159,175 matches
-
de minute s-ar fi recurs la aruncări de la 7 metri. Fază a III-a a Play-Off-ului a stabilit și ordinea finală a locurilor 1-8 din clasamentul general. Partidele s-au desfășurat după cum urmează: Echipele clasate pe locurile 9-14 la sfârșitul sezonului regulat au intrat în Play-Out cu punctele acumulate în meciurile directe și au jucat în sistem tur-retur, ordinea meciurilor stabilindu-se conform Tabelei Berger. Au retrogradat echipele clasate pe locurile 13 și 14 la sfarsitul Play-Out-ului, iar cele clasate
Liga Națională de handbal feminin 2014-2015, fazele eliminatorii () [Corola-website/Science/333921_a_335250]
-
cele două echipe au disputat pe 28 mai 2015 un al treilea meci decisiv pe terenul SCM Craiova, mai bine clasată decât HC Dunărea Brăila în urmă sezonului regulat. "Actualizat pe 28 mai 2015" Echipele clasate pe locurile 9-14 la sfârșitul sezonului regulat au intrat în Play-Out cu punctele acumulate în meciurile directe și au jucat în sistem tur-retur. Tabelul de mai jos prezintă situația punctelor înainte de începerea fazei Play-Out: "Actualizat pe data de 31 mai 2015" "Conform calendarului FRH:" "Actualizat
Liga Națională de handbal feminin 2014-2015, fazele eliminatorii () [Corola-website/Science/333921_a_335250]
-
1794), Japonia (1861), și Coreea (1898). În timp ce Biserica din Alaska se dezvolta, imigranții populau restul Americii de Nord. În 1860 a fost fondată o parohie la San Francisco de către ruși, sârbi și greci. Au fost înființate parohii în întreg teritoriul Statelor Unite. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, sediul Episcopiei Nord Americane a fost mutat la San Francisco și apoi la New York. În această perioadă au sosit valuri uriașe de imigranți din Europa Centrală, Răsăriteană și de Sud și din
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
și-a păstrat capacitatea de apărare eficientă a spațiului aerian britanic. Göring îi promisese lui Hitler că "Adlertag" și "Adlerangriff" își vor atinge obiectivele în decursul a câteva zile, cel mult într-o săptămână. Această operațiune trebuia să fie începutul sfârșitului RAF Fighter Command, dar "Adlertag" și operațiunile care au urmat au eșuat în încercarea de distrugere a RAF. Luptele care au avut loc în timpul "Adlertag" aveau să fie cunoscute ca Bătălia Angliei. În timpul acestei campanii, "Luftwaffe" a fost împiedicată de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ținte au fost de asemenea avariate, dar nu distruse. Toate acestea din urmă au fost puse în funcțiune a doua zi după atac. Atacurile împotriva portului și a bazelor aeriene RAF nu și-au atins scopul. Toate erau funcționale la sfârșitul zilei și activitatea se desfășura normal a doua zi dimineața. Serviciile de informații germane s-au înșelat în privința aeroportului Lympne, care nu fusese dat încă în funcțiune. Astfel de greșeli ale serviciilor de informații au contribuit în final la eșecul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea să îi ducă în final la joncțiunea cu Armata Roșie sovietică în Europa Centrală la sfârșitul lunii mai 1944 și la înfrângerea finală a Germaniei Naziste.
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în timpul facultății. Pe atunci exista obiceiul ca bobocii din anul I să fie prinși, dezbrăcați și pictați cu acuarelă pe pielea goală. Ion Popescu, ca fostă aripă de trei-sferturi la rugby, a fost mai greu de prins. Iar când, în sfârșit, au reușit să pună mâna pe el, colegii din anii superiori au constatat că nu dispuneau de acuarelă neagră. Așa că i-au pictat o pereche de galoși cu lac negru, care n-a mai putut fi îndepărtat vreme de câteva
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
, ortografiat în primele ediții Ion Sîntu, este un roman social scris de Ion Marin Sadoveanu și publicat în 1957 de către Editura de Stat pentru literatură și artă din București. El continuă acțiunea romanului "Sfârșit de veac în București" (1944) și era proiectat să fie cel de-al doilea volum al trilogiei "Lume"; autorul intenționa să scrie un al treilea volum intitulat " Copacul în flăcări" sau, după alte surse, "Desăvârșirea lui ", dar din acest proiect
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
lui ", dar din acest proiect n-au mai rămas decât titlul și câteva pagini disparate. Romanul descrie copilăria și tinerețea lui Ion Sântu, fiul medicului Matei Sântu și al Amelicăi (fiica arhivarului Iancu Urmatecu), până în timpul Primului Război Mondial, continuând acțiunea romanului " Sfârșit de veac în București" din care nu sunt preluate decât câteva personaje: medicul Matei Sântu, Amelica, Iancu Urmatecu și Barbu B. (Bubi) Barbu, care dobândesc aici o pondere neînsemnată. Deși există o oarecare continuitate epică, "Ion Sântu" poate fi citit
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani „n-aveam încă nici planul romanului, nici viziunea personajului”, dar că „mă obsedă însă numele”. Romanul " Sfârșit de veac în București" a început să fie scris în iarna anului 1935, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole, „din cauze din afară de voința autorului”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții. Sadoveanu a reluat lucrul la roman în primăvara anului 1943, finalizându-l în toamna aceluiași an. "Sfârșit de veac în București" a fost publicat pentru prima oară în februarie 1944 de către Editura Socec din București. Romanul a fost bine primit, fiind lăudată reconstituirea ficțională prin fapte, personaje și descrieri a unei perioade din trecutul Bucureștiului, evocată „într-
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
este lucrat laborios, având o organizare artistică solidă și reconstituind o frescă socială a perioadei antebelice. Astfel, "Ion Sântu" se situează la nivelul calitativ al prozei interbelice a lui Ion Marin Sadoveanu. Tonul și stilul acestui roman este același din "Sfârșit de veac în București", remarca Nicolae Manolescu, dar lipsește dramatismul scenelor din romanul anterior. Principalul cusur al romanului îl constituie, în opinia lui Petre Răileanu, „lipsa de concentrare a epicului”, fiind urmărite prea multe fire epice secundare care complică inutil
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Biserica Domnița Bălașa și o petrecere mare la care participă lume din înalta societate. Sosit la nuntă ca invitat de onoare, Bubi îl roagă cu umilință pe Urmatecu să încerce să-i salveze averea, iar omul de afaceri acceptă. Romanul " Sfârșit de veac în București" este împărțit în 16 capitole numerotate cu cifre romane, care nu au titluri. Romanul " Sfârșit de veac în București" a fost scris fără grabă, într-o perioadă îndelungată, „cu o savantă artă arhitecturală”, după ce autorul său
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de onoare, Bubi îl roagă cu umilință pe Urmatecu să încerce să-i salveze averea, iar omul de afaceri acceptă. Romanul " Sfârșit de veac în București" este împărțit în 16 capitole numerotate cu cifre romane, care nu au titluri. Romanul " Sfârșit de veac în București" a fost scris fără grabă, într-o perioadă îndelungată, „cu o savantă artă arhitecturală”, după ce autorul său se remarcase ca dramaturg, cronicar de teatru și poet, fără a-și arăta talentul epic. Cochetarea sa sporadică cu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
că oamenii lui sunt vii și că indispun ca reale și indezirabile vecinătăți”. Sadoveanu a reluat lucrul la roman în primăvara anului 1943, finalizându-l în toamna aceluiași an. Potrivit autorului, titlul romanului i-a fost sugerat de Tudor Vianu. Sfârșit de veac în București" a fost publicat pentru prima oară în februarie 1944 de către Editura Socec din București, după ce fusese refuzat de alte edituri. Apariția sa a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada bombardamentelor aliate
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
într-o factură tradițională de mare rafinament”. Criticul Șerban Cioculescu saluta cu entuziasm apariția romanului, scriind într-un articol din revista " Viața" următoarele cuvinte: „N-am citit poate de la "Ion" de Liviu Rebreanu un roman românesc așa de obiectiv ca "Sfârșit de veac în București". Și tot asa, de la "Ion" încoace, n-am mai întâlnit la noi un alt romancier cu atâta putere de creație obiectivă ca Ion Marin Sadoveanu”. El lăuda întoarcerea romanului românesc la creația obiectivă, epică, după o
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă, evidențiind calitățile artistice ale prozei lui
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă, evidențiind calitățile artistice ale prozei lui Ion Marin Sadoveanu tipice celor mai reușite lucrări epice românești. Sfârșit de veac în București" abordează într-o manieră originală un subiect frecvent întâlnit în literatura română: ascensiunea morală și materială a burgheziei dublată de decăderea morală și socială a boierimii. Acest fenomen social-istoric nu este prezentat în acest roman într-
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
irosesc averea agonisită în decursul mai multor generații în mod cinstit sau prin spolierea țărănimii și a statului, ca urmare a cheltuielilor impuse de ducerea unei vieți de desfrâu. Dezagregarea treptată a averilor boierești a reprezentat un simptom generalizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui Dinu Păturică și încearcă să-l sugrume
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
să-l sugrume sau ca boierul vechi Dinu Murguleț care îl amenință furios pe Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care mi-a mâncat averea!... m-a adus în halul ăsta... Aoleu, aoleu! îl împușc!...” Senilul baron Barbu din "Sfârșit de veac în București" este însă neputincios în fața hoțiilor lui Urmatecu, ba chiar afirmă că îi este recunoscător pentru că l-a scăpat de o bătaie de cap și de afaceri plictisitoare. Deși este informat periodic că omul său de încredere
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de către burghezie. Personajele par să conștientizeze deznodământul propriei clase sociale și nu fac nimic să îl împiedice. Ion Marin Sadoveanu realizează în acest roman descrieri de locuri și personaje în culori de epocă, creând o frescă a societății bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea unui bal de Anul Nou de la Palatul Regal îi oferă scriitorului ocazia de a portretiza perechea regală formată din regele Carol I și regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat la Ministerul Cultelor și Artelor
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat la Ministerul Cultelor și Artelor (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui Carol al II-lea. Astfel, el transmitea într-o scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor Regale" în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
scriitorului este laudativă, slăvindu-l pe „Marele Rege Cărturar”, care „cu talismanul intimei experiențe neîmpiedecată de nici o înălțime, se așează pavăză și călăuză tuturor alor Săi”. Cu toate acestea, Ion Marin Sadoveanu realizează o prezentare malițioasă a perechii regale în "Sfârșit de veac în București". Astfel, regele Carol I avea "„trăsături aspre”" și "„purta vădit o voință în ochii vii, sub sprâncenele arcuite și ridicate”". Suveranul manifesta un dispreț profund față de supușii săi români, pe care-i considera inferiori germanilor. "„Zâmbea
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
numele ei de scriitoare: Carmen Sylva. Toți cei care nutreau nădejdea vreunui câștig - profesorași de tot felul și iarăși gazetărași abili - dădeau buzna la neprecupețite laude în jurul regalei literaturi dulcege, cu eroine despletite și lălâi”". Analizând subiectul și personajele romanului " Sfârșit de veac în București", unii critici literari au evidențiat o serie de asemănări între acest roman și "Ciocoii vechi și noi". Iancu Urmatecu, baronul Barbu și Jurubița (țiitoarea lui Urmatecu și amanta ulterioară a lui Bubi Barbu, fiul baronului) își
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
scop demonstrativ, încărcându-și cu o vervă de pamfletar personajele de păcate sau de virtuți, în timp ce Ion Marin Sadoveanu întreprinde cu trudă și tenacitate un studiu migălos, mult mai obiectiv. Există cu toate acestea unele manifestări de subiectivism și în "Sfârșit de veac în București", precum în fraza "„Și ca să nu se piardă nici o clipă puterea acestei indignări (a baronului), vicleanul om zise iute (...)”" în care autorul își califică personajul ca fiind viclean, deși nu se poate ști dacă este vorba
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]