16,567 matches
-
măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
protecție dintre brațe, cât și digurile construite împotriva inundațiilor sunt, în cea mai mare parte, plantate cu plopul negru sau acoperite încă de pădurile naturale de sălcii. La acestea se mai adaugă și ostroavele de pe brațul Cremenea cu un frumos peisaj natural - păduri de sălcii,canale, lacuri mici - care ar atrage mulți vizitatori. Aceste zone marginale, împreună cu ostroavele de pe arterele navigabile pot fi folosite în scopuri turistice de agrement. De asemenea, zonele din jurul lacurilor Blasova și japșa Plopilor precum și privalul Filipoiu
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC ?I AGROTURISTIC AL JUDE?ULUI BR?ILA DIN PERSPECTIVA DEZVOLT?RII REGIONALE DURABILE by Nina HANCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/83102_a_84427]
-
de a ilustra alternanța dintre fenomenele psihice conștiente și cele inconștiente). Pe itinerariul obișnuit, de fiecare vară, de la București la Fălticeni, "freamătul emotiv" ce prevestește imersiunea în timp începe să se manifeste "de pe la Pașcani", o dată cu recunoașterea (vizuală!) a elementelor specifice peisajului moldovenesc, cu natura și oamenii locului și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
După intermezzo-ul critic, în care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile copacului "sub care el însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească "la trecutul lui", pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv ce antrenează memoria involuntară, inconștientul în Bizu "cântau" zurgălăii), iar apoi ancorat cu bună știință în peisajul familiar (element vizual, angajând conștiința și memoria voluntară), pe ale cărui coordonate se mișcă predilect imaginația scriitorului. Cu alte cuvinte, noul "roman" (etichetat astfel, ca și cel de dinainte, "în lipsa unei alte denumiri mai precise") va reedita din capul locului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
preschimba într-o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia odinioară să privească spre dealurile din față al Socolei, al Cetățuiei, până departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-ar uita mai dulce la dânsul să-i vâre în suflet otrava dragostei [...], ca să știe și el ce-i femeia și nici să o disprețuiască". Hotărârea divanului se dovedește premonitorie, astfel că, treptat, din apele Dunării și din frumusețea peisajului moldav "i se limpezi chipul necunoscutei cu privirea galeșă" își aminti de Eufrosina și "chipul ei îi zâmbi o clipă din ape", dar mai apoi "din unde se refăcu la loc privirea galeșă a necunoscutei". Recunoaștem, aici, prototipul femeii-meduză156, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un trivial adulter, un amor clandestin între doi necunoscuți ce încearcă să-și ascundă identitatea reală sub niște nume de împrumut (Gică și Geta). Contrastul sugerează, vădit, imposibilitatea "comunicării" dintre "vis" și "realitate" ("trase storul ca să nu mai vadă urâțenia peisajului și se adânci în propriul lui trecut"). De altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să și-l șteargă de stânci”. Nu rareori, contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief. SCRIERI: Drum prin zodii, București, 1938; Cer troglodit, București, 1943; Poeme, București, 1967; Poeme, Cluj, 1970; Reîntoarcerile, București, 1973; Peisaj interior, București, 1980; Pendul cosmic, București, 1984; Mărturisiri de noapte, București, 1986; Psihologia artelor, București, 1999. Traduceri: Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, îngr. și pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu Al. Andrițoiu). Repere bibliografice: Emil Vasilescu, „Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
multe și mai dese cutremure mari în întreaga lume. CUTREMURELE DE PĂMÂNT ȘI SEMNELE CEREȘTI În concepția populară, spontaneitatea cutremurelor de pământ, rapiditatea cu care se propagă undele sale de șoc, distrugerile catastrofale ale clădirilor, modificările profunde ale solului și peisajelor, pierderile mari de vieți omenești în câteva secunde sunt considerate ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu împotriva oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Iar apariția unor fenomene cerești mari rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ceaușiste, A. continuă să apară an de an, cu Dinu Flămând și M. N. Rusu la „Cronica literară” și Constanța Buzea la „Convorbiri colegiale” și la „Cartea de debut”. Seria postrevoluționară a A. încearcă, în sfârșit, o situare corectă în peisajul cultural autohton. Colaboratorii sunt, în mare măsură, preluați dintre cei vechi. Numai că, în ciuda aerului nou care pătrunde și în cotloanele cele mai prăfuite ale acestei vechi reviste pentru și despre tinerii scriitori, impresia generală este deprimantă, sugerând încheierea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
de sfera publică. În contextul de față, când vorbim despre arhitectura topografică ne referim la acea formă de arhitectură unde obiectul construit devine parte din teren, formă de relief, existând un maximum de integrare În context, fără a contrasta cu peisajul. Rezultă astfel, o cu totul altă relație Între obiectul construit și contextul În care acesta este inserat, o cu totul altă generare a spațiului interior și exterior, public și privat și o cu totul altă percepție a spațiului rezultat, decât
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
a terenului, a pământului și crearea unei legături Între ce este dedesubt și ce este deasupra lui. Articularea obiectului de arhitectură cu situl se face după principiile topografiei: În straturi, decojind, mulând și multiplicând suprafața pământului. Se recurge la modelarea peisajului pentru a crea spații interioare și exterioare. Clădirea este concepută ca o unică suprafață continuă sau ca o suprafață cutată, iar volumul arhitectural se contopește cu topografia. Granița dintre arhitectură și relief dispare. Acest tip de arhitectură nu este o
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
suprafață continuă sau ca o suprafață cutată, iar volumul arhitectural se contopește cu topografia. Granița dintre arhitectură și relief dispare. Acest tip de arhitectură nu este o inovație a lumii contemporane, ci o redescoperire a potențialului pe care natura, respectiv peisajul, Îl dețin. În decursul vremii, omul a folosit la maximum resursele naturale pentru ași crea confortul necesar traiului. Pământul a fost primul adăpost al omului, care prin minimă transformare și prelucrare a terenului a reușit să creeze locuri propice de
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
verde, creându-se o legătură cu domenii adiacente precum dezvoltarea durabilă sau arhitectura sustenabilă. Pentru arhitectura topografică, aspectul contextulal și cel natural par a fi punctul principal de pornire. Aceasta presupune o foarte strânsă legătură cu pământul și implicit, cu peisajul. După cum susține Heidegger În „Construire, locuire, gândire―, „spațiile Își capătă esența din locuri― (Heidegger 1995: 185), deci arhitectura Își extrage esența din sit, de unde reiese imposibilitatea standardizării. Arhitectura topografică prin strânsa legătură cu situl, respectarea și subordonarea față de acesta, creează
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
as Plan, acordat lui Mohsen Mostafavi, În cadrul acestei tipologii nu mai este vorba de tabula rasa spațiului continuu. Terenul plat reprezintă o extensie infinită, pe când variațiile de relief definesc direcții și spații. Variațiile În suprafața reliefului determină proprietățile spațiale ale peisajului și caracterul acestuia. Se evidențiază o altă atitudine față de situl natural, ca amplasament al obiectului de arhitectură. Nivelarea terenului Înseamnă negarea, absența locului, În timp ce arhitectura topografică Înseamnă mai degrabă o „domesticire―, o „cultivare― a sitului, după cum afirmă Kenneth Frampton. În afară de
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
altă calitate importantă a acestui tip de arhitectură, pe care mulți arhitecți o consideră primordială, este capacitatea acesteia de a face fa ță mediu lui În cont inuă s chimbar e. Această capacitate se datorează ambiguității și caracterului difuz al peisajului, ce permit interpretări mai flexibile ale diferitelor situații. Zaha Hadid afirma că scopul arhitecturii topografice nu e numai de a reconfigura „modul În care oamenii folosesc spațiul, trăiesc sau muncesc, dar totodată de a crea un sentiment de bunăstare― (Mostafavi
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
trebui să fie deschis pentru toată lumea, permițând mai multă interacțiune și mai multe activități simultane; pământul este orașul și ar trebui să aibă mai multă porozitate― (Mostafavi 2001: 16). Astfel de spații Îi dau omului plăcerea de a experimenta În peisaj, În mai multe moduri. Considerentele artistice conduc câteodată la rezultate ce țin de tipologia În discuție. Poate fi vorba aici despre obiectul construit gândit ca o sculptură la scară urbană, sau ca un generator al unor evenimente ce intensifică viața
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
la conturarea unei noi tipologii. Această tendință a Început În 1926, odată cu influența gândirii novatoare a lui Le Corbusier: acoperișul terasă prin care se recâștigă terenul ocupat de clădire, promenada arhitecturală, clădirea detașată de pământ, relația deosebită dintre arhitectură și peisaj. Alți arhitecți de renume au avut de asemenea o contribuție importantă În domeniu, prin diferitele abordări legate de arhitectură, peisaj și relația dintre cele două: Frank Lloyd Wright a explorat arhitectura organică, planul liber al lui Mies van der Rohe
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
terasă prin care se recâștigă terenul ocupat de clădire, promenada arhitecturală, clădirea detașată de pământ, relația deosebită dintre arhitectură și peisaj. Alți arhitecți de renume au avut de asemenea o contribuție importantă În domeniu, prin diferitele abordări legate de arhitectură, peisaj și relația dintre cele două: Frank Lloyd Wright a explorat arhitectura organică, planul liber al lui Mies van der Rohe, viziunea lui Alvar Aalto asupra modernismului organic și așa mai departe. O figură importantă, dar nu foarte cunoscută, se remarcă
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]