17,219 matches
-
mai fi spectacol, ar fi curată come- die ! Asta s-ar întâmpla, îți zic eu. Nu am voie să mi se facă rău, să fiu deshidratat sau amețit pe scenă. Tot timpul mănânc cât trebuie și ce trebuie. Unele dimineți alerg și nu mă feresc și de câteva exerciții pe săptămână. Trebuie să fiu în formă tot timpul. Îți dai seama dumneata dacă m-ar apuca vreun leșin ? Sau dacă m-aș strica la stomac ? Să plec de pe scenă după câte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cam așa. — Atât de puțin ? ! Și tu, Boantă ? — Păi, am venit împreună, doar n-om pleca separat. Dar ce, nemernicilor, v-ați luat ? se aude un hohot. D-aia ați venit la Paris, c-am auzit că -n București îi aleargă ăia pe homosexuali ca și pe ovrei ! — Ei, lăsați voi planurile, așa am venit și noi, să stăm câteva zile, câteva săptămâni... N-o să vreți să vă mai întoar- ceți, fraților, aici e viața ! La ville de l’amour ! Și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
l-ar fi iertat niciodată dacă nu s-ar fi dus să o atingă pentru ultima oară și să-i lase un gând bun Reginei Maria. — Cristian ! strigă tare cineva din spatele său. Cristian ! La câțiva metri, un domn înalt, elegant, alerga spre el. Era Moscopol : — Cristian, ai auzit nenorocirea ? — Ce nenorocire ? ! — Avionul lui Fernic ! Eu trebuia să-l iau de la aeroport... — Ce s-a- ntâmplat cu avionul ? se albește imediat Cristi la față. — N-a ajuns niciodată la Băneasa. Am tot așteptat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în spate, iar atunci Cristi a început s-o ia la fugă pe culoarul îngust, smucit în toate direcțiile, lovindu-se de ușile compar- timentelor cu perdelele trase, prin care nu se putea vedea nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-o ia la fugă pe culoarul îngust, smucit în toate direcțiile, lovindu-se de ușile compar- timentelor cu perdelele trase, prin care nu se putea vedea nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau spân- zurați care se legănau dintr-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
naționalistă, Vadim Tudor, a avut un ușor și nesperat câștig de cauză. A trăit uriașa satisfacție - pe care un om politic o trăiește o dată În carieră! - ca foștii și crâncenii săi adversari politici, din țară, dar și din străinătate, să alerge la cabinele de votare și să pună ștampila pe „odiosul său nume”! O victorie din care, se pare, În profunzimea reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele ei fețe, eu din pubertate am deosebit, se’nțelege, autoritatea autorilor după ale căror cărți alergam, nedeosebind prea bine, atunci, o posibilă scară de valori a „autorității de hârtie” sau livrești și apoi, autoritatea tout court - Autoritatea! -, acea calitate cu care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde prezidează mai-marii zilei, inși care au acces la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
infinit modest! -, dusă apoi pe drumurile de carne, de sentiment și luptă ale unui oarecare „profil” posibil uman, În care, dacă „totul” se Împlinește, se va topi și surpa sensul și „desenul” a mii și mii de „necunoscuți”. Care „vor alerga” la acel „izvor”, la acele pagini, la acele foi prin foșnetul insistent al cărora se aude vocea Înăbușită a scribului, a poetului, uimit și speriat el Însuși de sunetele profetice pe care le emite, le „desenează”, le aruncă buzele sale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aranjeze lucrurile din mers. Tranziția nesigură În care s-au angajat după prăbușirea comunismului a accentuat aceste trăsături. Este o mare dezordine În România, profitabilă unora dar care Îi lasă pe cei mai mulți dezarmați. Legile se bat cap În cap, oamenii aleargă la nesfârșit pentru rezolvarea celor mai simple treburi, funcționarii publici Îi tratează ca și când cetățenii există pentru ei, nu ei pentru cetățeni... Oamenii simpli se simt abandonați. Mulți dintre ei și-au pierdut economiile, fiind atrași În combinații financiare dubioase (cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă într-o cotcodăceală guturală - venea din pat - și un val de adrenalină îmi străbătu trupul, se revărsă din mine și inundă dormitorul cavernos. N-am privit înapoi în timp ce am alergat pe coridor, aplicele pâlpâind și stingându-se în timp ce treceam pe lângă ele, iar când am năvălit în jos pe scările curbate care duceau spre sanctitatea biroului meu, mi-am dat seama că pentru mine, petrecerea se sfârșise. Vineri, 31 Octombrie 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură de apă Fiji din sticla pe care o avea cu ea mi s-a făcut poftă rău de tot de un alt pahar de băutură. Sarah continua să alerge înaintea celorlalți, răsucindu-se mereu, în timp ce Zoe și Marta încercau să țină pasul cu ea, cei patru părinți strigându-și copiii să nu dispară din câmpul nostru vizual. Am scos un suspin colectiv la vederea atâtor mașini anul acesta - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
țină pasul cu ea, cei patru părinți strigându-și copiii să nu dispară din câmpul nostru vizual. Am scos un suspin colectiv la vederea atâtor mașini anul acesta - un șir lung, înaintând încet - copiii costumați adunându-se în ciorchini timizi, alergând spre casele din drumul lor, apoi cățărându-se la loc în vehiculele de teren din parada care umplea strada. Un sentiment de precauție tacită plutea peste întreaga scenă. O altă trimitere la băieții dispăruți; Nadine remarcă faptul că anul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins de o mare foame. Era groaznic. Era nemaipomenit. Dorea ceva ce nu voiam să-i dau. Am început să urlu când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu noul început? Am întins mâna spre piciorul ei. M-a împins la o parte. - Ai dat-o în bară azi noapte, undeva între al treilea litru de sangria și iarba pe care ai fumat-o, ca pe urmă să alergi prin casa asta cu un pistol în mână. O tristețe disperată trecu peste fața ei înainte de a stinge luminile. Ai dat-o în bară cu aerele tale de Jack Torrance. Am mai zăbovit o clipă pe marginea patului, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la noaptea în care ai dat târcoale casei „voastre“, trăgând unele concluzii despre trecut? Toată lumea dormea. Erai singur. Nimeni nu te-a mai văzut după ce v-ați întors de la Buckley până a doua zi dimineața când Marta te-a văzut alergând spre biroul tău din cauza acelor attachments. Asta lasă neexplicat foarte mult timp, Bret. Apropo, ți-a plăcut spectacolul video? Ți-a luat îngrozitor de mult ca să-l găsești. Voiam să ți-l arăt de mai mulți ani de zile.“ Am sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit ceva ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nici un fel de trepidație. Resimțeam schimbarea; ceva fusese eliberat. Adia o nouă boare, o lipsă de tensiune, o diferență care nu era palpabilă dar reușea cumva să-și impună prezența cu mare forță. Am fost surprins când Victor a ieșit alergând din bucătărie, să mă întâmpine în holul de la intrare. Scăpat din adăpostul canin de la subsolul hotelului dădea din coadă și părea sincer bucuros de prezența mea. Dispăruse orice urmă de reticență agresivă care emanase din el ori de câte ori intram în câmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în coapsa mea când am ajuns pe la mijlocul scărilor. Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea a fost considerată lipsită de temei, lumea încercând să mă consoleze cu ideea că pierdusem atât de mult sânge încât era imposibil să-mi amintesc totul cu claritate. Când Ann și Earl Bishop au sunat la 911 și au alergat afară să vadă ce se întâmplase cu mașina care se izbise de stejar, ei susțin că n-au reperat alt vehicul. Scenariul considerat cel mai credibil: dădusem cu spatele atât de rapid și de cotit încât, pierzându-mi cunoștința, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
colegul nostru de tren, care altfel s-a lăsat și el fotografiat de câteva ori. Mergem în sens invers, pe aceeași stradă pe care am venit. Rămân puțin în urma lui VITALIE CIOBANU și a lui Nicolae Prelipceanu (primul, întotdeauna, merge alergând, pe al doilea îl obligă la un pas mai mare constituția fizică) și încerc să schimb câteva vorbe cu o doamnă în vârstă, care stă rezemată cu coatele pe pervaz și privește în stradă. Nu știe engleză, dar este interesată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: Ultima noapte la Lisabona, într-unul din barurile de vizavi de Alfa Lisboa Hotel. O atmosferă pe care o bănuiam: muzică portugheză sau braziliană, alternând cu sonuri irlandeze. Personalul, echipat uniform: sacouri roșii și pantaloni verzi, culorile Portugaliei, aleargă încontinuu, chiar dacă nu au decât șase-opt vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care mi-a adus berea se așază la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]