158,017 matches
-
s-a înscris în Academia Comercială din București, unde a și absolvit. Când România a intrat în primul Război Mondial, în 1916, Diamandi s-a oferit voluntar în serviciul militar, servind ca ofițer. Nu este încă clar dacă a fost trimis de armata română în Albania , unde pe vremea aceea, țara a fost sub tutelaj italian și francez, fiind unul dintre susținătorii vehemenți ai aromânilor din regiunea Pindului, care a cerut italienilor și României să fie susținută comunitatea băștinașă aromână într-
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
intre în țară. Situația s-a agravat și mai tare când un ministru sârb a numit Muntenegru ca fiind un "semi-stat", determinând Podgorica să solicite scuze și să înainteze un protest către guvernul Șerbiei. Prim-ministrul sârb, Božidar Đelić, a trimis o scrisoare de iertare Muntenegrului după cele spuse de către consilierul premierului sârb Aleksandar Simic.
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Tausen, un călugăr din ordinul Ospitalierilor Sfântului Ioan, a proclamat necesitatea reformelor lui Martin Luther în cadrul Bisericii Catolice. Predica lui a fost începutul unor lupte care au durat zece ani, și care aveau să schimbe definitiv Danemarca. Tausen a fost trimis la o mânăstire din Viborg, unde trebuia să rămână izolat și departe de Copenhaga și de curtea regală. Tausen pur și simplu a ținut predici vorbind pe fereastra camerei sale încuiate. La început, danezii de acolo erau curioși să audă
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
la restabilirea statului suverna bulgar prin Tratatul de la San Stefano. În 1880, armenii, încurajați mai ales de primul ministru Gladstone, au abordat problema armenească cu cuvintele, „A servi Armenia înseamnă a servi Civilizația”. Pe 11 iunie 1880 marile puteri au trimis Porții o "Notă identică", prin care au cerut aplicarea articolului 61. Aceasta a fost urmată pe 2 ianuarie 1881 de o "circulară britanică cu privire la Armenia", trimisă celorlalte puteri. Programul de reformă armean din 11 mai 1895 a fost un set
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
programului de refacere și completare al armatei, din cauza opoziției administrației ruse la eliberarea prizonierilor și a tărăgănării de către oficialii ruși a înrolărilor, abia în luna august 1917 a început înrolarea efectivă și sistematică a respectivilor prizonieri. În total, a fost trimis pentru a se încadra în armata română un efectiv care a depășit cu puțin 10.000 de oameni, posibilitățile de încadrare ale unui număr mai mare fiind spre sfârșitul anului 1917, drastic limitate de direcția în care a evoluat Revoluția
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul României o Comisie Militară, care a ajuns în estul Siberiei în aprilie 1920. În luna mai a ajuns și Legiunea - aflată în ariergarda corpului expediționar, la Vladivostok. În lunile mai, iunie și august 3 eșaloane - primele 2 conținând
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntarii au stabilit și legături cu studenții basarabeni de la universitățile din Kiev și Odesa. Dat fiind că activitatea de înrolare a fost în continuare tărăgănată de guvernul țarist, un memoriu prin care s-a cerut urgentarea acestui act a fost trimis la 21 decembrie Legației române de la Petrograd. Răspunsul dat pe 11 ianuarie a confirmat că eforturile de rezolvare a situației erau în curs. La 12 ianuarie a sosit la Darnița în calitate de trimis al Marelui Cartier General Român, locotenent-colonelul Gh. Constantin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dispoziția voluntarilor echipamentul cu care voluntarii au fost dotați. La Darnița, aflați sub conducerea lui Victor Deleu, 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați voluntari au redactat între 11/24-13/26 aprilie 1917 o "Declarație" pe care au trimis-o tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și reprezentanților presei naționale și internaționale sau partidelor românești. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat independent și suveran. Ideile cuprinse în respectiva "Declarație
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
argumentarea voluntariatului românesc dedicat întregirii naționale și, de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea corp de voluntari. În aceeași lună, delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației" pentru a fi publicat și în ziarele americane, spre a susține și pe această cale unirea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
recrutare, vor fi recrutați cu forța. De asemenea, situația prizonierilor care trăiau în gospodăriile țărănești era destul de comodă și nu mulți dintre aceștia erau dispuși să-și asume riscurile înrolării. Funcționând până în luna noiembrie, respectivele comisii au reușit totuși să trimită pe teritoriul românesc 374 de ofițeri și 8.261 de soldați (11 batalioane), în timp ce 22 de ofițeri și 1.460 de soldați au rămas în Rusia pentru servicii auxiliare de pază ale depozitelor Armatei Române. Recrutarea s-a sfârșit la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de ofițeri și 8.261 de soldați (11 batalioane), în timp ce 22 de ofițeri și 1.460 de soldați au rămas în Rusia pentru servicii auxiliare de pază ale depozitelor Armatei Române. Recrutarea s-a sfârșit la 8 ianuarie 1918, fiind trimiși să lupte în rândul trupelor românești un total de 8.513 voluntari, trimiterea acestora în țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntari, trimiterea acestora în țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele posibilului, voluntarii rămânând pe loc și nemaifiind trimiși la Kiev. Un ordin circular venit de la comandamentul voluntarilor, a îndemnat aceste comisii să-și continue activitatea sub paravanul Crucii Roșii Române, pentru a ajuta cu bani și medicamente prizonierii români bolnavi și incapabili de muncă. Raportat pe naționalități, românii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași al doilea detașament - format din 100 de ofițeri și 544 soldați, iar între 27 iunie și 20 august, comisiile de recrutare aflate în circumscripția militară a Moscovei au mai trimis în România încă 1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost imposibil de realizat. Din punct de vedere militar-operativ al
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și Romalo. Aceasta a supus aprobării rezultatele obținute, generalilor Petala și Vasilescu. Sub amprenta rapidității cu care s-a desfășurat refacerea capacității de luptă a armatei, instruirea a fost redusă la 3 săptămâni. Tinerii intelectuali cu termen redus au fost trimiși la Școala de Ofițeri din Botoșani, deoarece se simțea o acută lipsă de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind, de altfel, și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de sine stătătoare de ardeleni și bucovineni
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din Botoșani, deoarece se simțea o acută lipsă de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind, de altfel, și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de sine stătătoare de ardeleni și bucovineni). Toate cele 3 detașamente trimise din Rusia până în august au participat la luptele de pe frontul din Moldova, voluntarii acționând încă din prima zi a confruntării, mai ales în sectoarele Zăbrăuți și Fitionești. Soldații primelor două batalioane sosite, după instrucție au fost integrați în regimentele 2
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
forma unei gazete cu numele de România Mare. Aceasta a apărut săptămânal în perioada iulie-decembrie 1917 și a ajuns la un total de 23 de numere. În linii mari, gazeta a urmat evoluția "Primului Corp de Voluntari". Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din "Corpul" de la Kiev cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, perioada cea mai fructuoasă a acestuia suprapunându-se aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru susținerea din punct de vedere financiar a gazetei a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Victor Braniște au plecat spre Siberia pentru a ajuta la formarea noului corp de voluntari dintre prizonierii români ai Armatei Austro-Ungare. În mod secret, un grup de ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
popoarele mele credincioase”" al împăratului Carol I al Austriei. Prin acest răspuns voluntarii români au proclamat despărțirea Banatului, Transilvaniei, Maramureșului și Bucovinei de Austro-Ungaria, cu scopul de a se alipi acestea la România. În aceeași zi "Comitetul Național Român" a trimis Regelui Ferdinand două telegrame: Confruntat cu dificultăți interne pe fondul lipsei unor ofițeri bine pregătiți și cu autoritate deoarece la peste 5.000 de soldați existau doar ceva mai mult de 100 de ofițeri, românii au cerut ajutor cehoslovacilor conform
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez. Conflictul devenind ireconciliabil, un memoriu scris de Voicu Nițescu l-a informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat dinspre nord-vest satul Traktovaia, de unde batalionul cehoslovac care asigura localitatea s-a retras. Ca efect, românii au fost atacați prin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mai veche moschee din China și una dintre cele mai vechi din lume. Conform tradiției musulmanilor chinezi, moscheea ar fi fost construită încă din timpul vieții Profetului Mahomed. În anul 620, Sa`d ibn Abi Waqqas, unchiul profetului, a fost trimis într-o misiune cu caracter religios în China. În urma acestei misiuni, în anul 627 a fost construită prima moschee chineză. Alte surse menționează însă că prima misiune musulmană din China ar fi avut loc în anul 651, în timpul împăratului Gaozong
Moscheea Huaisheng () [Corola-website/Science/336065_a_337394]
-
fost deportați atunci împreună cu alte zeci de mii de evrei din Basarabia în lagărele și ghetourile create de regimul Antonescu, aliat al lui Hitler, în Transnistria în scopul "curățirii" Basarabiei de evrei. Shahan și ai săi au fost mai întâi trimiși în ghetoul Secureni. Din cei circa 5000 de evrei din acest ghetou, doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior Shahan a scris o carte despre Holocaustul evreilor în Transnistria, îndeplinind promisiunea făcută mamei sale,de a povesti despre cele
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
Avigdor a fost activ in mișcarea Tineretul Sionist (Hanoar Hatzioni). Apoi la sfârșitul lui decembrie 1947 au plecat cu vaporul de emigranți „ilegali” „Kibutz Galuyot” (Pan York) în Palestina. Vaporul a fost oprit pe mare de către armata britanică iar pasagerii trimiși în tabere de arest în Cipru. În martie 1948 în plină perioadă a conflictului dintre arabi și evrei Shahan și familia au putut debarca în Palestina,unde pe o parte din teritoriu s-a proclamat în mai statul independent Israel
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
germani în 1939, Horáková s-a alăturat mișcării de rezistență, dar a fost arestată de Gestapo în 1940. Ea a fost inițial condamnată la moarte, dar mai târziu, sentința a fost comutată în cea de închisoare pe viață. A fost trimisă în lagărul de concentrare Terezín și apoi în diferite închisori din Germania. După eliberare, în mai 1945, Horáková a revenit la Praga și s-a alăturat Partidului Social Democrat. În 1946 a fost aleasă membru al Adunării Naționale Constituante a
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
români aflați în părțile apusene ale Imperiului, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. După constituirea Consiliului Național Român Central, Senatul Militar s-a subordonat acestuia. Având ca principală misiune pe aceea de a organiza și de a trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes. În scurta sa existență (31 octombrie - 27 noiembrie 1918), recunoscut fiind de Ministerul de Război al noului guvern revoluționar
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]