționat 359 de școli, în anul 1899, în raportul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
să-și trimită copiii la școală. Astfel, dacă în 1878 în cele 18 inspectorate școlare aflate sub jurisdicția episcopiei au funcționat 359 de școli, în anul 1899, în raportul prezentat Sinodului eparhial sunt înregistrate 430 de școli cu tot atâția învățători. La 2/14 aprilie 1877 a ținut o adunare cu toți protopopii și câte doi preoți din fiecare protopiat pentru a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
cu tot atâția învățători. La 2/14 aprilie 1877 a ținut o adunare cu toți protopopii și câte doi preoți din fiecare protopiat pentru a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
a ținut o adunare cu toți protopopii și câte doi preoți din fiecare protopiat pentru a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie cele mai modeste". În circulara nr. 287 Pres. din 30 martie 1882, episcopul îi îndemna pe preoți și învățători să înființeze "Reuniunile de lectură și de cânt", astfel după exemplul "Societății de lectură din Semlac" sau a celor din Hasiaș sau Buteni, înființate încă din 1880 au fost înființate societăți de lectură și în alte localități. Tot în anul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
fondator al Partidului Democrat și consilier municipal. În anul 1992 a înființat rețeaua Radio Transilvania, iar în anul 2002 a înființat Editura Arca. s-a născut la data de 14 ianuarie 1937 în Lăzăreni, județul Bihor, unde părinții săi erau învățători. Este fiul reputatului folclorist și publicist Ion Bradu. La absolvirea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea (1954) se înscrie la Facultatea de filologie a Universității de Stat București, la Secția de Literatură și Critică Literară pe care o termină în
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
o vârstă timpurie s-a ocupat de cercetări originale, având un mare succes. Problemele analitice, cum ar fi izolarea radicalilor organici, i-a atras atenția încă de la început, dar s-a întors curând la studiul sintetic, fără îndoială propus de învățătorul său, Bunsen. Studiul pe cacodil a produs descoperirea unor compuși organo-metalici interesanți. Deducțiile teoretice care-l inspirau în considerațiile despre aceste “trunchiuri” erau mai interesante și mai importante decât “trunchiurile” însele. Și-a dat seama de isonomia moleculară între ei
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător și cleric ortodox, care îl înscrie în clasa nou înființată; superiorul lui Vasile, preotul paroh; Smărăndița, fata inteligentă, dar neastâmpărată, a preotului; tatăl lui Creangă, Ștefan, și mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
este, însă, întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrie ca pe un bețiv, noul învățător moare într-o epidemie de holeră, iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani, dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
bani, Ștefan își retrage fiul de la școală. Datorită insistenței Smarandei, copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni, unde, împreună cu vărul lui, Dumitru, este înscris la școală. Nică și Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învățător, le sunt tăiate pletele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. El însuși scriitor, Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
fost, de asemenea, preoți. După absolvirea Școlii elementare armene din București, cu sprijinul Ministerului Învățământului și la cererea Directoratului școlii, începând din anul 1955, a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia), după care, între anii 1959-1961, a funcționat ca învățător la Școala Armeană din București. În anul 1961, ca urmare a propunerii noului ierarh al Eparhiei Armene din România, Dirair Mardichian, ținând cont atât de dorința personală, cât și a părinților săi, cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, Zareh Baronian
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
Gheorghe I. Jienescu (n. 16 septembrie 1894, com. Rast, județul Dolj; d. 3 aprilie 1971, București) a fost un general român. Începe cursurile școlare în satul natal, sub îndrumarea învățătorului Bălăcescu, având rezultate bune. După terminarea școlii primare va urma cursurile Școlii Normale din Craiova (azi Colegiul Național „Ștefan Velovan”), unde va absolvi în anul 1914. Se întoarce în satul natal unde se va dedica carierei de învățător, însă odată cu
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
sub îndrumarea învățătorului Bălăcescu, având rezultate bune. După terminarea școlii primare va urma cursurile Școlii Normale din Craiova (azi Colegiul Național „Ștefan Velovan”), unde va absolvi în anul 1914. Se întoarce în satul natal unde se va dedica carierei de învățător, însă odată cu intrarea României în război a fost mobilizat la Regimentul 31 infanterie Calafat în compania condusă de plutonierul Nicolae Ciupitu. Pe câmpul de luptă al Ardealului, tânărul sublocotenent a dovedit curaj și destoinicie. Soarta schimbătoare a războiului îl duce
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
(n. 7 august 1934, Sighișoara) este un poet de limba germană, născut în România și stabilit în Germania. După ce a fost doi ani învățător la țară, a studiat la București germanistica între 1954 și 1959. După absolvire, a lucrat până în 1969 ca redactor la publicația de limba germană "Neue Literatur". În 1969 a făcut o excursie în străinătate, din care nu s-a mai
Dieter Schlesak () [Corola-website/Science/307435_a_308764]
-
Îl suplinește un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, și îl ajută să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale avea să se deschidă prima școală a coloniei române din Pesta, unde, până în 1812, lucrează ca învățător. Cantor la biserica ortodoxă din Buda, introduce serviciul religios în limba română. La inițiativa lui s-a înființat prima societate a femeilor române din Pesta. Întors în țară, funcționează timp de optsprezece ani, ca profesor la Școala Normală din Arad
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
naș pe Madru Suta. Doar o parte a copilăriei și-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniță din Caransebeș. Cursurile primare le începe la școala din localitatea natală, Rudăria, avîndu-l ca învățător pe Ion Mazaran; cursurile ținîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeș, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827. În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
nu întâmplării ci unei munci inteligente și meritoase, spune Socrate. Socrate aduagă despre acesta că el și-a educat bine copilul: este astfel în măsură să deslușească pe Socrate și Menon asupra virtuții. Socrate îl întreabă pe Anytos care sunt învățătorii virtuții. Filosoful ispitește un moment pe acela (care va fi unul dintre cei trei acuzatori ai săi), dacă nu cumva socotește pe sofiști drept învățători ai virtuții. Anytos le tăgăduiește cu indignare o astfel de însușire. Pentru el oricare cetățean
Menon (Platon) () [Corola-website/Science/303116_a_304445]
-
să deslușească pe Socrate și Menon asupra virtuții. Socrate îl întreabă pe Anytos care sunt învățătorii virtuții. Filosoful ispitește un moment pe acela (care va fi unul dintre cei trei acuzatori ai săi), dacă nu cumva socotește pe sofiști drept învățători ai virtuții. Anytos le tăgăduiește cu indignare o astfel de însușire. Pentru el oricare cetățean de treabă este mai capabil să predea virtutea decât sofiștii. Un astfel de cetățean a învățat virtutea la rândul său de la înaintași. Socrate acceptă ideea
Menon (Platon) () [Corola-website/Science/303116_a_304445]
-
Aceasta este o dovadă că virtutea nu se învață, continuă acesta. Socrate expune metoda sa ipotetică, precum și condițiile în care virtutea poate fi învățată. Este ea un dar al naturii, o știință ? E poate un rezultat al studiului ? și există învățători ai virtuții ? Pe aceștia Socrate nu-i vede, nu-i găsește nicăieri. Socrate își conturează concepția despre virtute în următorii termeni: virtutea nu e nici dar al naturii nici lucru dobândit prin învățătură. Ea apare mai degrabă ca un dar
Menon (Platon) () [Corola-website/Science/303116_a_304445]