16,139 matches
-
de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, I, în PSB, vol. 21, p. 207-208) „Toți câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri, - adică vor fi pedepsiți mai ușor, pentru că n-au avut legea care să-i și amenințe, să-i și îndrepte - Și toți câți au păcătuit în timpul legii, vor fi judecați după lege (Rom. 2, 12); aceia, spune Pavel, care au săvârșit aceleași păcate după ce au primit ajutorul dat de lege, vor fi pedepsiți mai greu și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise Dumnezeu să Se coboare atât de mult. Drept era datul. Primea din averile Sale”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fără structură calitativă, lăsată în voia individualismului. Or, el declară că singura soluție a omului occidental, a societății occidentale de a se redresa spiritual constă în abandonarea în bloc a mentalității moderne. Omul modern poate scăpa de barbaria care îl amenință din punct de vedere spiritual doar dacă recuperează o mentalitate, o situare în lume și în societate de tip tradițional. înălțimea metafizică de la care Guénon face critica lumii moderne, rigoarea și justețea acestei critici sînt cu totul aparte, de o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată de presupusa posibilitate ca, pe verticală, frontiera secretului divinității să fie împinsă prea departe, iar posibilitățile umane de cunoaștere să fie înălțate mai sus decît stabilește restricția eschatologică a cunoașterii terestre. în Răsăritul creștin, în secolul al X-lea, Simeon
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
majore ale democrațiilor occidentale. Unitatea, legătura sau coerența societății au devenit astăzi o problemă, iar ea este atacată pornind de la materialul pestriț al profilurilor individuale. Problemele noastre sînt probleme ale diversității: pe de o parte, neliniștea pricinuită de atomizarea care amenință atît cunoașterea, cît și societățile tîrziu moderne; pe de alta, idealul acelei unități plurale, problematice, mereu de construit, care e consensul. Toată cartea lui Marcel Gauchet La religion dans la démocratie e dedicată mutației care, de la polul universalului politic, al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Dahl este conștient de faptul că supraviețuirea poliarhiilor depinde parțial de existența mecanismului de checks and balances, principii constituționale al căror scop nu este numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982: 87-92; 2000: capitolul 6). De cealaltă parte, dezvoltând noțiunea de "poliarhie", Dahl (1989: capitolul 9) îl critică în mod direct pe Schumpeter, deoarece acesta din urmă acordă mai multă atenție competiției politice decât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că populismul, fiind într-o poziție de forță, va avea impactul cel mai mare asupra democrației. De asemenea, anticipăm că efectul cel mai negativ al populismului îl reprezintă polarizarea socială, și pe cale de consecință, apariția unor măsuri guvernamentale care vor amenința instituțiile democrației liberale. Cazurile selectate pentru ilustrarea acestei categorii sunt Peru, sub președintele Fujimori (1990- 2000), care va fi discutat, în capitolul 8, de Steve Levitsky și de James Loxton și Slovacia sub primul-ministru Vladimír Mečiar (1992-1998), analizată în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Electoratul din aceste muncipalități susține VB-ul ca urmare a atractivității programului. Pozițiile anti-imigrație ale VB-ului îi seduc pe acești votanți, care au o atitudine negativă față de imigranți. Mai mult decât votanții altor partide flamande, acești votanți se simt amenințați de imigranți, atât economic, cât și cultural. Alegătorii VB au un atașament mai mare față de naționalismul flamand și au un nivel mai scăzut de încredere în politică și în faptul că ei îi pot influența pe decidenți. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fel de dificultate să adopte o atitudine plebiscitară față de chestiunile politice, abandonând în același timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de Partidul Reformei. Partidul Reformei nu a practicat excluderea retorică și nici nu a amenințat drepturile minorităților, așa cum o fac partidele populiste mai noi din Europa. În lipsa componentei rasiste, atât de importantă în discursul acestora din urmă, populismul Reformiștilor a avut totuși unele înclinații către excludere, fiind vizată populația autohtonă (de exemplu, membrii așa numitelor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populist clasic, cel între "popor" și "elite" pentru a dirija frustrarea cetățenilor către acele grupuri sociale care au căutat protecția oferită de statul social. Prin comparație cu celelate cazuri studiate în acest volum, trebuie subliniat că acțiunile Reformiștilor nu au amenințat nici protecția constituțională a minorităților și nici procesele și instituțiile poliarhiei. Populismul manifestat de Partidul Reformei era ostil includerii pluraliste a anumitor grupuri de interese în sistemul de asistență socială, însă acest partid nu era adversarul pluralismului și nici al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politic și cu siguranță în favoarea proprietății private, aceștia vedeau societatea cehoslovacă (și mai târziu pe cea cehă) ca pe o comunitate organică, unită prin puternice legături etnice și istorice, a cărei coeziune, libertate și - pe termen lung - chiar supraviețuire, era amenințată de o serie de pericole externe și interne, provocate conștient sau inconștient de către elite. Aceste pericole includeau fenomene diverse, precum: inegalitatea economică, în creștere, destrămarea familiei, scăderea natalității, creșterea infracționalității, apariția culturii de consum și integrarea în Uniunea Europeană. Sládek (1992
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Pe 20 noiembrie 2006, López Obrador a acceptat " mandatul popular" dat de adunarea din piața Zócalo de a deveni "Președintele legitim al Mexicului", depunând jurământul și purtând o eșarfă de președinte, anunțând totodată formarea unui guvern din umbră. El a amenințat că îl va împiedica pe Calderón să depună jurământul și a cerut aleșilor PRD din legislative să boicoteze lucrările Congresului. Orice politician care s-a opus public acestei strategii, iar aici exemplul notabil este Cuauhtémoc Cárdenas i s-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
25%). Pentru că această lege urma să crească numărul acestor tăblițe de la 70 la 394, Haider a refuzat să implementeze decizia. El a acuzat Curtea că a dat o decizie "politică" care a nesocotit voința majorității populației din Carintia și a amenințat că o va "corecta" printr-un referendum consultativ. De fapt, câțiva juriști constituționali au recunoscut că în această privință Curtea e posibil să-și fi depășit competența și au sugerat că Parlamentul era în realitate responsabil de rezolvarea problemei. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins, 2010a: 83), atunci când guvernul lui Chávez s-a stabilizat politic și economic după o serie de confruntări care au amenințat regimul la începutul anilor 20002. Ne este prea clar dacă Chávez s-a radicalizat din cauza acestor confruntări sau dacă - supraviețuind și învingând opoziția la fiecare pas - s-a simțit foarte sigur pe sine și și-a dat pe față preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de răspundere instituționalizate. În al doilea rând, liderii au venit și au plecat, iar uneori au revenit, într-un ritm amețitor, dar niciunuia nu i s-a permis să își consolideze puterea personală astfel încât cea a lui Chávez să fie amenințată. Chávez avea puterea de a face și desface carierele politice ale subordonaților și această dependență a accentuat tendințele autoritare ale conducerii sale. Mai mult, Chávez, asemenea lui Perón, la început și-a instituționalizat mișcarea ca organizație de partid mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
judiciar (Tanaka, 1998: 212-13). În repetate rânduri, Fujimori a eludat congresul prin intermediul decretelor emise de executiv (Kenney, 2004: 172-7). Liderii din congres l-au numit pe Fujimori "Împăratul", ceea ce i-a determinat să-i limiteze puterile prezidențiale și să-l amenințe cu punerea sub acuzare (ibidem, 177-91). Ca să folosim cuvintele unui oficial guvernamental, conflictul a ajuns într-un punct "în care ori președintele omora congresul, ori congresul îl omora pe președinte" (în Cameron, 1997: 56). În aprilie 1992, Fujimori - susținut de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politică). Aranjamentul arată într-o manieră aproximativă că declinul scorului Slovaciei a avut loc în exclusivitate în timpul celor două guverne ale lui Mečiar, în timpul celorlalte guverne acest scor a crescut. Conform ipotezelor din capitolul introductiv, tabelul sugerează că populismul a amenințat democrația din Slovacia atunci când populiștii s-au aflat la guvernare și când democrația nu era încă consolidată. În cazul Slovaciei, declinul calității democrației s-a produs doar atunci când ambele condiții au fost prezente. Desigur, dat fiind numărul limitat de cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în câteva domenii balanța s-a schimbat până acolo încât populismul putea sluji de remediu, mai ales în zona corupției, a receptivității politicilor publice și a mobilizării populare. Aceste cinci aspecte sugerează faptul că, în general, capacitatea populismului de a amenința sau remedia dezvoltarea democratică depinde foarte mult de contextul în care se derulează respectivele acțiuni. Mergând pe acest raționament, populismul nu are un impact moștenit, pozitiv sau negativ, asupra democrației, cu excepția cazului în care deplasează sistemul politic înspre o extremă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale democrației, adică de conflictul dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților. De vreme ce populismul este clar de partea regulii majorității, apariția unei reguli populiste într-un sistem politic deja bazat pe majoritate ar putea amenința democrația însăși. Dar, după cum arată Figura 9.4, eforturile populiste bazate pe regula majorității într-un mediu politic, la celălalt capăt al spectrului ajută, de fapt, la redresarea balanței și la protecția democrației. Iar regula majorității nici nu este sigurul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de tot ceea ce ar fi putut amenința omul „pretehnologic”. O singură întâlnire cu astfel de stimuli (reali sau imaginari) ar putea explica instalarea acestor fobii particulare a căror învățare ar fi, într-o oarecare măsură, programată genetic. Aceste fapte și ipoteze introduc în noțiunea de flexibilitate-inflexibilitate cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
singur: „Nu știu să spun nu; de altfel, asta nu se face, șeful meu n-ar suporta acest lucru”. JȘrșmie acceptă, răspunde tuturor cererilor superiorilor săi și ale colaboratorilor săi, suferă de stres și este aproape de epuizare, soția sa îl amenință cu divorțul. Atunci când terapeutul îl întreabă dacă s-a afirmat în cadrul cuplului și față de prieteni, el răspunde că n-are nici o problemă în ceea ce privește afirmarea de sine în viața personală. Tabel 3. Modelul retroactiv al lui Fontaine și Ylieff Antecedente istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imediate - Sef și mai exigent. - Competiție împreună cu un coleg pentru promovare. Comportament problemă - Incapabil să refuze orice solicitare la serviciu. - Program de lucru exagerat afectând viața de familie. - Nemulțumire în legătură cu reacțiile critice privind serviciul său. Consecințe asupra anturajului - Soția sa amenință cu divorțul. Consecințe asupra subiectului - Iritabil. - Comportament pasiv. - Risc de a-mi pierde locul de muncă. - Promovarea mea îmi va trece pe sub nas. - Nu pot să refuz nimic șefului meu. Etapele analizei funcționale Identificarea unei absențe a afirmării de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să nu facă o greșeală, să nu creeze un prejudiciu cuiva („Am deplasat fără să știu capacul de la canal și din această cauză cineva va cădea”), să nu fie responsabili pentru o acțiune care, în viitor, este posibil să-i amenințe pe ceilalți („Nu i-am spus vecinului că farul din față stânga de la mașina sa luminează slab”). Aceste temeri îl obligă pe pacient să verifice calculele, apa, gazul și electricitatea, să urmărească la jurnal accidentele care au avut loc, și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
disconfortul resimțit în timpul celui de al doilea exercițiu de observare. In ciuda eforturilor realizate, ea nu percepe diferențe între senzațiile fiziologice care preced exercițiul și cele care apar după încetarea acestuia. Cu lacrimi în ochi, ea își declară incompetența și amenință că nu va rămâne în cadrul grupului. Unul dintre animatori îi cere permisiunea să se așeze alături de ea pentru a o ajuta, apoi o invită să-și închidă ochii și să observe gândurile negative care îi trec prin minte: el îi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relațiile interpersonale (teoria lui Benjamin) și pe influența socială (teoria socioculturală). Thompson, 2004. ∗ Éric Peyron Doctor în științe, psihiatru, DU în alcoologie și DU în terapie comportamentală și cognitivă la Sainte-Foy-les-Lyon. Kallmen și al., 2003. Subiecții alcoolo-dependenți rămân "mult mai amenințați de un consum, chiar moderat, decât de o abstinență completă" (Conferința consensului, 2001). Miller și Wilbourne, 2002; Burtscheidt și al., 2001. Burtscheidt W. și al., 2002. Fleury, 2003. De exemplu, un subiect cu o patologie somatică (epilepsie) care consumă alcool
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]