17,527 matches
-
Massaro House, în română , este o casă construită între 2003 și 2007 de către arhitectul american Thomas A. Heinz după design-ul unui proiect niciodată realizat de către arhitectul american Frank Lloyd Wright. Casă a fost construită pe insula proprietate privată, "Petra Island", (câteodată ortografiata "Petre Island") în apele lacului Lake Mahopac, New York, fiind numită după proprietarul sau, Joseph Massaro, care, la rândul său, a fost puternic implicat în
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]
-
10 acri) care era proprietatea privată a acestuia. Ulterior, Chahroudi a afirmat că la întâlnirea de afaceri care ar fi avut loc în timpul unei mese avută în comun cu Frank Lloyd Wright și Edgar Kaufmann, proprietarul celebrei case Fallingwater, marele arhitect american ar fi afirmat adresându-se lui Kaufmann, " Când voi termina casă de pe insulă, aceasta o va întrece pe Fallingwater [a dumneavoastră].", conform originalului, "When I finish the house on the island, it will surpass your Fallingwater". Desenele la care
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]
-
în trecut. Toate desenele, schițele și planurile pe care Massaro le-a putut recupera, incluzând desenele mobilierului care urma să fie încorporat casei, la care s-au adăugat planurile ortografice și secțiuni ale viitoarei clădiri au fost oferite de Massaro arhitectului, restauratorului și specialistului în opera lui Frank Lloyd Wright, Thomas A. Heinz, pentru terminarea și realizarea proiectului. Designul lui Heinz a oferit și soluții de încălzire și răcire care sunt ale sale, fiind moderne, dar nefiind parte a conceptului original
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]
-
Citește jurnalul inedit al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chițimia. Acțiunea să culturală devine deja proeminenta în acei ani. La revista “Luceafărul” inițiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creației locale și regionale, respingând centralizarea culturală. Efectele
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
pe acțiuni-Teatrul Eminescu” având 75 de acționari și un capital de 400000 lei. La 23 septembrie același an, s-a pus piatra fundamentală a construcției acestui „templu al artei”, care a fost terminată doi ani mai târziu. Clădirea, după planul arhitectului Grigore Cerchez, în stilul eclectismului de școală franceză, se compară prin proporții și bogăție a ornamentației cu Teatrul Național din Iași. A fost inaugurată oficial în seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa „Lorica noastră” a Naționalului bucureștean. De
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
(n. 9 mai 1907, Sinaia - d. 1994, București) a fost un arhitect român. El este coautor (alături de Horia Maicu) al proiectului Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism din București. a fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1932-1933. O lucrare remarcabilă a sa, situată pe
Nicolae Cucu () [Corola-website/Science/314137_a_315466]
-
grecești, plasată foarte mult deasupra nivelului străzii, un fapt care o face vizibilă integral doar de pe celălalt mal al Dâmboviței. În stânga frizei, două zeități feminine, Demetra și Pallas privesc spre două zeități masculine, Apollo și Mercur, aflate în dreapta. În 1943 arhitectul Nicolae Cucu și Zoe Ricci au realizat decorurile pentru o amplă colecție de artă plastică românească, expusă la "Kunsthalle" din Berna, din inițiativa ministerului Propagandei. Alături de Horia Maicu și Romeo Belea, Nicolae Cucu a participat la proiectarea clădirii pentru Teatrul
Nicolae Cucu () [Corola-website/Science/314137_a_315466]
-
și formele artistice sunt îmbinate în așa fel încât să constituie un tot unitar. Mudejárul reprezintă o reacție națională împotriva stilurilor europene în curs de dezvoltare la acea vreme. Până în secolul al XII-lea se cultivă o atitudine tolerantă față de arhitecții musulmani, iar în secolul al XIII-lea regii creștini încep să se familiarizeze cu cultura islamică, ceea ce duce la o oarecare îndepărtare față de influențele europene și, prin urmare, la o apropiere de viața musulmană. Perioada de înflorire a arhitecturii mudejár
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
față de influențele europene și, prin urmare, la o apropiere de viața musulmană. Perioada de înflorire a arhitecturii mudejár în Spania are loc în secolele al XII-lea, al XIV-lea și al XV-lea, datorită calității și prețului redus al arhitecților musulmani, spre deosebire de cel al creștinilor. Arhitecții musulmani se remarcă prin măiestria cu care utilizează lemnul și totodată prin durata scurtă de execuție. Arhitectura mudejár este una ornamentală prin excelență, și introduce soluții inovatoare care vin în ajutorul arhitecturii de la acea
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
la o apropiere de viața musulmană. Perioada de înflorire a arhitecturii mudejár în Spania are loc în secolele al XII-lea, al XIV-lea și al XV-lea, datorită calității și prețului redus al arhitecților musulmani, spre deosebire de cel al creștinilor. Arhitecții musulmani se remarcă prin măiestria cu care utilizează lemnul și totodată prin durata scurtă de execuție. Arhitectura mudejár este una ornamentală prin excelență, și introduce soluții inovatoare care vin în ajutorul arhitecturii de la acea vreme. Pentru a face economii, se
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
cărămidă. Bolta înaltă este înlocuită de tavanul plat sau armături. Prima încercare de artă mudejár cunoscută s-a păstrat în zona râului Duero, ce străbate vestul și centrul Peninsulei Iberice, și este cunoscută sub numele de “mudejár romanic de cărămidă". Arhitecții musulmani urmează tiparul creștin atât în plan, cât și în înălțime, folosind pilaștri, arcade oarbe în exterior și portaluri cu arhivolte. Cărămida se întrebuințează ca element decorativ și are ca efect reducerea în proporții a absidelor, zidurilor și a turnurilor
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
din secolul al XII-lea și are loc în orașul leonez Sahagún. Datorită situării acestuia pe Drumul Sfântului Iacob, în secolele al XII-lea și XIII-lea s-a transformat într-un important centru religios și economic, unde echipe de arhitecți veniți din Toledo au lucrat împreună pentru a accelera lucrările în curs de desfășurare la acel moment în oraș. Rapiditatea acestor arhitecți în construcțiile din cărămidă s-a impus în fața celor de piatră în stil roman. Mudejárul se consolidează în
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
XII-lea și XIII-lea s-a transformat într-un important centru religios și economic, unde echipe de arhitecți veniți din Toledo au lucrat împreună pentru a accelera lucrările în curs de desfășurare la acel moment în oraș. Rapiditatea acestor arhitecți în construcțiile din cărămidă s-a impus în fața celor de piatră în stil roman. Mudejárul se consolidează în secolul al XIII-lea și se exportă în sud și sud-vest, în ținuturi de câmpie și sărace în cariere de piatră (Zamora
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
stilul mudéjar. Cucerirea ulterioară a Andaluziei va da naștere unui mudejár mai tânăr și cu accente preluate direct din arhitectura tradițională. O figură de primă importanță în mudéjar este zidarul și lumea lui, în comparație cu pietrăria și cioplitorii în piatră. “Zidarul”, “arhitectul”, se folosește de cărămidă, ghips, lemn. Statutul său de “cucerit” îl transformă în mână de lucru ieftină și dispusă să construiască orice îi cere clientul său, fie acestea biserici, sinagogi, cetăți, palate. Mai târziu, creștinii se vor folosi de această
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
Cantacuzino în 1705. În jurul bisericii se afla hanul Zlătari, situat tot pe Calea Victoriei, între Lipscani și Stravopoleos. În urma stricăciunilor din timpul cutremurelor din 1802 și 1838, atât biserica cât și hanul au fost reconstruite de egumenul Calistrat Livis după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. Hanul a fost dărâmat în 1903 pentru a se mări Calea Victoriei. Biserica a fost restaurată din nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.Cerkez. Pe data de 6
Biserica Zlătari () [Corola-website/Science/314171_a_315500]
-
au fost reconstruite de egumenul Calistrat Livis după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. Hanul a fost dărâmat în 1903 pentru a se mări Calea Victoriei. Biserica a fost restaurată din nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.Cerkez. Pe data de 6 ianuarie 1932, în jurul orei 11, în biserică a fost oficiată slujba religioasă de Bobotează, la care au participat regele Carol al II-lea, principele moștenitor Mihai, patriarhul Miron Cristea și președintele
Biserica Zlătari () [Corola-website/Science/314171_a_315500]
-
Părinții săi au fost Eugenia și Teofil. Urmează studii de artă la Școala de Arte Plastice și Decorative „Octav Băncilă”, Iași. Este căsătorit, soția sa Olga, este profesoară la Gură Humorului. Are trei copii, Manuela, medic psihiatru, Ștefan, inginer, Oana, arhitect. În regimul comunist, în perioada 1959-1964 a fost condamnat politic pentru convingerile sale pro-occidentale. În timpul detenției în lagărele de exterminare a cunoscut o serie de personalități ale intelectualității române, așa cum ar fi Alexandru Paleologu, academicianul Alexandru Zub, poetul Alexandru Ivasiuc
Radu Bercea () [Corola-website/Science/314201_a_315530]
-
În regimul comunist, în perioada 1959-1964 a fost condamnat politic pentru convingerile sale pro-occidentale. În timpul detenției în lagărele de exterminare a cunoscut o serie de personalități ale intelectualității române, așa cum ar fi Alexandru Paleologu, academicianul Alexandru Zub, poetul Alexandru Ivasiuc, arhitectul Crașoveanu. A fost amnistiat prin decretul din primăvara anului 1964, impus de organismele internaționale ale Dreptului Omului și ONU.
Radu Bercea () [Corola-website/Science/314201_a_315530]
-
toamna anului 1967, s-a hotărât construirea unui local nou, la nivelul cerințelor stabilite prin acordul cu Organizația Internațională a Muncii și în conformitate cu standardele internaționale din acel moment. Proiectul a fost încredințat Institutului Proiect București, autorii acestuia fiind Mircea Dima, arhitect șef, și Romeo Iliescu, inginer șef pentru instalații. Coordonarea proiectului a fost realizată de Ioan Georgescu, expert principal CEPECA pe probleme de calcul electronic. Pentru a se documenta în vederea aplicării celor mai avansate soluții de proiectare, colectivul Dima-Iliescu-Georgescu a efectuat
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
loc prima audiție a unei creații muzicale aparținând compozitorului austriac Karl Heinz Fussel, pe o temă similară, într-o partitură pentru tenor, soprană, cor de femei și cinci instrumentiști Fântâna Miorița. Monumentul - realizat în anul 1927 de către sculptorița Milița Petrașcu, arhitectul Octav Doicescu și inginerul Dorin Pavel - este amplasat în București, pe Șoseaua de Nord. În opinia criticului Luminița Batali, Fântâna Miorița exprimă sintetic “modernismul, prin arhitectura ei, limpede și clară, geometrică în esență (...) și prin concepția mozaicului ce reprezintă, pe
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
bătut niciodată - în timpul unui incendiu în 1737, o uriașă lespede (11,5 tone) l-a spart în timp ce era încă în groapă de turnare. Șocul termic dintre foc și apa de stingere a fost fatal. În 1836, a fost dezgropat de către arhitectul Auguste Ricard de Montferrand și a fost plasat în locul său de astăzi, lângă Turnul lui Ivan cel Mare. Existau, de fapt, încă două clopote cu același nume; primul la începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al doilea în
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
Benjamin Henry Boneval Latrobe (n. 1 mai 1764 d. 3 septembrie 1820) a fost un arhitect englez - american, cel mai bine cunoscut pentru proiectarea clădirii "Capitoliul Statelor Unite ale Americii" (conform originalului, ), precum și pentru designarea și execuția din Baltimore, Maryland, respectiv pentru realizarea unor planuri de extindere (împreună cu Thomas Jefferson) ale reședinței oficiale a președintelui Statelor Unite ale Americii, [The] White House
Benjamin Henry Latrobe () [Corola-website/Science/314264_a_315593]
-
Latrobe a trecut oceanul, pentru a locui și lucra în Statele Unite, în 1796, stabilindu-se mai întâi în statul Virginia, iar apoi în Philadelphia, Pennsylvania unde și-a deschis un birou de arhitectură. În 1803, Latrobe a fost angajat ca arhitect în calitate de "Surveyor of the Public Buildings of the United States", petrecându-și mult din următorii 14 ani în proiecte de lucrări publice și de urbanism în Washington, D.C.. Ulterior, Latrobe a lucrat la diferite proiecte legate de amenajări hidrotehnice și
Benjamin Henry Latrobe () [Corola-website/Science/314264_a_315593]
-
unelte din fier, nu cunoscuseră nici roata, ciopleau pietrele de calcar cu unelte din cupru. Un întreg oraș a fost construit pentru a-i adăposti pe aceștia. Nu erau sclavi, ci meșteșugari pricepuți plătiți și bine hrăniți, supravegheați de marele arhitect, Hemiunu, unul dintre primii mari ingineri cunoscuți din istorie de la Imhotep încoace (arhitectul primei piramide în trepte dedicată faraonului Djoser, construite la Saqqara ). Organizarea, ordinele și comenzile se făceau prin intermediul uneia dintre cele mai mari inovații: scrisul dezvoltat cu 2
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din cupru. Un întreg oraș a fost construit pentru a-i adăposti pe aceștia. Nu erau sclavi, ci meșteșugari pricepuți plătiți și bine hrăniți, supravegheați de marele arhitect, Hemiunu, unul dintre primii mari ingineri cunoscuți din istorie de la Imhotep încoace (arhitectul primei piramide în trepte dedicată faraonului Djoser, construite la Saqqara ). Organizarea, ordinele și comenzile se făceau prin intermediul uneia dintre cele mai mari inovații: scrisul dezvoltat cu 2 milenii înainte în Orientul Mijlociu. Hemiunu avea să conducă unul dintre cele mai megalomanice
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]