16,589 matches
-
este al șaselea episod al serialului de desene animate Samurai Jack. Jack străbate un pitoresc oraș arab și intră într-o prăvălie de obiecte mistice. Anticarul este minuscul de statură și foarte vorbăreț. Dar când Jack îi arată manuscrisul antic al blănoșilor, pe care figura același simbol ca pe fațada prăvăliei, anticarul îl conduce către Lumina Eternității, un fascicul luminos în care își fac apariția diverse viziuni. Undeva în deșert se află o bijuterie magică, ce îi poate ajuta
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
că ea este autoarea cărții. Ea admite că a mutat scheletul pentru a-și proteja soțul, dar îi spune lui Walter este "el" este cel care a scris cartea și-i arată conținutul cufărului de la institut. În cutie este un manuscris al cărții "The Number 23", cu numele lui Walter pe el și o brățară de gleznă care i-a aparținut Laurei Tollins. El se întoarce în camera 23 de la hotel, unde dă jos tapetul și găsește capitolul 23 din carte
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
capitolul 23 pe pereți, podea și pe orice altă parte a camerei, iar apoi a sărit de pe balcon. El a supraviețuit, dar a suferit leziuni grave. Walter a ajuns în institutul în care lucra dr. Leary. Dr. Leary a citit manuscrisul și, după publicarea acesteia, a devenit obsedat el-însuși de numărul 23. Din cauza căderii, Walter a suferit pierderi de memorie și a uitat că a comis crima, iar la părăsirea institutului a întâlnit-o pe Agatha. Agatha îl găsește pe Walter
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
Buzinovski, în cadrul rubricii "Vă propunem un nou poet", girată de Geo Dumitrescu. Caietul de poezie "Copacul îngândurat", în cadrul colecției "Biblioteca Argeș. "Literatorul"" (Argeș, mai, 1972), îngrijită de Gheorghe Tomozei. A câștigat, în 1976, concursul de debut al Editurii Eminescu, cu manuscrisul "Astru natal", apărut în același an și semnat, ca toate volumele ulterioare, . A înființat, în aprilie 2000, la Găești, revista Litere, care apare din 2005 sub egida Societății Scriitorilor Târgovișteni (cu redacții la Găești, Târgoviște și Chișinău) și pe care
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
cântă soarele ce face iarbă să crească, mustul de soare curgând pe pământ, vântul, dragostea. Inspirația să e năvalnica și uneori solemn exaltata..." (G. Călinescu) Debutul și-l face cu vol. de versuri "REPAOSE", 1969. Au urmat: "CONFESORUL", 1970, primul manuscris al noii edituri "Cartea Românească", întors fără viză complet, pe motivul conținutului religios/mistic. Cartea a aparut totuși la insistențele editurii cu titlul "CONFESIUNEA". Considerată una din victoriile editurii în lupta ei cu cenzură, directorul Marin Preda, a propus volumul
Ion Murgeanu () [Corola-website/Science/319350_a_320679]
-
acord să îl joace pe scenă, gesturile dramatice și manieră de gentelman a lui Dracula își au originea de le Irving. Titlul original al românului Dracula a fost "The Dead Un-Dead" (Mortul Nemort), iar până cu câteva săptămâni înaintea publicării, manuscrisul s-a numit "The Un-Dead" (Nemortul). Notițele lui Stoker arată că numele inițial al personajului era "Count Wampyr" (Contele Wampyr), dar în urma unor cercetări a fost intrigat de numele Dracula, după ce a citit cartea lui William Wilkinson numită Account of
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
note de subsol ce povestesc lucruri din trecut și adaugă citate dintr-o enormă bibliotecă fictiva de cărți de magie (inventate de autoare). Clarke a început să scrie Jonathan Strânge & Mr Norrell în 1993; zece ani mai târziu a propus manuscrisul spre publicare. A fost acceptat de editură Bloomsbury și publicat în septembrie 2004, cu ilustrații de Porția Rosenberg. Editură Bloomsbury a fost atât de sigură de succesul ei, încât a tipărit 250.000 de exemplare hardcover. Românul a fost foarte
Jonathan Strange amp; Mr Norrell () [Corola-website/Science/315559_a_316888]
-
a studiat la fața locului. Amplul studiu monografic intitulat "Frescurile de la Hurezi", bogat ilustrat, urma să fie publicat în trei părți în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". A publicat prima parte, partea a doua și a treia însă au rămas în manuscris, din cauza decesului prematur din data de 26 septembrie 1909. În activitatea publicistică pe care a practicat-o, Apcar Baltazar a fost preocupat într-un mod deosebit de problemele de restaurare ale monumentelor istorice. El s-a poziționat împotriva înlocuirii frescelor tradiționale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
un transport însoțită de cele două fiice ale sale, Charlotte și Alexandrine și fiul cel mic, Charles, și a fost întâmpinată de către tatăl ei la Palatul Charlottenburg - reședința pe care Napoleon și comandanții săi au deposedat-o de tablouri, statui, manuscrise și antichități. La 19 iulie 1810, în timp ce-și vizita tatăl la Strelitz, regina a murit în brațele soțului ei de o boală neidentificată. A fost înmormântată în grădina Palatului Charlottenburg. Frederic Wilhelm nu s-a recăsătorit până în 1824
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
sunt destinate "Muzeului Calului". Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor. Castelul a fost imortalizat în manuscrisul "Très Riches Heures du duc de Berry", corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Este un exemplu clasic al unui calendar medieval, incluzând momente liturgice ale zilei, psalmi, rugăciuni și marcări ale zilelor de sărbătoare. Lucrarea a
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
culeg strugurii, la poalele castelului. Este un exemplu clasic al unui calendar medieval, incluzând momente liturgice ale zilei, psalmi, rugăciuni și marcări ale zilelor de sărbătoare. Lucrarea a fost realizată în perioada 1412 - 1416, desenele fiind doar un fragment al manuscrisului, cel mai frumos, dar și cel mai renumit. Este considerat unul dintre capodoperele culturii franceze, care în acel moment trecea de la rigorile medievale spre expresivitatea Renașterii. "Très Riches Heures du Duc de Berry" au fost pictate de către frații Limbourg: Paul
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
origine franceză. Unul din descendeții acestei familii, Charles Le Téo a fost atașat cultural al Ambasadei Franței la București între 1926-1936. Nepoata acestuia, Isabelle Le Téo, de la Paris, cercetătoare a tradițiilor familiei, a păstrat și a procesat pe calculator un manuscris autobiografic al lui Joseph De Bie, scris în limba franceză, ilustrat cu hărți si fotografii, intitulat "Notes autobiographiques. 1854 à 1921. Ecrit à Ploiești, le 14 Septembre 1921" (textul inedit se păstrează în arhiva familiei, iar o copie a acestuia
Carol Nicolae Debie () [Corola-website/Science/315798_a_317127]
-
Vollmer și copiii săi l-au urmat. Burroughs a plănuit șederea lui în Mexic pentru cel puțin cinci ani de zile, aceasta fiind durata limită a acuzațiilor care i se aduceau. În timpul petrecut în Mexic studiază cursuri de limba spaniolă, manuscrise mexicane și limba mayașă cu R. H. Barlow la Mexico City College. În 1951, sub efectul alcoolului Burroughs își împușcă mortal soția într-un joc de-a William Tell. A petrecut 13 zile în închisoare până când fratele său a ajuns
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
la 7 octombrie 1995 și conține cinci săli de expoziție, precum și o sală multifuncțională pentru manifestări de amploare. Casa memorială cuprinde o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale. Holul central, în care este amenajată expoziția documentară, însumează manuscrise, cărți în ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite, fotocopii, obiecte care au aparținut scriitorilor (pipă, medalii, ștampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum și ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
sau ale prietenilor, realizate de artiști plastici ieșeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original. Biblioteca conține o reconstituire a colecțiilor de ziare și reviste, cărți, calendare, ediții numeroase ale operelor negruzziștilor, carte veche românească, manuscrise, literatură franceză, germană, greacă, latină, italiană etc. Muzeul a fost nominalizat, între alte 65 din 20 țări ale Europei, de către Fundația EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1997. A fost vizitat pentru selecție la data de 4
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
în grădina casei care i-a pricinuit o fractură de col femoral. Dorothy Garrod a decedat într-un spital catolic din Cambridge la vârsta de 76 ani,la 18 decembrie 1968 la câteva luni după un grav accident vascular cerebral. Manuscrisele ei, crezute la un moment dat pierdute, au fost regăsite, ele fiind depozitate de prietena ei, Suzanne de Saint Mathurin, la Muzeul de Antichități Naționale din Saint-Germain-en-Laye.
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului obține 14 premii și mențiuni la concursuri naționale de creație literară, între care cele mai prețioase rămân: ""Marele Premiu Zaharia Stancu"" (Salcia, Teleorman, 1994), ""Premiul pentru volum în manuscris"" la Festivalul de poezie de la Sighetu Marmației (1994), ""Premiul special pentru volum în manuscris"" la Concursul de poezie "George Coșbuc" (Bistrița, 1994). În 2008, e nominalizată la cea de a XVI-a ediție a "Festival di Poesia Erotica Baffo", de la
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
premii și mențiuni la concursuri naționale de creație literară, între care cele mai prețioase rămân: ""Marele Premiu Zaharia Stancu"" (Salcia, Teleorman, 1994), ""Premiul pentru volum în manuscris"" la Festivalul de poezie de la Sighetu Marmației (1994), ""Premiul special pentru volum în manuscris"" la Concursul de poezie "George Coșbuc" (Bistrița, 1994). În 2008, e nominalizată la cea de a XVI-a ediție a "Festival di Poesia Erotica Baffo", de la Veneția, președinte Albert Gardin. La Bacău, a frecventat, de-a lungul anilor, cenaclurile "George
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
l-a înființat alături de jurnalistul și scriitorul Claudiu Târziu, în 1993) și "Avangarda XXI". A debutat în volum în anul 1996, cu "Somnul grifonului" (versuri), editura " Deșteptarea", Bacău, cu o "Precuvântare" de Cezar Ivănescu. Au urmat volumele de poezie "Iarba manuscriselor" (editura "Plumb", Bacău, 1997), "Corabie spre Magonia" (editura "Semne", București, 1998) și "Toamnă în Casiopeea" (editura "Ager", București, 2004). A fost inclusă, de asemenea, cu poezie în antologiile: "Un sfert de veac de poezie" (antologie a Festivalului de Poezie de la
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
Călin , Tiberiu Lovin , Ioan Romeo Roșiianu ș.a. Cezar Ivănescu scria despre poetă,la debutul său în volum, în 1996: " este, indiscutabil, o poetă împlinită, sigură pe scriitura ei de un mare rafinament stilistic. “Somnul grifonului”, volumul ei de poeme în manuscris, dezvăluie o știință a scrierii unei poezii eliptice, dificile, un gen de “lirism abstract” și ermetic, avându-și modelul în poezia lui Eugenio Montale. Aparenta secitate stilistică ascunde un psihism marcat de o conștiință tragică și o emotivitate profundă, voalată
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
sale. În secolele XVII-XVIII, mănăstirea a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a unui text din Herodot de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Traducerea s-a realizat după un manuscris vechi din limba neogreacă, adus în Moldova din insula Creta, unde fusese tradus din limba greacă veche de un călugăr elen. Textul tradus a fost depus de către istoricul Nicolae Iorga la Academia Română. De asemenea, un număr de 372 de documente
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
fost depus de către istoricul Nicolae Iorga la Academia Română. De asemenea, un număr de 372 de documente s-au luat din mănăstire și s-au depus la Arhivele Naționale. Într-un articol din 1925, Tiberiu Crudu enumera 5 volume mari de manuscrise pe care Nicolae Iorga le-a luat pentru a le duce Academiei Române, plus o serie de 17 cărți „ce au o valoare incontestabilă” și care aveau o vechime de 200-300 de ani. Autorul nota în articol că "„mulțimea atâtor cărți
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
spunându-i ""aveți aproape atât de frumoasa Coșulă și Vorona, într-un cadru de natură așa de bogat.”" Excursia a avut loc la 28 decembrie 1924, iar Iorga a găsit cu acel prilej în biblioteca bisericii 5 volume mari de manuscrise pe care le-a luat pentru a le duce Academiei Române. În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
sacoșe, la intrarea în casă. Materia netrebuincioasă rămîne afară; minereul prețios îl ia cu sine, în literatură. Dincolo de ușă încep „chinurile scrisului”? Chinuri? Dar Ion Lazu e sigur că asta e „unica plăcere a vieții”... Mantia protectoare anti „iepocă” e manuscrisul. Așa cum cele 6-7 luni pe an, departe de București și de redacții ori edituri, îi asigură sistemul imunitar. Distanța e vaccinul la toxinele literare. Credința scriitorului Ion Lazu? „A te îngropa în manuscrise. Te vor proteja de frigul morții, așa cum
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
a vieții”... Mantia protectoare anti „iepocă” e manuscrisul. Așa cum cele 6-7 luni pe an, departe de București și de redacții ori edituri, îi asigură sistemul imunitar. Distanța e vaccinul la toxinele literare. Credința scriitorului Ion Lazu? „A te îngropa în manuscrise. Te vor proteja de frigul morții, așa cum te-au izolat de viață”. Hîrtia scrisă poate orice, chiar să învingă timpul. - Mircea Radu Iacoban: „Acest colorat ‚a fost odată’ propus de Ion Lazu prilejuiește întâlnirea cu o tipologie de-a dreptul
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]