16,981 matches
-
Pan. În carte nu se explică în mod clar dacă nemuritorul Conrad este sau nu zeu: deși a trăit o viață neobișnuit de lungă, există aluzii că ea s-ar putea datora mutațiilor provocate de războiul nuclear. În cartea sa, intitulată "Roger Zelazny", Jane Lindskold sugerează că faptul că o jumătate a feței lui Conrad este frumoasă, iar cealaltă desfigurată, ar fi metaforă pentru abilitatea eroului de a fi atât creator, cât și distrugător, zeul distrus putând fi "vindecat" abia către
Nemuritorul (roman de Roger Zelazny) () [Corola-website/Science/324025_a_325354]
-
absolvind ultimele două clase liceale la Năsăud, în anul 1885. In penultima clasă de liceu ajunge succesorul lui George Coșbuc în funcția de președinte al societății literare din Năsăud. În ultima clasă secundară câștigă și un important premiu, cu lucrarea intitulată „Între trup și suflet”. A urmat cursurile Facultății de Drept din Viena și Cluj, unde este promovat doctor în drept, pe data de 19 martie 1892. Cenzura de avocat a obținut-o la Budapesta, în anul 1897. Cassiu Maniu se
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Aruncătoarele Brandt Mle 1935 au fost utilizate și după război. Un exemplar este expus la Muzeul Militar
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
primul sezon, serialul a trecut de la NBC la ABC care l-a produs timp de două sezoane. În total, "" a avut un film TV și 43 de episoade filmate timp de trei sezoane. Episodul pilot a fost un film TV intitulat "Fatal Confession", care a fost prezentat de NBC la 1 noiembrie 1987. Serialul urma să înceapă în 1988, dar, ca urmare a grevei scenariștilor din 1988, nu a început să fie filmat decât în 1989. Episoadele au fost filmate din
Misterele părintelui Dowling () [Corola-website/Science/324095_a_325424]
-
și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial. Sub pseudonimul , ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”. Din aceasta au apărut două romane scrise în limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”; "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - o carte despre
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
piesa s-a dovedit a fi necorespunzătoare și nu a fost acceptată. Mortierul PM-38 era oarecum similar, însă diferit din punct de vedere constructiv și al performanțelor. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Fără a mai examina aruncătorul sau a mai cere referate, Direcția Tehnică a decis direct fabricarea piesei
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
este cea mai bine vândută seria manga din toate timpurile. Din copilărie Oda a fost inspirat de către Akira Toriyama să devină un artist manga. Amintidu-și de interesul său cu pirați, probabil a fost declanșată prin seria populară de animație TV intitulată Vicky Viking. El a prezentat un personaj numit Padaman pentru Yudetamago artistul manga pentru seria clasică Kinnikuman. Padaman nu a fost folosit numai într-un capitol manga dar se va întoarce mai târziu că un personaj cameo recurent în propriile
Eiichiro Oda () [Corola-website/Science/324139_a_325468]
-
paciente, Bly s-a convins că unele din ele erau perfect sănătoase. Ea scria despre efectele experienței sale: După zece zile, Bly a fost externată din ospiciu, la cererea ziarului "The World". Relatarea ei, publicată ulterior sub forma unei cărți intitulată "Zece zile în casa de nebuni", au produs senzație și au făcut-o celebră. În timp ce medicii puși în lumina reflectoarelor se străduiau să explice cum de au putut fi păcăliți atâția profesioniști, un juriu a deschis o anchetă asupra condițiilor
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
și simțea doar nevoia de a-și pune la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și intenționa să explice unele nelămuriri din „Secretul doctorului Honigberger”. Manuscrisul „Post scriptum”-ului a fost identificat și fotocopiat de profesorul american Mac Linscott Ricketts după publicarea inventarului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere de Fred Nădăban și Cristina Tătaru intitulată „Doctor Honigberger's Secret”, în "Romanian stories", 2006), maghiară („Honigberger doktor titka”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán, reeditată în 1996), spaniolă („El Secreto del Doctor Honigberger”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
seria de aventuri ale lui "Bernice Summerfield" (realizată de Big Finish), este "The Adventure of the Diogenes Damsel". Mai recent, Clubul Diogene a fost prezentat în jocul "Bloodlines" de pe rețelele Facebook/MySpace că un departament secret al Serviciilor Secrete Britanice, intitulat oficial "Her Majesty's Secret Service, Occult Branch". În "The Other Log of Phileas Fogg" (1973) de Philip José Farmer se precizează că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur Conan Doyle a schimbat numele
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
toamna anului 1928, poporul s-a răsculat împotriva tendințelor de modernizare impuse de suveran. După o perioadă de rezistență, regele și familia se refugiază în Italia și nu va mai reveni niciodată în Afghanistan. Memoriile Aristeei din acești ani fabuloși, intitulate "Caravana afghană", crezute pierdute timp de 60 de ani, au fost găsite de nepotul ei, ing. Vladimir Vorobchievici în anul 2002 și publicate în foileton în revista de cultură Axioma din Ploiești în 16 numere în perioada 2004-2005 și în
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
artileriei române la nivel de divizie de infanterie. Aceste tunuri aveau însă o viteză redusă la gura țevii, fiind ineficiente ca tunuri antitanc, și erau depășite tehnic. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare despre tunurile de calibrul 75 mm tubate amovibil: Tunurile antitanc ale armatei române, deși moderne înainte de începerea
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
ficțiune pentru tineret, printre titlurile publicate numărându-se "Catwitch" (ilustrat de Una Woodruff) (1983), "Panther in Argyll" (1996) și "Love-on-Line" (1998). "Virgo: Snake Inside", a fost o carte scrisă sub pseudonimul Maria Palmer pentru seria de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și la seria de cărți pentru tineret "Dolphin Diaries" (2002-2004) a lui Ben M. Baglio. În afară de ficțiune, Tuttle a scris și lucrări de non-ficțiune, printre care se numără "Encyclopedia of Feminism" (1986) și "Writing Fantasy and
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
fost eliberat în aprilie 2002. Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno, California. Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte, intitulată "Leo J. Ryan - Memorial Services - Held In The House Of Representatives & Senate Of The U. S., Together With Remarks". Amintindu-și înmormântarea fratelui ei, ce a avut loc în zona San Francisco, sora mai mică a lui Ryan, Shannon, a declarat
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
ele este M.L.N. Hanover, sub care a scris romanele din seria "The Black Sun's Daughter". Altul este James S. A. Corey, pseudonim sub care scrie în colaborare cu alt autor, Ty Franck. Cei doi au realizat o serie space opera intitulată "Expanse", din care "Leviathan Wakes" a fost nominalizat în 2012 la premiul Hugo pentru cel mai bun roman și la premiul Locus pentru cel mai bun roman SF. Abraham mai colaborează și cu scriitorul George R. R. Martin, care este
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
manager, fratele lui Bruce, Robert, l-a recomandat pe prietenul său și proprietarul magazinului de înregistrări Alex Abbiss, care a fondat casa de discuri Psychopatic Records alături de grup, în 1991. Mai târziu în același an, grupul a lansat EP-ul intitulat "Dog Beats". Transmițătorii la posturile locale de radio nu doreau să difuzeze piesa „Dog Beats” de pe EP, pentru că membrii Inner City Posse erau de culoare albă. Bruce a aflat că una dintre stațiile vizitate de el și Abbiss avea să
Insane Clown Posse () [Corola-website/Science/324237_a_325566]
-
bostoniam, William Austin a întreprins o călătorie în Anglia, la întoarcere a publicat impresiile sale despre sistemul legislativ britanic în volumul "Letters from London" din 1804. A scris câteva povestiri, dar reputația sa literară se bizuie în exclusivitate pe povestirea intitulată "Peter Rugg, dispărutul", o capodopera în genul ei. Autorul reușește admirabil să transpună motive europene într-un decor specific american. Elementul supranatural este cu atât mai puternic, cu cât apare într-o lume dominată de un acerb simț practic. Personajul
William Austin (autor) () [Corola-website/Science/324243_a_325572]
-
în Western) și rulează din 6 Ianuarie,2003 până în concluzie la data de 29 Decembrie,2003. Sezoanele au fost licențiate de Nelvana pentru limba engleză lansată în America de Nord. Noi serii din Beyblade au fost lansate în 2009 (2010 în U.S.), intitulat Beyblade: Metal Fusion (cunoscut ca Metal Fight Beyblade în Japonia.) Serialul dispune de noi caractere și beybladeu-ri. O continuare a seriei are deasemenea lansată în 2010 (2011 în U.S.), numit Beyblade: Metal Masters. Beyblade este cel mai popular joc din
Beyblade () [Corola-website/Science/324250_a_325579]
-
pozitronic, concept inventat de Asimov. Același tip ce creier apare și în alte spectacole de telviziune, cum sunt "Doctor Who", "Once Upon a Time... Space", "Perry Rhodan", "The Number of the Beast", etc. Autorul Cory Doctorow a scris o povestire intitulată „I, Robot” în semn de omagiu pentru Asimov, dar și „I row-boat”, ambele incluse în culegerea sa de povestiri "Overclocked: Stories of the Future Present". El a declarat că „dacă voi mai reveni asupra temei, va fi cu o povestire
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
omagiu pentru Asimov, dar și „I row-boat”, ambele incluse în culegerea sa de povestiri "Overclocked: Stories of the Future Present". El a declarat că „dacă voi mai reveni asupra temei, va fi cu o povestire despre ascensiunea sandviciurilor cu brânză, intitulată «I, Rarebit.»” Alte referințe culturale la carte sunt mai puțin legate de science fiction și tehnologie. Albumul din 1977 al celor de la The Alan Parsons Project, "I Robot", a fost inspirat de carte. Ideea inițială a albumului a fost de
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
unor animale într-o rasă inteligentă, proces care nu se realizează natural ca urmare a evoluției, ci artificial, prin intervenția unei alte rase deja inteligentă. Cărțile a căror acțiune se petrece în acest univers sunt: Mai există o povestire, "Aficionado", intitulată inițial "Life in the Extreme" și publicată în 1998, care servește ca preludiu al întregii serii (și reprezintă o parte din Existence, o operă a lui Brin care n-are legătură cu acest univers), precum și o nuvelă, "Temptation", publicată în
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
merge până acolo încât sugerează că viziunea lui Gibson asupra ciberspațiului ar fi putut sta la baza modului în care s-a dezvoltat Internetul (în special World Wide Web-ul) după publicarea romanului în 1984. În eseul său din 1986 intitulat "The Neuromantics", Norman Spinrad ia în considerare trei aspecte ale titlului: "neuro" - care se referă la sistemul nervos, "necromant" și "noua romanță". Conform lui, genul cyberpunk - ai cărui autori a sugerat să fie numiți "neuromanți" - reprezintă "o fuziune a impulsului
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
și-a dat seama că era prea departe de serviciu. Pe acest teren și-a construit o casă în care a locuit vreme de peste 50 de ani. I s-a acordat posibilitatea să regizeze primul său desen animat în 1936, intitulat "To Spring", parte a seriei "Happy Harmonies" produsă de Harman-Ising. În următorul an, MGM a decis să pună capăt parteneriatului cu Harman-Ising și să lanseze producții proprii. Hanna a fost printre primii oameni pe care MGM i-a angajat pentru
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
terenuri în arendă în Moldova care erau cultivate cu cartofi. Din lucrarea lui Nicolae Iorga numită "Documentele familiei Callimachi" (1902) reiese că domnitorul, în scopul extinderii culturii de cartofi, a pus pe A. I. Beldiman să traducă din greacă o broșură intitulată "Învățătură sau povățuirea pentru facerea pâinii din cartofle" (tipărită la Iași în 1818). Posibil ca aceasta să fie prima carte în română despre cartof. În Țara Românească, cronica din timpul lui Ioan Gheorghe Caradja (1812-1818) amintește de vânzarea cartofilor ardeleni
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]