15,922 matches
-
adeseori dezbătută de-a lungul secolului trecut, în Polonia. El a devenit un punct de referință pentru generațiile următoare de intelectuali polonezi. Deși este identificat în principal cu stânga politică, marea deschidere a gândirii sale a permis unor grupuri de intelectuali să se identifice cu ideile lui. Brzozowski este considerat a fi patronul asociației „"Krytyka Polityczna"” („Critică politică”), ce are la bază o societate de intelectuali de stânga polonezi organizați în jurul unui jurnal cu același titlu fondat de Sławomir Sierakowski în
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
în principal cu stânga politică, marea deschidere a gândirii sale a permis unor grupuri de intelectuali să se identifice cu ideile lui. Brzozowski este considerat a fi patronul asociației „"Krytyka Polityczna"” („Critică politică”), ce are la bază o societate de intelectuali de stânga polonezi organizați în jurul unui jurnal cu același titlu fondat de Sławomir Sierakowski în 2002. În anul 2005 a fost fondată „Asociația Brzozowski Stanisław” și a început să se publice revista. Ideea de bază a Asociației se aseamană cu
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
unui jurnal cu același titlu fondat de Sławomir Sierakowski în 2002. În anul 2005 a fost fondată „Asociația Brzozowski Stanisław” și a început să se publice revista. Ideea de bază a Asociației se aseamană cu cea a patronului său: "că intelectualii sunt persoane publice care ar trebui să trăiască o viață implicată și angajată social.
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
lor, și că nu a îmbunătăți poziția islamului în lume. Ramadan a scris un articol intitulat ” Les (nouveaux) intellectuels communautaires” pe care ziarele ”Le Monde” și ”Le Figaro” au refuzat să îl publice. În articol, el critică un număr de intelectuali francezi, cum ar fi Alexandre Adler, Alain Finkielkraut, Bernard-Henri Lévy, André Glucksmann și Bernard Kouchner, pentru că ar fi abandonat drepturile universale ale omului, precum și acordarea unui statut special pentru apărarea Israelului. Ramadan a fost acuzat, în schimb, că a folosit
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
repetate, al rugăciunii inimii, al adorării lui Dumnezeu. Grupul se va înregistra în anul 1946 și va activa până în 1948 (când va fi scos în afara legii) sub denumirea de „Rugul Aprins al Maicii Domnului”, în fapt reprezenta un nucleu de intelectuali laici și monahi care își propunea păstrarea valorilor ortodoxe, a dreptei credințe, curățirea Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist. În mod practic, prin credință și rugăciune, membrii grupului doreau să se opună comunismului adus de trupele URSS în
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
organizația va intra în vizorul securității încă din anul 1947, pentru atitudinea protectoare și ocrotitoare manifestată față de refugiații ruși în general și față de Părintele Ioan Kulighin în special, dar și din cauza temerii organelor represive legate de apropierea dintre Biserică și intelectuali. În fapt, monahul va fi primul arestat în același an și trimis în U.R.S.S, unde va primi condamnarea la 25 de ani muncă silnică. Religia era prima care trebuia să dispară și laolaltă cu ea întreaga cultură națională
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
istorice care aduc Anglia în atenția publicului francez. Este vorba de executarea regelui Carol I (1649) și revocarea Edictului de la Nantes de către Ludovic al XIV-lea (1685), care provoacă emigrarea multor protestanți francezi în Anglia. Aceștia primesc în vizită numeroși intelectuali francezi, care admiră instituțiile politice engleze. Astfel apar în franceză cuvinte ca "speaker" „președintele Camerei Comunelor”, "pamphlet" „pamflet” și "session" „sesiune”, apoi în secolul al XVIII-lea "motion" „moțiune”, "budget" „buget”, "législature" „legislatură”, "mémorandum", "vote" „vot”. În acest secol se
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
țării din punct de vedere arheologic, istoric, artistic, etnografic și de științele naturii. La 4 ianuarie 1900 are loc adunarea de constituire a Societății „Muzeul”, prezidată de Franz Des Loges, primarul de atunci al orașului. Comitetul ales este format din intelectuali suceveni. Cel care reușește o primă inventariere a patrimoniului adunat, încă nesistematizat, este Alfred von Peyersfeld. Acesta realizează primele registre de inventariere, iar ca urmare a activității întreprinse, este astăzi considerat a fi primul muzeograf din Suceava. Între primele spații
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
naștere și s-a dezvoltat ulterior complexul muzeal ce a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (Societatea Muzeul, Muzeul orășenesc, Muzeul Regional, Muzeul Județean, Muzeul Bucovinei). Muzeul de Istorie a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni. Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. Pornindu-se
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
ortodox român. Acesta este considerat de creștinii ortodocși români ca fiind unul dintre cei mai mari misionari din perioada comunistă din România, atrăgând un număr foarte mare de tineri.Acesta se înscrie totodată și în Oastea Domnului - organizație creștină a intelectualilor din vremea comunismului cu scop religios. Se naște la Brănești, jud. Dâmbovița, în luna octombrie 1922, primind la botez numele de Vasile. Încă de copil a avut înclinații spre activitatea misionar-duhovnicească. Iubea foarte mult biserica, era aprins în credință, se
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
intre în Bucovina. Societatea a editat mai multe publicații: "Tinerimea română", "Junimea literară" și "Deșteptarea", precum și o serie de reviste satirice de scurtă durată. Manifestările organizate în 1908 cu prilejul celei de-a treizecea aniversări au adus o serie de intelectuali români proeminenți printre care Simion Mehedinți, Constantin Stere, Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, precum și delegați de la universitățile din București și Iași, ca și reprezentanți ai studenților români din alte provincii. Prin anul 1914, membrii societății mențineau relații
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
autoritățile au desființat Mitropolia ortodoxă din Alba Iulia. Istoricul Keith Hitchins a propus o explicație pentru devotamentul puternic al oamenilor obișnuiți față de credința lor străveche, în ciuda faptul că Unirea cu Roma le-ar fi adus mai mult avantaje și privilegii: Intelectualii din Biserica Română Unită au avut o abordare diferită față de problema națiunii române din Transilvania. Ei posedau un sens profund al istoriei și gândeau din ce în ce mai mult în termeni de 'națiune', creând pe această cale un nou drum de evoluție pentru
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
din Transilvania. Ei posedau un sens profund al istoriei și gândeau din ce în ce mai mult în termeni de 'națiune', creând pe această cale un nou drum de evoluție pentru românii din Transilvania. Mișcarea ortodoxă condusă de Sofronie, centrală pe religie, și mișcarea intelectualilor greco-catolici, centrată pe ideea de națiune, au avut în cele din urmă efecte complementare. Ambele au menținut legăturile dintre românii din Transilvania și cei din Valahia și Moldova și pot fi văzute ca etape importante realizate de români spre unitatea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
ca răzbunare pentru faptul că Fayad a publicat pe internet un film video în care se vede biciuirea unui om în public. În lume, inclusiv în lumea arabă s-a declanșat o campanie publică în favoarea lui Ashraf Fayad, sute de intelectuali, artiști și oameni de cultură, din țările arabe și din Diaspora arabă (scriitorul Taher Ben Jalloun, poetul Adonis etc) și oameni simpli, mai ales palestinieni, presedintele Autorității Naționale Palestiniene, Mahmud Abbas, și alții chemând Arabia Saudita să-l grațieze pe Fayad
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
ieșirea pe drumul Vâlcii), „La Hortopan” (ieșirea pe drumul Severinului), „La Rasoviceanu” (ieșirea pe drumul Craiovei), „La Chițu Mille”, „La Gică Coți”, „La Plăveți”, „La Caramete” (peste podul Jiului), „La Mitu Antonescu”, „La Bodega Călinoiu” (frecventată de oamenii politici, de intelectualii orașului și de invitații de seamă ai localității), „La Dincă” (lângă gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Scriitorul devine membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas membru al noii Academii a Republicii Populare Române, și, alături de alți intelectuali pro-sovietici, este ales în conducerea acesteia. După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din România în 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Între timp
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
rememorare a trecutului său pescăresc la definirea opțiunilor politice ale unui adolescent sub influența unor întâmplări trăite de câțiva răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Unele personaje conțin asemănări cu rudele sale: cuconul Alecu Sadoveanu (tatăl scriitorului) devine inginerul Manole Dumitraș, intelectual luminat și cu convingeri socialiste; bădița Vasile (fratele Profirei Ursachi, mama scriitorului) este numit în roman uncheșul Haralambie; cucoana Leona (prima soție a cuconului Alecu) își transmite caracterul țâțacăi Leona, care mai preia mofturi și fumuri ale unor surori ale
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
publice în 1930, în limba română. În perioada studenției a colaborat la săptămânalul socialist "Cuvântul liber" (1933-1936), condus de Tudor Teodorescu-Braniște. A scris timp de doi ani, împreună cu Gogu Rădulescu, cronica studențească la "Cuvântul liber". Articolele sale promovau ideea răspunderii intelectualului față de viața grea a țăranilor și muncitorilor. A colaborat apoi la revista "Era nouă", apărută în anii 1936-1937 sub direcția lui N.D. Cocea, cu studii politico-economice precum „Bilanțul economic al anului 1935 în U.R.S.S.”. a publicat în anul 1938
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
I. Lapedatu a trebuit să-și înceteze activitatea dedicându-se intrării în România întregită, Fundația și patrimoniul ei au fost cedate Sindicatului Ziariștilor Ardeleni. Pe 14 septembrie 1939, Ion Al. Lapedatu înregistrează „Așezământul Veturia I. Lapedatu”, instituție de binefacere pentru intelectuali la pensie cu mijloace finaciare reduse și pentru studenți merituoși; actul constitutiv l-a pus sub egida Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba-lulia și Sibiu. Ion I. Lapedatu a contribuit circa o treime din fondurile de început, care au inclus donații
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
le cueur ne me fent !" </poem> Activitatea poetului între anii 1452-1455 a rămas incertă dar se știe că în epoca respectivă Franța de la finele razboiului de 100 de ani nu era capabilă să angajeze un număr așa de mare de intelectuali așa că majoritaea a ajuns să șomeze și să vagabondeze. Favier consideră că faptul că Villon, care după terminarea studiilor nu a izbutit să obțină poziția bine retribuită pe care o sperase, l-a făcut să se înhăiteze cu alți novici
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
monarhice se practică franceza, datorită și faptului că prințese franceze sunt căsătorite cu monarhi străini și pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului de la Nantes. În Olanda se tipăresc în franceză cărți interzise în Franța
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
secolul al XVIII-lea, limba franceză continuă să aibă același prestigiu printre elitele din Europa și chiar din viitoarele State Unite ale Americii, fapt favorizat și de ideile novatoare ale lui Voltaire, Denis Diderot, Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau. Niciun aristocrat sau intelectual care se respectă nu se poate lipsi de cunoașterea francezei. În secolele XVII și XVIII franceza influențează prin împrumuturi limbi ca germana și italiana. Totuși, slăbirea Franței va provoca în curând începutul declinului limbii sale în favoarea limbii engleze. În secolul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de limbă sunt bine precizate, cu fraze relativ scurte și simple, este o limbă fixată și devenită ușor de înțeles, capabilă să înlocuiască latina Acesta este un factor în plus pentru ca franceza să devină o limbă de comunicare internațională între intelectuali, politicieni, savanți și oameni din alte categorii de elită. În secolul al XVIII-lea rămân în esență valabile normele lingvistice stabilite în secolul anterior, dar modelul nu mai este limbajul de la curte, iar lexicul admis de Academie se îmbogățește. În ceea ce privește
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
În domeniul lexicului, standardizarea este dominată de puriști în secolul al XVII-lea, dar nu și în epoca Luminilor, când spiritul enciclopedic impune mulți termeni de specialitate. Se înmulțesc împrumuturile din engleză, ca o consecință a „anglomaniei”, provocate de admirația intelectualilor francezi pentru instituțiile politice din Anglia. Ediția a V-a a Dicționarului Academiei (1798) cuprinde circa 60 de împrumuturi noi din engleză. Revoluția începută în 1789 deschide o perioadă de mari frământări, cu mai multe schimbări de regim politic, care
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
că barbara, necivilizata și fanatica. Colonialismul se constituie tot că o perioadă de contacte între cele două civilizații, cu mențiunea că Occidentul este cel care are ascendentul și supune o mare parte din teritoriile Orientului. Occidentalismul este o inițiativă a intelectualilor lumii a treia de a anula „complexul de superioritate” ("ʻuqdat an-naqș") pe care conștiința europeană îl arborează în ceea ce privește civilizațiile orientale. Această nouă știință constă în studierea conștiinței culturale europene cu aceleasi mijloace pe care cultură europeană le-a aplicat asupra
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]