16,454 matches
-
după plecarea vasului din port am simțit acea ușoară legănare pe firul apei, razele soarelui se oglindeau cu bucurie în apă răcorindu- se parcă, făcându-ne în ciudă că nu-l putem urma. Era o zi superbă și foarte călduroasă. Zâmbetele au început să apară odată cu intrarea pe Brațul Sulina, în stânga și în dreapta vegetația Deltei te acapara cu totul creându-ți o stare nemaitrăită până în clipa aia, pășind într-o lume a apelor în care totul era înconjurat de o verdeață
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Arta Naivă. Întâlnirea cu alți colegi care veniseră mai târziu sau cu care nu ne întâlnisem pe la Hotel, a prelungit puțin ședința datorită unui val de comunicare stârnit de întâlnirea dintre noi, salutări, îmbrățișări și pupături între colege în preajma unor zâmbete ce arătau de departe bucuria revederii dintre noi. Discuțiile au trecut imediat, care mai importante, care mai puțin importante, după care ne-am îndreptat cu toții spre restaurantul unde trebuia să servim masa de seară, un loc destul de cald și primitor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
autorul a dorit să-l transmită prin ajutorul pensulei. Diferite idei care mai de care mai hazlii, prezentând diferite instantanee sau obiceiuri din viață de zi cu zi, petrecute în diferite locuri atrăgătoare, îți furau de fiecare dată câte un zâmbet bucurându-te de frumusețile așternute pe pânză. O adevărată galerie în care imposibilul era ceva obișnuit. Fiecare autor avea propriul stil de prezentare folosind diferite game de culori ce-l reprezentau mai bine. După vernisaj ne-am îndreptat cu toții spre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga rujată a buzelor era întipărit un zâmbet dulce, atât de dulce... Folcloriștii sar lansa, probabil, în speculații - „detașarea mioritică a românului în fața morții“ etc. etc. Ei, aș! Cu siguranță, coconița noastră se gândea la „mia de parai“ pe careo câștigase duminica trecută la o nuntă. Pe scurt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adevăratele valori ale neamului. Pentru ai face plăcere domnului Dan Diaconescu, voi trimite o groază de SMSuri suprataxate postului său, mă voi înscrie de mai multe ori la emisiunea 100% adevărat și mă voi lăsa prostit de fiecare dată cu zâmbetul pe buze. Promit că, o dată pe zi, mă voi gândi și la soarta sărmanei Elodia. Mă voi transforma chiar și în fanul lui Ștefan Bănică Jr., voi urmări înregistrările tuturor edițiilor emisiunii Dansez pentru tine de până acum, mă voi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ori soția, bărbătește, în brațe. La sfârșit, el sa dus personal la o florăreasă care era în apropiere și a cumpărat un buchet de trandafiri, pe care i la înmânat galant doamnei Maria Băsescu. Doamna Maria la primit cu un zâmbet. Florăreasa: Domnul președinte este un om deosebit, cumpă tat și se vede, după cum se poartă cu doamna lui, că e un mare familist. Florile le a achitat integral din fondurile proprii. După ce se întoarce împreună cu consoarta la masă, președin tele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Și va avea impresia că se hrănește cu lucruri sănătoase. Problema e că, mai devreme sau mai târziu, vom vedea și efectele sociale ale unei astfel de ali mentații „sănătoase“. (2012) Tineri de viitor Este spilcuit, frumușel și are un zâmbet atât de dulce, încât îți vine săl întinzi pe pâine, cu unt, în loc de miere. Dacă lar mai fi prins, cu siguranță bunicămea sar fi dat în vânt după el. Numai că, în afară de faptul că ar fi putut face deliciul bunicuțelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noastră, a tuturor, așa cum la făcut mămica lui, cu slăbiciunile, fricile sau trăirile lui intime. Mam întrebat întotdeauna cum reușește Eugenia Vodă să scoată toate acele lucruri de la invitații săi. Oamenii devin sinceri, nu mai iau poze eroice, le dispare zâmbetul profesionist și încep să vorbească despre ei înșiși ca în fața psihanalistului; dintrodată, nu mai sunt doar niște cariere de succes, ci niște indivizi cu angoase și dureri ca noi toți ceilalți. (Îți zici în sinea ta: „Iată, și ei simt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
particip la ea sau să mă scol înainte să se fi terminat. Cu toată agitația mea, însă, nu reușeam niciodată săi fac să luăm prânzul înainte de ora unu și, prin urmare, pierdeam lucrurile cele mai interesante din Albumul duminical: Un zâmbet pe 16 mm, Gala desenului animat sau Cascadorii râsului. Sau, în altă perioadă, Woody Wood pecker sau Familia Flinstone. Apucam să le văd numai dacă ai mei întârziau cu pregătirea mesei. La Gala desenului animat, ajunsesem so urăsc pe sărmana
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
putere. Mi-i Închipui cu compasiune și teamă pe lotofagi care, mestecîndu-și plantele de lotus, nu pricep de ce se Îngrozesc brusc și pleacă grăbiți cei mai mulți dintre corăbierii coborîți pe țărmul lor; pe buzele Înverzite de sucul de lotus atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că nu mai știu să compare și au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putea conchide Ulise, după care va pleca În grabă spre corabia ce-l așteaptă la țărm, sub privirile nedumerite ale lotofagilor care-l urmăresc su-rîzÎnd blînd și insuportabil... Se poate muri și devorat de o memorie nesățioasă, pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a furat focul, vulturul nu mai cobora asupra lui... Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oferă În schimbul prudenței decît propria sa viață, În timp ce Icar, prin moartea sa, salvează zborul de o sărbătoare superficială și face din el un lucru profund grav În care nu există alternativă; Icar va zbura cu orice risc. Iată răspunsul la zîmbetele celor ce arată cu degetul piramidele goale pentru a demonstra zădărnicia lor. Adevăratul artist dintre cei doi era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice totul, Încît Afrodita poate ieși oricînd din apă cu un zîmbet imprecis și ușor obosit ca al statuilor lui Praxitele, fluturîndu-i pe buze. Pe nisipul Înălbit de soare o statuie a Afroditei e, dealtfel, mai firească decît În orice muzeu de antichități. Ce putea face grecul antic, Îndrăgostit de frumos și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea de a mutila zîmbetul acesta inaccesibil. De aici zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ușuratică, nici cu modificări în comportament. Se simțea încă tânără, iar acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost singura impresionată și dezamăgită de înfățișarea ei, dar din păcate mama nu mai exista. Totuși, își păstrase același zâmbet și aceeași căldură în privire. Cu o grijă meticuloasă, se răsfăța cu o ceașcă de cafea ce părea mai fierbinte ca de obicei și cu cele câteva raze de soare ce se reflectau în ceașca acoperită cu multă frișcă. Un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el de un blocaj renal și ceva complicații la ficat. Dumnezeu nu doarme niciodată. După o pauză, Carlina reluase discuția:Niciodată nu poți ști ce surprize îți pregătește viața, ori te răsplătește, ori te pedepsește, iar iubirea nu înseamnă numai zâmbet, trebuie să te implici sufletește. Chiar dacă anumite lucruri se repetă, nu le putem evita. - Ar trebui ca fiecare dintre noi să ne acceptăm destinul, să ne lăsăm conduși de anumite forțe superioare. - La început, toți știm să arătăm cât de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aproape, iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era. La vârsta ei o recunoșteau și toți cei apropiați. Vocea ei blândă și moale aproape că se pierdu printre mormăiturile ei. Sunt lucruri care nu se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
merge, răspunse Carlina. - Nu este ceea ce crezi tu. Lasă-mă să-ți explic. A venit tata la mine, i-am vorbit despre tine și vrea să te cunoască. - Vrea să mă cunoască?! - Da. Pur și simplu. Cei doi schimbară un zâmbet ușor ca și cum ar fi înțeles totul și unul și celălalt. - O să-ți explic totul mai târziu. - Dacă spui tu... - I-am spus că ești o fată frumoasă. - O, mulțumesc! Cine ar fi crezut una ca asta, să spui tu așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin, îl întâlni pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându-și brațele în jos, lipite aproape de trup, iar mâinile și le așeză pe genunchi. Bătrânul era o persoană distinsă și plăcută. Purta un costum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că era mai mult caracteristică feminină decât masculină. Prima reacție a fost să-l privească ca pe ceva periculos și greu de atins. De când îl cunoscuse îl găsea învăluit într-o aureolă de mister. Buzele ei se răsfrânseră într-un zâmbet abia schițat și căuta parcă o soluție să facă față elegant situației în care se afla. Toate instrucțiunile de autoapărare pe care le auzise în viața ei, acum se ghemuiau lașe într-un colț al creierului. Era incapabilă să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
patrona niște fotografii de familie sub o sticlă incoloră, tăiată pe măsura ei. Povesti cum călătorise cei patruzeci și ceva de kilometri, scoțând totodată din bagajul ei o butelcuță cu vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu gust de Avrămești. Carlina își dădu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tine!? - Nimic deosebit. Parcusese câțiva pași care îi separa în cameră și se oprise chiar în fața lui. El îi luă fața în mâini și o pipăi ca un orb cu blândețe. Ea îi zâmbi etalându-și dinții albi și frumoși. Zâmbetul ei îl făcu să își amintească de feminitatea ei și tresări. Uitase toate tulburările sale. Se iubiră reciproc. Dintotdeauna, viața este asociată cu dragostea și această legătură nu a fost greșit concepută. Cadrul cel mai potrivit pentru o femeie ca să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
altfel riști să faci hemoragie și poți muri. În același timp, Valentin intră ușor pe ușă aducându-i un buchet cu flori. - Ai fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte obosită, schițându-i un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un timp destul de îndelungat trupul bucățică cu bucățică. Îi păru că are în față o clătită înfofolită gata să o mănânce. Apoi îi păru un portret în toată măreția și splendoare lui desăvârșită. Era un tablou viu cu murmur și zâmbet de copil, cald ca un răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai frumos din această lume. Dragostea ei de mamă depășea toate granițele, toate bogățiile pământești și avea un preț incalculabil. Căută din nou cu înfrigurare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toamne. Amândoi erau sumar îmbrăcați pentru acea vreme. Confortul care îi lipsise atâtea nopți de când născuse îl găsea acum pe canapeaua de clasa întâi din tren. Era mulțumită în sine de hotărârea luată, de a fugi din spital, schițând un zâmbet și se bucură. Un grup de tineri ce păreau a fi studenți navetiști mergeau în aceeași direcție cu ea. Grupul de tineri făcea destulă gălăgie. Erau prinși într-un joc de cărți. Răsunau din când în când hohote de râs
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]